Analize

Există momente în viaţă în care ar trebui să te opreşti pur şi simplu din mersul devenit deja banal. Ar trebui să te opreşti şi să te întrebi dacă drumul pe care eşti este cel bun. Din păcate frenezia cu care ne trăim viaţa, persoanele din anturajul în care trăim, agitaţia permanentă sau dimpotrivă liniştea prea multă ne opresc din a ne opri şi a ne întreba dacă am ajuns unde ne-am dorit. Uneori realizezi că îţi lipseşte ceva. Nu ar trebui să te întrebi oare dacă acest sentiment nu este acela că de fapt nu eşti acolo unde ai fi vrut să fii?

Am dat din întâmplare, navigând pe internet, peste o conferinţă susţinută de Stefan Sagmeister în care el spune că la fiecare 7 ani se opreşte din drumul pe care este şi un an de zile încearcă să descopere dacă ceea ce face este bine, dacă nu poate aduce ceva inovator şi dacă poate continua sau nu într-un anumit mod. Atunci când am aflat despre această idee mi-am dat seama că şi eu am făcut câteva astfel de opriri până acum, însă fără să le conştientizez din acest punct de vedere.



Sunt oameni care o viaţă întreagă nu se gândesc să procedeze astfel, sunt atât de obişnuiţi cu viaţa pe care o duc încât orice schimbare este considerată ca un atac şi este privită cu scepticism şi irascibilitate. Trebuie să recunoaştem că sunt mulţi astfel de oameni. Cred că dacă îţi stabileşti anumite obiective, după o analiză corespunzătore este aproape imposibil să nu găseşti modalităţi de realizare. Într-un fel sau altul vei decide dacă într-un final vei putea ajunge sau nu acolo şi de obicei nu poţi avea o garanţie. De fapt aşa e în viaţă, nu poţi obţine prea des garanţii.

Eu sunt decis să mă schimb. Vreau să fie o schimbare clară, pe care să fiu mulţumit şi împăcat că am făcut-o. De fiecare dată însă sunt temeri care te împiedică să priveşti mai departe. Îţi faci mai multe calcule şi uneori chiar îţi lipsesc modalităţile. Vrei să ajungi undeva dar nu poţi vedea modurile de realizare. Dacă însă ai răbdare sunt convins că Dumnezeu îţi va da răspunsurile de care ai nevoie. Aşa cred că s-a întâmplat şi în cazul meu. Am acum răspunsul pentru modalităţile prin care aş putea să fac schimbarea. Am început deci să fac demersurile necesare pentru a putea merge pe drumul schimbării. Sper ca totul să decurgă bine, iar soluţia odată arătată pentru mine cel puţin este greu să nu conducă la realizarea acestei schimbări. Oricât de greu ar fi sunt convins că aş încerca până aş reuşi. Nu aş renunţa, iar dacă aş cădea de fiecare dată m-aş ridica şi dacă va fi nevoie o voi lua de la capăt. Oare câţi ar proceda la fel? Destul de mulţi, însă nu atât de mulţi ca cei care ar renunţa.

Am conştientizat acum că o reanaliză completă a tot ceea ce eşti, a tot ceea ce vrei să faci şi a tot ceea ce nu ai apucat să faci este absolut necesară şi binevenită. Chiar dacă nu o conştientizezi în acest mod ea te poate ajuta să mergi acolo unde trebuie. Nu este bine să pierzi atât de mult timp pentru a realiza de fapt că drumul tău este altul. Fă deci tot ce îţi stă în puteri pentru a merge acolo unde vrei de fapt să mergi.

Fizica şi iadul

Conform unor posturi pe net, următoarea întrebare ar fi fost pusă la un examen de fizică la Universitatea Liverpool. Răspunsul dat de unul dintre studenţi a fost atât de "profund" încât profesorul l-a împărtăşit colegilor săi, iar astfel am ajuns să avem plăcerea de a-l cunoaşte.

Intrebare suplimentară: Este iadul exoterm (emite căldură) sau endoterm (absoarbe căldura)?

Pentru a-şi demonstra opinia, cei mai mulţi studenţi au folosit legea lui Boyle, care spune că un gaz se răceşte atunci când se extinde şi se încălzeşte atunci când este comprimat, sau ceva similar. Însă unul dintre studenţi a scris următoarele:

În primul rând, trebuie să cunoaştem cum se schimbă masa iadului în timp. Aşadar, trebuie să cunoaştem rata cu care sufletele ce intră în iad comparativ cu rata celor care pleacă din iad.
Cred că putem să presupunem cu destul de multă siguranţă că, odată ce un suflet ajunge în iad, nu mai iese niciodată. Prin urmare, nici un suflet nu iese din iad.

În ceea ce priveşte rata celor care intră, să ne uitam la diferitele religii care există astăzi în lume. Cele mai multe dintre aceste religii spun că, dacă nu eşti un membru al lor, vei ajunge în iad. Dat fiind că există mai mult de o singură asemenea religie şi cum oamenii nu sunt membri mai multor religii simultan, putem să facem estimarea că toate sufletele merg în iad.

Date fiind ratele naşterilor şi deceselor, putem să spunem că numărul sufletelor din iad creşte exponenţial. Acum trebuie să ne uitam la volumul iadului. Din cauza că legea lui Boyle spune că, pentru ca temperatura în iad să rămână constantă, volumul iadului trebuie să crească proporţional cu numărul sufletelor care intră. Acest lucru arată că sunt două posibilităţi:

1. Dacă iadul se extinde cu o rată mai mică decât cea cu care intră sufletele în el, atunci temperatura şi presiunea în iad vor creşte atât de mult încât până la urmă se va declanşa tot iadul pe pământ.

