La pescuit

Vă aduceţi aminte când aţi fost prima oară la pescuit? Cam aşa m-am simţit eu acum cam o lună când împreună cu nişte prieteni am hotărât să mergem la pescuit. Nu mai fusesem niciodată la pescuit în echipă. Am avut cam 2 tentative când eram mai mic, însă fără instrumentele mele, eram mai mult băgător de seama. Aşadar se anunţa un eveniment important pentru mine. Pe lângă Bucureşti nu am găsit foarte multe bălţi lăudate, însă ne-am încercat norocul pe lângă Giurgiu. Unul dintre prieteni ne-a comunicat foarte clar că ştie unde trebuie să mergem şi l-am urmat. Mi-a spus să mă pregătesc de aventură, iar eu l-am luat cam în glumă. Câtă aventură putea să fie? Eram 4 indivizi care mergeau să pescuiască într-un loc special amenajat. Veţi vedea însă că m-am înşelat. Am plecat cu două maşini având destul de multe instrumente la noi. Dacă mă întrebaţi pe mine mi se părea că mergem să dăm lovitura numărând bagajele pe care le aveam. Eu personal nu aveam decât o lansetă, o undiţă normală şi câteva momeli. În schimb însă ceilalţi erau foarte pregătiţi.

Am plecat pe la 4 dimineaţa şi am ajuns la o baltă unde 24h de pescuit erau taxate cu 100 RON pentru 6 lansete. Toate bune şi frumoase, întuneric, friguţ, tot tacâmul. Unul dintre noi însă ne-a comunicat că există foarte aproape de unde eram o baltă şi mai bună şi că putem merge acolo. Perfect am plecat înspre locul promis. Am mers cam 1 km şi la un moment dat prima maşină s-a aventurat pe un drum mai nămolos. Plouase bine câteva zile înainte de a ne decide să mergem la peşte aşă ca solul era foarte nămolos. Totuşi prima maşină a reuşit să meargă cam 20 de metri şi m-am decis şi eu să o urmez cu cea de-a doua maşină. Din păcate la un moment dat nivelul nămolului a crescut şi prima maşină s-a blocat. M-am oprit şi eu cu cea de-a doua maşină crezând că pot ieşi de acolo fără probleme. Din păcate mă înşelasem. Ambele maşini au rămas blocate. Am ieşit din maşini în speranţa că vom putea impinge pe rând la ele astfel încât să ne croim un drum afară din mocirlă.



Când am coborât însă am simţit cum picioarele ni se adâncesc cam la 25-30 de centimetri în noroi şi am izbucnit în râs. O comisesem se pare. Nici nu am ştiut ce ne-a lovit. Am trecut aşadar la împins. Am încercat cu prima maşină, însă nu am reuşit să o mişcăm decât jumătate de metru. După câteva încercări am încercat şi cu maşina mea. La început am încercat singur să fac nişte zig-zag-uri prin nămol pentru a putea călca peste noroi. Am reuşit în mare parte să ajung aproape de capătul drumului. Însemna că mersesem cam 15 metri în aproape 30 de minute cu motorul ambalat destul de tare. Oricum mai aveam puţin. Practic maşina era acum de-a curmezişul drumului. Am împins toţi 4 la ea să o putem scoate din poziţia asta. Dupa 10 minute am reuşit. Reuşisem să rezolvăm una dintre maşini. În tot timpul acesta ne tot gândeam dacă să sunăm pe cineva să vină să ne scoata de acolo sau nu. Era totusi ora 4 şi jumătate dimineaţa şi pe oricine am fi sunat i-am fi făcut coşmarul o realitate, aşa că am stat cuminţi şi am împins. Şi mai amuzant era faptul că unul dintre noi se parfumase înainte să plece de acasă, iar eu imi adusesem adidaşi cei noi albi (total neinspirat),fiind acum plini de noroi din cap şi până în picioare. Nici nu vă imaginaţi cum poate fi senzaţia de a fi stropit de roţile unei maşini cu noroi direct în faţă. Ar trebui să încercaţi experienţa. Este cu totul neplăcut dar merită încercată.



Dupa aproximativ o oră de chinuri am reuşit să scoatem ambele maşini din nămol. Când am scos ambele maşini afară am început să ţipăm cu toţi plămânii ca şi cum am fi reuşit cel mai măreţ lucru din viaţa noastră. În acel moment asta părea să fie. Maşinile erau de vis. Jumatate din maşina mea era acoperită complet de noroi, la fel şi cealaltă.