2. Dacă iadul se extinde cu o rată mai mare decât cea cu care intră sufletele în el, atunci temperatura şi presiunea vor scădea până când o să îngheţe iadul. Aşadar, care din ele este?

Dacă acceptăm postulatul pe care mi l-a dat Sandra în primul an de facultate, "o să îngheţe iadul înainte să mă culc cu tine" şi ţinând cont de faptul că m-am culcat cu ea azi-noapte, atunci ipoteza a doua trebuie să fie cea corectă. Prin urmare, sunt sigur că iadul este endoterm şi că a îngheţat deja. Corolarul acestei teorii este că, din moment ce iadul a îngheţat, rezultă că nu mai acceptă nici un suflet şi a disparut...rămânând numai Raiul, ceea ce, prin urmare, dovedeşte existenţa unei fiinţe divine - ceea ce explică de ce, noaptea trecută, Sandra striga "Dumnezeule!".

Acest student e singurul care a luat 10.

Gripa porcină

A început din nou campania de promovare a dezastruaselor efecte pe care le-ar putea produce gripa porcină în întreaga lume. În România, odată cu venirea anotimpului rece, campania împotriva gripei porcine ia o amploare deosebită. Situaţia stă la fel pe tot restul globului. Sunt însă nişte lucruri care nu prea se leagă şi sunt convins că multă lume şi-a dat seama de acest lucru. Este oare justificat să se înceapă o campanie de vaccinare în masă împotriva acestei gripe doar dacă s-au înregistrat in 6 luni de zile numai aproximativ 350 de cazuri de astfel de gripă (în România)? Unde mai pui că acestă gripă se pare că este mult mai "blândă" decât gripa sezonieră care este adevărat face victime, însă extrem, extrem de puţine. Nu văd logica într-o decizie de a se ajunge la o campanie de vaccinare obligatorie în masă. În plus oamenii devin îngrădiţi în a se manifesta. Sunt blocaţi să stea în carantină pentru a nu periclita pe ceilalţi din jurul lor. Perfect de acord. Nu sunt de acord cu a periclita viaţa celor din jurul meu. Însă aceste situaţii sunt şi au fost tot timpul de necontrolat, mai ales în zonele aglomerate. Este de altfel şi normal să se întâmple aşa. Omenirea a ajuns într-un stadiu de dezvoltare pe care cred eu că şi l-a asumat. Preferăm să avem tot confortul din lume dar trăind în siguranţă în aceste aglomeraţii urbane ticsite. Există iată şi riscuri. Nu putem trăi într-o astfel de societate fără riscuri. Sunt însă riscuri pe care nu le putem controla. Aşa cum nu putem controla aportul din ce în ce mai mare de chimicale în alimentaţie introdus de industria alimentară, chimicale care conduc la apariţia de boli mult mai grave decât gripa porcină împotriva căreia organismul singur poate reacţiona prompt. Dar se pare tot această civilizaţie în care preferăm să trăim, care ne conferă atât de multe lucruri, este controlată mai mult sau mai puţin. Există aceste instituţii care conduc societatea şi care sunt conduse teoretic de reprezentanţii oamenilor de rând. Ştim prea bine că această ultimă parte este deja foarte mult contestată de aceea prefer să nu intru în detalii referitor la acest subiect. Cei care conduc aceste instituţii pot decide practic bunul mers al unei societăţi. Atunci însă când oamenii de rând ajung să nu fie de acord cu deciziile luate de aceşti conducători atunci e o problemă. Se poate merge însă foarte departe cu ignorarea opiniei omului de rând invocând multe lucruri: legi, moravuri, interese şi aşa mai departe. Mă întreb oare poate să mă oblige cineva să mă vaccinez? Se pare că modalităţi se pot găsi. Surprinzător însă oamenii sunt mereu surprinşi de ce li se poate întâmpla. Asta poate pentru că mulţi nu realizează ce se întâmplă în jurul lor, pentru că nu se informează sau pur şi simplu pentru că nu le pasă, preferă şi se complac în a fi conduşi ca o turmă de oi. De aceea există o aşa de mare contestare a deciziilor ce se aplică de către cei care ne conduc. Recunosc că mă număr printre cei care nu cunosc în detaliu legile statului român, dar se pare că pentru a nu fi surprins de nimic ar trebui să ştii cam toate legile destul de amănunţit. De regulă măsurile aplicate de conducătorii noştrii pentru a impune anumite proceduri sociale, economice, politice, etc. sunt bazate pe articole din legi care aparent par excepţii, la care nu te gândeşti ca om de rând că s-ar putea ajunge. Tocmai aceste situaţii excepţionale sunt invocate de obicei pentru a se atinge aceste scopuri.
Referitor la aceste vaccin anti gripă porcină nu înţeleg un singur lucru. De ce oare medicii nu încearcă să convingă populaţia să se vaccineze argumentând plauzibil efectele vaccinului. De ce nu se face o campanie amplă în care fiecare cetăţean să fie informat despre prospectul acestui vaccin:

1. Ce conţine vaccinul anti gripă porcină?

2. Care este rolul fiecărei substanţe din vaccin în combaterea gripei?

3. Ce efecte adverse pot avea compuşii vaccinului (aşa cum scrie pe orice prospect al oricărui medicament). Prospectul probabil că există dar îl citeşti abia atunci când te duci să îţi faci vaccinul.

4. Ce rezultate pot avea combinarea tuturor compuşilor vaccinului? S-au realizat teste sau studii elocvente pentru a confirma sau infirma aceste reacţii sau sunt doar presupuneri făcute?


De ce nu se face o informare corectă a omului de rând şi de ce nu se încearcă convingerea lui de a face acest vaccin într-un mod absolut normal şi anume argumentând corespunzător beneficiile pe care le poate avea? Şi atunci când mă duc în hipermarket citesc conţinutul unui aliment tocmai pentru a putea alege dacă pot şi vreau să consum toate lucrurile conţinute în el. Mi se pare absolut normal, este posibil să fiu alergic la anumite substanţe, să am un regim alimentar stric din diverse motive de sănătate sau pur şi simplu să vreau sa trăiesc sănătos şi să nu îmi otrăvesc organismul cu aditivi alimentari sau substanţe absolut inutile organismului, substanţe pe care organismul meu se va chinui să le elimne ca pe orice lucru sintetic şi anormal naturii.
De ce nu poate fi informat orice om despre aceste lucru tocmai în ideea de a se convinge că nu este nici un pericol pentru el sau pentru familia lui de a face acest vaccin? Eu sincer am căutat, e adevărat nu foarte mult, informaţii despre conţinutul acestui vaccin. Din pacate nu am găsit foarte multe lucruri, ci mai mult documentare, reportaje sau ştiri despre acest vaccin. Consider că este neconcludent să mă încred în ce spune domnul X sau domnul Y într-o ştire apărută nu ştiu pe ce site. De unde ştiu eu de unde a luat el acele informaţii? Care a fost oare sursa afirmaţiilor sale? Nu aş putea face un lucru doar pentru că aşa mi se spune...aşa e bine. Înţeleg că un asfel de vaccin ar putea fi benefic, întreaga ideea de vaccin, orice tip de vaccin ar fi el, este o idee bună. Acum întrebarea este acest vaccin este cu adevărat bun? De ce tot văd documentare cu oameni care contestă vaccinul şi vin cu argumente care înclină balanţa mai mult spre efectele dezastruase pe care le poate avea acest vaccin decât spre efectele benefice originare ale lui? Oare de ce nu ies la iveală cei care susţin implementarea vaccinării să infirme aceste ştiri, documentare în care aceşti oameni au venit cu argumente logice, plauzibile, dovezi incontestabile? Singura concluzie este poate pentru ca nu au ce să infirme. Eu unul la această concluzie am ajuns. Am încercat să fac o distincţie între informaţiile prezentate cu efectele negative ale vaccinului şi cele pozitive şi am tras concluzia că acest vaccin este un mod de manipulare. Efectele nocive ale lui sunt cu mult mai grave decât beneficiile. Se riscă îmbolnăvirea a mai mult de câteva zeci de mii de oameni pentru a preveni câteva zeci de decese. Unde este logica? Eu unul nu o găsesc. Iar a face un lucru ilogic doar pentru că aşa trebuie mi se pare o mare prostie. "Aşa trebuie" vine însă din frica indusă de aceşti conducători magnifici de care dispunem şi care stimulează şi creşte doza de stres, care şi aşa este destul de mare pentru fiecare dintre noi. Oamenilor le este frică. Se gândesc...pot fi chiar eu printre cei care vor muri de această gripă nenorocită. Dar oare când vezi că mai mulţi oameni ar putea muri dacă fac accest vaccin nu te gândeşti că sunt şanse mult mai mari să te numeri printre cei care vor muri din cauza efectelor adverse ale vaccinului având toate aceste informaţii care înclină balanţa spre efectele negative?
Probabil că disputa pe această tema va continua şi anul viitor...rămâne să vedem cum va decide fiecare să reacţioneze la aceste provocări lansate de societatea în care trăim.




http://fymaaa.blogspot.com/2009/10/gripa-porcina-noutati-29102009.html

Copiii - mereu stârnesc zâmbete

Răspunsuri date de copii din clasa a doua la următoarele întrebări:

De ce a făcut Dumnezeu mame?
1) Ea e singura care ştie unde e banda de lipit.
2) Mai mult ca să cureţe casa.
3) Să ne ajute pe noi când ne naştem.

Cum le-a făcut Dumnezeu pe mame?
1) El a folosit pământ, cum ne-a făcut şi pe noi.
2) Magie, plus putere supremă, şi a amestecat mult.
3) Dumnezeu a făcut mame la fel ca mine şi tine ... Numai că el a folosit piese mai mari...

Din ce ingrediente au fost făcute mamele?
1) Dumnezeu a făcut mame din nori şi păr de înger şi cele mai frumoase lucruri din lume şi o măsura de severitate.
2) Ele trebuie să aibă startul din oase de om. După aia s-a folosit foarte multă aţă, mă gândesc.

De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale şi nu altei mame?
1) Pentru că noi suntem neamuri...
2) Dumnezeu a ştiut că ea ma iubeşte mai mult decât mamele altor oameni.

Ce fel de fetiţă a fost mama ta?
1) Mama mea a fost totdeauna mama mea şi nimic altceva.
2) Nu ştiu, că nu am fost pe vremea aia, dar cred că a fost mare şefă.
3) Alţii îmi spun că ea era bună cândva.

Ce a trebuit să ştie mama ta despre tatăl tău înainte ca ea să se căsătoreasca cu el?
1) Numele lui de familie.
2) Ea a trebuit să ştie trecutul lui. Dacă a fost un escroc? Dacă se îmbăta cu bere?
3) Dacă face cel puţin $800 pe an, dacă el a spus ’nu’ la droguri şi ’da’ la treburile casei?

De ce mama ta s-a căsătorit cu tatăl tău?
1) Tatăl meu face cele mai bune macaroane din lume. Şi mama mea mănâncă mult.
2) Ea a devenit foarte bătrână şi nu mai putea să faca nimic fără el.
3) Bunica mea mi-a spus că mama mea nu a avut şapca gândirii pe cap când s-a măritat cu tata.