Am putut astfel să ne întoarcem la locaţia iniţială. Am ajuns şi am început să ne instalăm instrumentele: bec, măsuţă, scăunele, momeli, undiţe, etc. Am început să ne instalăm lansetele şi să le aruncăm la apă. Am uitat să menţionez că am luat cu noi şi o bărcuţă cu care să trimitem nada şi cărligele spre centrul bălţii. O împrumuta-se unul dintre noi. Din păcate însă nu am mai folosit-o în cele din urmă. Eu eram destul de entuziasmat, mai ales că reuşisem să scăpăm cu maşinile din noroi. Mă aşteptam să tragă peştele în cel mult 15 min. Din păcate însă nu mică mi-a fost dezamăgirea că am aşteptat 3 ore şi nici măcar un peşte nu a tras. Aveam în total 7 lansete şi cea mai bună momeală. Inutil din păcate. Pe la ora 8 şi jumătate a venit şi administratorul bălţii să ne comunice tariful practicat. I-am spus însă că la cât peşte e în baltă e puţin cam scump şi ne-am hotărât să mergem în altă parte.

Ne-am strâns lucrurile şi am plecat spre balta lu' nea Ilie. Am ajuns aici după ce am mers cam 2 km. Am oprit la un moment dat pentru că drumul se înrăutăţea şi ne era frică să nu păţim din nou o nenorocire. Totuşi cel care conducea prima maşină nu a renunţat şi evident că maşina lui a rămas din nou împotmolită. Am trecut iar la împins şi am reuşit destul de repede să o trecem mai departe. Eu am lasat-o pe a mea acolo, ne-am luat sculele şi am plecat pe jos până la locul cu pricina. Prima maşină ajunse-se deja acolo. Am scos iar toate lucrurile cu speranţa că aici peştele să tragă măcar, dacă nu vrea să se lase prins. Ne era foarte somn. Unul dintre noi s-a dus să tragă un pui de somn în maşină. Ceilalţi trei stăteam şi ne uitam. Speram că poate, poate...între timp povestind diverse, ca la peşte.



La un moment dat am aţipit. M-am trezit când am auzit pe unul dintre noi cum s-a dus repede la una dintre lansete şi trăgea de zor. Nu îmi venea să cred. A tras fraţilor. Era măricel. S-au chinuit cam 15 min să îl scoată din apă. Era un şalău destul de frumos, cam la 3-4 kg. Pentru mine era cel mai mare peşte pescuit ... ever. Mi s-a părut extraordinar. L-am lăsat în plasă la apă şi ne-am pus din nou pe poziţii. După ce am mai discutat una alta, am aţipit din nou pe scăunel în timp ce mă uitam la lansete. Iară îl aud pe unul dintre noi cum trage. A prins de data asta un crap cam de 800 de grame. Arăta bine. A treia captură însă a fost cea mai reuşită. Vă vine să credeţi sau nu (mie nu mi-a venit) au prins la lansetă un rac. Era prima oară când vedeam un rac şi de data asta în realitate.



Bineînţeles că am pus şi de-o pastramă. Ceilalţi bănuiau că nu se va prinde cine ştie ce aşă că au venit pregătiţi. Am făcut focul şi am pus pastrama pe grătar. Am mâncat şi ne-am gândit să punem şi racul la prăjit. Între timp s-a mai prins un rac la undiţă şi l-am pus şi pe asta pe foc. Eu nu am putut mânca, însă se pare că a fost un deliciu pentru ceilalţi. Eu m-am mulţumit cu pastrama.



Cam asta a fost toată prada. Am mai sta noi ceva însă în zadar. Se pare că peştişorii nu vroiau să se lase prinşi în ziua respectivă. Am mai încercat încă un loc în apropiere pentru 2 ore însă nici aici nu am avut noroc. Ne-am mulţumit deci cu aventura pe care am avut-o şi cu şalăul care pentru mine era un monstru :).

Ne-am întors astfel seara pe la casele noastre. Am ajuns murdari, obosiţi şi un pic flămânzi, aşa ca la peşte. Abia aştept însă să mai merg. Din păcate s-a făcut cam frig şi o să aştept cred vara.