Cine-i boss la voi în casă?
1) Mama mea nu vrea să fie boasă, dar ea trebuie să fie pentru că tatăl meu e pămpălău.
2) Mama e. Poţi să-ţi dai seama după cum face inspecţia camerei mele. Ea vede orice sub pat.
3) Eu cred că mama e, numai pentru că ea are mai multe de făcut decât tatăl meu.

Care-i diferenţa dintre mama şi tata?
1) Mama lucrează la lucru şi lucrează acasa, iar tata lucrează numai la lucru.
2) Mama ştie cum să vorbească cu profesorii fără ca să-i sperie.
3) Taţii sunt înalţi şi puternici, dar mama are puterea reală, pentru că ea este cea pe care o întrebi când vrei să petreci o noapte acasă la prieteni...
4) Mama are magie, ea te face să te simţi bine fără doctor.

Ce face mama ta în timpul liber?
1) Mamele nu au timp liber.
2) O auzi pe ea zicând că plăteşte facturi toata ziua.

Ce ar trebui să schimbe mama ta, ca să fie perfectă?
1) In interior ea e deja perfectă. Pe dinafară cred că ar trebui o operaţie de frumuseţe.
2) Dieta.

Dacă ai putea să schimbi ceva la mama ta, ce ar fi?
1) Ea mă obligă tot timpul să îmi ţin camera curată. Aş şterge asta din ea..
2) Aş face-o mai deşteaptă. Atunci ea ar şti că sora mea e cea care a făcut prostii, şi nu eu.
3) Eu aş dori ca ea să scape de ochii invizibili de la spatele capului.

Rugăciuni ale copiilor către Dumnezeu

Banc cu Ion

A sărutat-o pe nevastă-sa pe obraz şi a adormit. Când s-a trezit, a văzut un tip ciudat care stătea la capul patului, îmbrăcat cu o robă albă:

- Cine dracu? eşti? întreaba Ion, şi ce cauţi în dormitorul meu?

- Ăsta nu e dormitorul tău, iar eu sunt Sfântul Petru.

- Adică .. sunt mort?! Nu se poate! Mai am atâtea lucruri de făcut în viaţă! Nici nu mi-am luat la revedere de la familie...trebuie să mă trimiţi înapoi!

- Ok .. poţi să te reîncarnezi dar ... nu te putem trimite înapoi decât ca un căine sau o găină.

Ion a fost devastat, dar ştiind că era o ferma nu prea departe de casa sa, a rugat să fie trimis înapoi ca o găină. Flash de lumină şi *poof* s-a trezit acoperit de pene şi ciugulind de pe pământ.

- Nu e chiar aşa de rău, s-a gândit Ion, până când a simţit o chestie ciudată crescând în el. Cocoşul s-a dus la el şi i-a zis:

- Deci .. tu eşti găina cea nouă? Cum îţi place prima zi aici?

- Nu e chiar aşa de rău, zice Ion, dar am aşa o senzaţie ciudată, de parcă o să explodez.

- Ovulezi, nu-mi spune că n-ai mai făcut niciodată un ou?

- Niciodată!

- Eh .. relaxează-te şi lasă să se întâmple.

Câteva secunde (destul de incomode) mai târziu, un ou iese de sub coada sa. Un sentiment intens de relaxare îl cuprinde, iar emoţiile îl copleşesc, devenind mamă pentru prima oară. Când a făcut al doilea ou, sentimentul de fericire a fost şi mai copleşitor şi a ştiut atunci că reîncarnarea sa ca găină a fost cel mai bun lucru care i s-a întâmplat vreodată!

Cuprins de fericire, a continuat ... şi exact când trebuia să scoată şi al treilea ou, a simţit o lovitură incredibil de puternică în ceafă şi a auzit-o pe nevastă-sa:

IOANE!!! Trezeşte-te dracu? beţiv nenorocit! TE CACI ÎN PAT!

Şuviţă neagră

Ce înseamnă o şuviţă neagră în părul unei blonde?
O speranţă!

Două blonde

Două blonde ies dintr-un bar, şi una îi zice celeilalte:
-Auzi, eu am uitat să fac pipi!
-Lasă că te învăţ eu.

Diferenţa dintre o blondă şi o oglindă

Care este diferenţa dintre o blondă şi o oglindă?
O blondă se abureşte mai repede.

La interviu

La interviu:
- Sunteţi căsătorit?
- Nu.
- Ne pare rău, noi avem nevoie de persoane care sunt obişnuite să se subordoneze...

Secretara

Şeful către secretară:
- Cine ţi-a spus că doar pentru că te-am sărutat de câteva ori ai dreptul să leneveşti toată ziua?
- Avocatul meu.

Birou Resurse Umane

La Biroul de Resurse Umane:
- Ne pare rău, dar nu vă putem angaja, pentru că nu avem ce să vă dăm de lucru.
- Păi, asta n-ar fi aşa de grav.....

Management resurse umane

Un patron către altul:
- Cum de angajaţii tăi sunt mereu aşa punctuali?
- Simplu: am 30 de angajaţi şi 20 de locuri de parcare.

La birou

- Popescule, de ce vii aşa târziu?!!!
- Pai, mi-aţi spus ieri să-mi citesc ziarul acasă...

A murit şefu'

Doi colegi stau de vorbă:
- Ai auzit? A murit şefu'.
- Da. Şi mă tot întreb cine a mai murit odată cu el.
- De ce?
- Păi scria în anunţ că "odată cu el a murit unul dintre cei mai
capabili angajaţi ai firmei noastre...".

Bulă şi colega de clasă

Bulă se apropie de o colegă de clasă şi îi spune:
- Poţi să-mi dai fotografia ta?
- Da ce, nu poţi dormi fără să te uiţi la mine? Mă iubeşti aşa de tare?
- Nu. Pur şi simplu colecţionez pokemoni!

La cumpărături

La cumpărături:
- Cu ce vă pot servi?
- Doup kilograme de cartofi dar fiecare cartof împachetat separat. După
o moacă expresivă a vânzătorului:
- Altceva?
- Un kilogram de portocale, dar fiecare portocală împachetată separat.
Vânzatorul îi îndeplineşte dorinţa vizibil nemulţumit. Omul se uită prin
aprozar şi la un moment dat întreabă:
- Ce este ăla negru acolo?
- Mac, cretinule, dar nu-i de vânzare!

Învăţături pentru Bulă

Bulă la şcoală. Îl întrebă învăţătoarea:
-I-a zi bă Bulă, ce faci când pleacă vaporul?
-Nu ştiu
-Dar când se îneacă un copil?
-Nu ştiu
-Dar când se bat doi copii?
-Nu ştiu
-Dar când e coadă la pâine?
-Nu ştiu
-Mâine dacă nu şti să răspunzi, îţi dau 4.

Se duce Bulă la tatăl său şi-l întreabă, iar el îi răspunde:
-Când pleacă vaporul scoţi batista şi faci la revedere, când se îneacă un copil sari
după el şi-l scoţi la mal, când se bat 2 copii îi desparţi, iar când e
coadă la pâine îţi aştepţi şi tu rândul.

A doua zi:
-I-a zi Bulă ce faci când pleacă vaporul?
-Sar după el şi-l scot la MAL!
-Dar când se îneacă un copil?
-Scot batista şi fac la revedere!
-Dar când e coadă la pâine?
-ÎI despart!
-Şi când se bat 2 copii?
-Mi-aştept şi eu rândul!

Meseria tatălui

Învăţătoarea, la şcoala, îi întreabă pe copii:
-Vasilică, ce-i tatăl tău?
-Gunoier.
- Nu se spune gunoier, ci funcţionar la Salubritate. Petrică, ce-i tatăl tău?
-Gropar.
-Nu se spune gropar, ci funcţionar la Pompe Funebre.
Bulă ce-i tatăl tău?
- Dj la Mystic Club.
-Cum adică?
-Clopotar la biserică.

Profesorul şi elevul

Un elev se duce la cantină şi singurul loc liber este lângă un profesor.
Neavând ce face, se aşează acolo. Profesorul spune:
- Porcul nu-i este prieten porumbelului.
Studentul răspunde:
- Bine, atunci eu am zburat.
Enervat la culme, la examen, profesorul îi pune studentului cele mai grele întrebări, dar acesta răspunde la toate. În cele din urmă, profeorul îl întreabă:
- Vezi pe drum un sac de minte şi unul de bani. Pe care îl iei?
- Pe cel cu bani.
- Eu l-aş lua pe cel cu minte.
- Fiecare cu ce n-are...
Profesorul, furios de-a dreptul, îi scrie pe lucrare "BOU". Studentul merge la el şi ii spune:
- Domnule profesor, v-aţi semnat, dar nu aţi trecut nota.

Propunere în căsătorie

Un tânăr se întoarce acasă foarte trist, după ce plecase să ceară mâna prietenei sale.
Văzându-l aşa, tatăl său îl întreabă:
- Ce s-a întâmplat? Te-a refuzat?
- Da... Mi-a tras o palmă!
- Cum aşa? Nu i-ai spus cum te-am învăţat eu? "Draga mea , timpul se opreşte în loc pentru mine când privesc în ochii tăi!"
- Vai!!! Asta era?! Am greşit formula... I-am spus: "Ai o faţă de-mi stă ceasul!"

Propunere indecentă

Într-o seară, un individ se întoarce de la serviciu ostenit. Plin de oboseală, constată că nu funcţiona nici lumina pe scara blocului în care locuia. Din întuneric se face auzită o voce feminină:
- Fiţi amabil, nu aveţi cumva un foc? Tipul evaluează rapid situaţia şi, însufleţit de o idee, răspunde:
- Ba da. Desigur. Cu o singură condiţie însă: facem sex oral. Da? Nu foarte încântată, vocea feminina acceptă:
- Mda, dar prima data vreau să văd focul. Tipul îi dă o bricheta cu care respectiva îsi aprinde o ţigară. Cei doi încep acţiunea planificată.
Surpriză însă, lumina pe scară se aprinde pe neaşteptate. Tipa, ridicându-şi privirea, nu-şi poate stăpâni un strigăt:
- Ah, tată, tu erai ?
- Amalia! Tu ... fumezi ?!

Papagalul şi viagra

Un tip cumpără viagra şi o pune pe noptieră după ce pleacă papagalul lui mănâncă toată viagra când tipul se întoarce vede papagalul foarte fierbinte şi numai ştie ce să facă şi-l bagă în congelator. După câteva ore tipul îşi aduce aminte de papagal şi repede deschide congelatorul. Când vede nu-i vine să creadă. Papagalul era tot transpirat şi fierbinte şi papagalul zice:
-Nici nu şti ce greu e să crăcănezi puii aia congelaţi!

Bancul cu muncitorul şi poliţistul

Un muncitor, tânăr, sănătos, căsătorit de 3 ani, are 4 copii şi stă la etajul 1. La parter stă un poliţist căsătorit de 11 ani, dar fără copii. La un moment dat, poliţistul de la parter îl întreabă pe muncitorul de la 1:
- Măi vecine, eşti căsătorit de 3 ani şi ai deja 4 copii? Noi suntem căsătoriţi de atâta timp, dar nu reuşim să facem copii. Nu ai un sfat pentru mine?
- Simplu.. Îţi trebuie doar un săpun şi o mătură.
- Da ??? Bine, un săpun şi o mătură. Mai departe?
- Diseară, când te întorci de la serviciu, o bagi pe nevastă-ta sub duş şi o speli cu săpunul de sus până jos.
- Aşa.. De sus până jos. Şi apoi?
- Apoi baţi cu mătura în tavan şi cobor imediat.

Din viaţa lui Dan Puric

Despre întâlnirea lui Dan Puric cu Nea Ilie şi învăţămintele cu care a rămas cunoscutul actor.

Prin arta sa, prin activitatea desfăşurată în ultimii 15 ani şi prin orientarile artistice, Dan Puric ocupă astăzi un loc de onoare în galeria marilor figuri ale culturii şi artei româneşti. Deşi a colindat toată ţara şi alte 36 de state ale lumii cu spectacolele sale, nu şofează în mod curent, însă are permis valabil.

Fiecare lucru la vremea sa

"Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc. Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină. Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că, cine ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez. Pentru mine, lucrul ăsta a venit prea târziu şi m-am dus la prima lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă întâlnesc cu instructorul. Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi îl aşteptam. Cel mai bun lucru era că omul nu mă cunoştea. A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, când i-a pus o frână, chiar în faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat tacticos şi le-a pus la locul lor, ignorându-mă. Era mecanicul absolut, la întâlnirea cu imbecilul absolut.


Locul mortului

Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face. Dacă m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus: «Vai, maestre, ce onorat sunt să vă fiu eu instructor!» Când mi-a zis, fără să se uite la mine: «Bă, asta e cheia!», am îngheţat. «Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frâna este mama, iar acceleraţia este copilul tâmpit care aleargă până ce dă cu capul în prima maşină.»


Absolut genial!

Apoi imi spune scurt: «Treci în locul meu!» Eu, speriat: «Lasă-mă, nene, că n-am mai pus în viaţa mea mâna pe aşa ceva». «Bă, tu nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să te conducă toţi tâmpiţii?» Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român: «Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?»

Era o adevărată resuscitare, domnule! Şi îmi tot repeta: «Hai, hai, învaţă să conduci!» Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic. Şi eu trebuia să am mâna pe volan, pe chei, pe schimbătorul de viteze, trebuia să mă uit în cele două oglinzi, dar şi în ochii lui. «Unde te duci, măăă? Nu vezi unde mă bagi? O calci pe baba aia! Nu te uiţi în spate? Vezi, bă, că intră ala în tine!»

Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, două zile la rând! Nu mai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de mult şi nu m-a adus într-o asemenea stare. În a treia zi s-a liniştit de tot. Stătea bătrânul cu o mâna pe volan şi cu fesul pe ochi. Dormea, domnule! «Înseamnă că am început să conduc bine», mi-am zis.


Crucea Sfântului Andrei

Nu l-aţi văzut pe Puric disperatul între Maestrul său dormind şi traficul din Bucureşti. Şi, târându-mă încet-încet, am trecut pe lângă un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii: «Bă, vezi? Aici e o fosta eleva de-a mea!» Mie mi-a îngheţat coloana vertebrală.

«În cimitir?»
«Pai da! Nu e singură, e cu soţul!»
«Cum a ajuns acolo?»
«Tot aşa, bă, ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei, aia pe unde trece trenul. Pai, bă, când vezi o cruce nu te opreşti să te închini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo ajungi!»

Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte. Avea dreptate!
Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara plină de proşti.
Vei învăţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când vei şti legea!!!"

Eşti bogat sau sărac?

Într-o zi, un tată bogat şi-a dus copilul să-şi petreacă o noapte la o familie foarte săracă, cu scopul de a-i arăta acestuia realităţile vieţii oamenilor care nu au bani.

La întoarcerea acasă, tatăl l-a întrebat pe copil despre ceea ce crede în privinţa experienţei trăite, iar acesta i-a spus:

"Tată, a fost o experienţă foarte bună. Am învăţat că noi avem un câine, iar ei au patru câini, noi avem o piscină, iar ei au lacul întreg, noi avem un acoperiş luminos,iar ei au cerul cu stelele şi luna, noi avem o verandă şi o grădină frumoase, iar ei au pădurea întreagă. Ei au prieteni adevăraţi care îi iubesc, noi avem doar relaţii superficiale, oameni interesaţi de avantaje."

Tatăl său încremeni la cele auzite, iar fiul încheia: "Îţi multumesc, tată, că mi-ai arătat ce săraci suntem!"

Când măsurăm ceea ce avem, rezultatele sunt percepţia noastră despre viaţă. Dacă avem dragoste, prieteni, sănătate, simţul umorului şi gândire pozitivă, avem totul în viaţă. Dacă apreciem oamenii pentru ceea ce sunt şi nu pentru ceea ce posedă, atunci avem perspectiva lui Dumnezeu. Poţi fi bogat din punctul de vedere al lumii şi foarte sărac din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Ceea ce contează şi rămâne veşnic este ultima variantă. Restul, azi e, maine nu e!

EŞTI BOGAT SAU SĂRAC?

Scrisoare către liceeni

Nimeni nu ar putea să descrie mai bine situaţia actuală prin care trece noua generaţie din România, decât Tudor Chirilă într-un articol adresat chiar către cei mai tineri dintre noi.


Scrisoare către liceeni
Articol scris de Tudor Chirilă


Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveţi o şansă. Noi am fost fericiţi că am descoperit Coca-Cola şi bananele şi am crezut că dacă noi citim, şi ei vor citi. Şi că toţi vom progresa şi ţara o să aibă scăpare. Noi ne-am înşelat.

Unii dintre noi au plecat de aici. Câştigă bani acolo şi tânjesc după oraşul asta împuţit. Voi însă, voi aveţi o şansă. Voi, aveţi şansa.

Nu vă gândiţi la furat. E calea cea mai simplă. Ştiu că aţi aflat că aşa te îmbogăţeşti. Dacă ai pământ sau dacă faci afaceri cu statul. Ştiţi voi ceva despre TVA şi cum ai putea să-l furi, dar nu vă e înca foarte clar. Nu ăsta e drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai puţin, iar copiii copiilor noştri vor moşteni un imperiu de cenuşă. Sunteţi tineri şi totuşi habar n-aveţi ce înseamnă un Bucureşti în care se circulă normal. Dacă voi habar n-aveţi şi dacă Ei continuă să fure, gândiţi-vă la copiii noştri. Nu e nici o şansă.

Citiţi. Citiţi mult. Citiţi tot ce vă pică în mână. Nu-i mai ascultaţi doar pe profesori. Citiţi orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, căutaţi-vă între voi. Vedeţi care citiţi aceleaşi lucruri şi inhăitaţi-vă. Numai în haită de oameni deştepţi o să reuşiţi.

Unul singur dintre voi va fi mâncat. Zece însă, s-ar putea să reuşiţi.

Gândiţi-vă de pe acum să-i înlocuiţi. Timpul lor trebuie să se termine. Trebuie să-i dominaţi. Dar nu cu gândul că veţi fura mai mult ca ei. Asta e calea simplă care vă va sufoca moştenitorii. Ce-o să faceţi cu milioanele într-un oraş mort? Ce-o să cumpăraţi, cu banii grămezi? La ce-ţi foloseşte un Lamborghini când n-ai o autostradă? De ce să ai o vilă într-un cartier sufocat de inundaţii?

Nu vă duşmăniţi profesorii. Sunt oameni amărâţi, din ale căror drame puteţi învăţa. Îşi dau priceperea pe un salariu de nimic şi vă învaţă carte. Nu vă bateţi joc de ei. Au muncit, şi nu e vina lor că părinţii voştri s-au descurcat mai bine. N-aveţi nici un drept să-i dispreţuiţi. Nu le sunteţi superiori. Banii parinţilor voştri nu vă reprezintă. Vă reprezintă doar ceea ce puteţi scoate pe gură. Aveţi grijă ce scoateţi pe gură. Vremea pumnului şi a bodyguarzilor a trecut. O să călătoriţi, iar copiii francezi învaţă carte, englezii la fel. Vă confruntaţi cu o lume care acum e mai deschisă decât oricând. Hoţii de la putere nu sunt în stare să vă spună cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu vă pot spune care e influenţa lui Schopenhauer în Sărmanul Dionis şi nici de ce este Eminescu un romantic întârziat. Foarte puţini o să vă spună cine a pictat 'Cina cea de taina' şi de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca să facă un mare film. Ei vor şti doar să vă înveţe să furaţi. Iar calea asta, mai devreme sau mai târziu, se va înfunda şi ne va asfixia copiii.

Nu vă mai luaţi după ziare. Nu dau doi bani pe generaţia voastră, nu vă daţi seama? Pentru ei, cu cât sunteţi mai proşti, cu atât le va fi mai uşor să vă vânda orice căcat. Iar căcatul pe care îl veţi cumpăra va fi obţinut de la proşti, plătiţi pe măsura. Adică prost. Eleva porno este un exemplu. Nu citiţi ziarele. Citiţi câteva, cele care vă informează. Nu marşaţi la orice promoţie. Fiţi mai selectivi.

Nu fumaţi iarba şi nu vă daţi în cap cu alcool, cu orice preţ. O să le daţi apă la moară inculţilor şi hoţilor de la putere. Le va fi mai simplu să vă catalogheze drept o generaţie de distruşi, iar banii destinaţi salvării voastre, îi vor fura. E timp şi pentru iarbă, e timp şi pentru tequilla.

Acum însă trebuie să învăţaţi, pentru că în curând nu va mai fi timp pentru asta, căci veţi intra în viaţă adânc de tot, şi e mai rău ca în junglă. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergaţi după bani cu orice preţ. Banii trebuie să vă fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie să fie cunoaşterea. Cu cât veţi şti mai multe, cu atât veţi fi mai înalţi. Orice carte citită, orice lecţie învăţată, se va aşeza sub voi şi vă va ridica deasupra celorlalţi. Veţi domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decât asta. Europa cumpără inteligenţă.

România nu cumpără nimic pentru că hoţii nu construiesc, hoţii fură. Nu uitaţi că vă fură pe voi şi asta trebuie să vă oprească. O să auziţi toată viaţa de Napoleon şi de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii voştri nu vor şti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteţi tineri. Nu vă gândiţi că sunteţi slabi. Puterea voastră stă în curăţenie. Sunteţi curaţi, n-au apucat să vă mânjească, dar dacă dintre voi nu se vor ridica luptătorii, o să vă împroaşte cu noroiul străzilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picătura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie să schimbaţi asta. Care e calea? Să citiţi. Literatura universală o să vă înveţe să deosebiţi Binele de Rău. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toţi deosebesc Binele de Rău.

Din prezentul amărâtei asteia de ţări nu puteţi învăţa Binele. Binele puteţi fi voi. Şi cu cât veţi fi mai mulţi buni, cu atât veţi sufoca răul. Nu e imposibil. Deveniţi buni, mai buni, cei mai buni şi răspândiţi-vă precum lăcustele.

Nu-i invidiaţi pe oamenii cu bani. Nu vă faceţi modele din baieţii de bani gata, din baieţii de oraş. După treizeci şi nouă de ani le va rămâne doar o listă lungă de femei. Or trofeele astea sunt trecătoare. Când îmbătrâneşti şi trofeul tău va fi o babă. După asta vine singurătatea. Voi aveţi şansa să lăsaţi ceva în urma voastră. Banii nu sunt Calea. Priviţi unde ne-a adus setea de bani.

Nu vă resemnaţi, asta nu duce nicăieri. Capul plecat, sabia îl taie.

Protestaţi, luptaţi, protestaţi. Cu scop, însa. Nu degeaba, că altfel se transformă în lătrat. Învăţaţi legile. Învăţaţi-vă drepturile. Atunci veţi şti când are cineva voie să vă legitimeze. Veţi şti cum să luptaţi, dacă veţi şti legile. Apoi o să vedeţi că legile sunt proaste. Şi veţi înţelege că trebuie să le schimbaţi. Pare greu şi cere timp. Dar, Doamne, voi aveţi timp şi pentru voi nimic nu e greu. Voi nu înţelegeţi că SUNTEŢI SCHIMBAREA?

Dacă voi lăsăţi ţara asta pe mâna hoţilor, atunci, de-abia copii voştri vor mai avea o şansă! Căci şansa vine o dată la o generaţie. Noi am pierdut.

Câţiva dintre noi, şi nu suntem puţini, vă putem ajuta. Noi suntem Fomila şi Setila, dar voi sunteţi Harap-Alb. Alegeţi dintre voi pe adevăraţii lideri.

Să-i alegeţi şi să nu-i invidiaţi. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar şi coşmarul. Vor fi salvatorii voştri, dar se vor pierde pe ei înşişi. Liderii trebuie să fie dintre voi. Şi trebuie să-i căutaţi de pe acum. Uitaţi-vă unii la alţii în fiecare zi şi căutaţi-vă căpitanii. Altfel veţi pieri o dată cu noi. Şi atunci porţile libertăţii ne vor fi închise şi EI vor câştiga. Cine sunt ei? Ştiţi foarte bine. Îi vedeţi în ziare, în fiecare zi.

Salvaţi-vă! Salvaţi-ne! Este o singură cale! Lupta cunoaşterii!! Şi când veţi fi câştigat lupta cunoaşterii, de-abia atunci veţi cunoaşte să luptaţi cu adevărat!!!

Nu vă amăgiti cu prezentul... Salvaţi-vă în viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?...

Concert Madonna - "evenimentul anului" 2009

Am facut-o şi pe asta...am fost la concert la Madonna. Nu pot face o comparaţie cu alte concerte mari din alte ţări însă ceea ce am vazut nu pot spune ca m-a impresionat foarte tare. "Diva" şi-a făcut treaba cu ochii pe ceas. Probabil publicul de aici oricum este destul de putin important pentru scopurile ei, drept urmare solicitarea unui bis din partea publicului la sfârşitul concertului nu a avut nici un efect.

Organizarea a fost cum a fost...Ca să iei ceva de băut trebuia să cumperi iniţial jetoane în valoare de 5 RON (evident fiind nevoit să stai la o coadă imensă) ca abia apoi să îţi cumperi efectiv, cu aceste jetoane, băutura (fiind nevoit de asemenea să mai stai la încă o coadă la fel de mare ca şi cea de la jetoane). Standuri cu jetoane şi băuturi nu se poate spune că nu au fost, însă a fost şi multă multă lume.

În rest oamenii erau foarte entuziasmaţi în momentul în care au intrat în parc. După o aşteptare însă de o oră şi jumatate deja lumea a început să huiduiască. Era foarte multă lume care stătea în picioare, iar răbdarea se disipase se pare aproape în totalitate.

La ora 21:50 a început spectacolul. Lumea s-a entuziasmat şi aştepta minunea, marele show promis. Din zona B (cele mai proaste locuri) nu se putea vedea mare lucru, fericiţi fiind mai mult cei din zona A care au putut vedea ceva pe scenă. Cei din zona B, printre care ne număram şi noi, a trebuit să ne mulţumim cu monitoarele. Ne mai mişcam când în dreapta când în stânga, mai ocoleam un uriaş de 2 metrii, mai evitam un copăcel care ne obtura calea vizuală spre monitoare.

Personal nu am fost atât de impresionat pe cât mă aşteptam. Poate din pricina faptului că nu am avut cele mai bune locuri, poate pentru că sincer să fiu nu o agreez deloc pe Madonna, nici ca stil, nici ca muzică. Mult mai plăcut am fost impresionat de concertul Rolling Stones de pe Lia Manoliu, a fost un show mai pe gustul meu. Cu toate acestea spectacolul a fost unul mulţumitor, lumea a fost bucuroasă în general.

Un moment pe care eu l-am savurat a fost cel în care, în cistea regelui pop Michael Jackson, Madonna a plasat în spectacol un moment de evocare pe care publicul la aplaudat frenetic, până atunci fiind foarte zgârciţi cu aplauzele.

Discursul Madonnei mi-a lăsat un gust amar (nu că aş fi avut aşteptări prea mari). A ţinut să reamintească tuturor (misiunea) că discriminarea trebuie să fie eliminată, mai ales a ţiganilor din Europa de Est. Nu mă gândeam decât ca a stat la Radisson şi nu undeva în Ferentari. Nu ştiu dacă acest discurs ar mai fi rămas acelaşi în momentul în care ar fi dat nas în nas cu aceşti oameni care ar trebui nediscriminaţi. Nu am fost foarte atent la toate frazele pe care le-a rostit (fiind ocupat cu o bere) însă mi s-a părut că a făcut o confuzie făcând o asemănare între ţigani şi homosexuali şi nu numai din punct de vedere al subiectului discriminării. Nu văd ce ar fi fost în mintea ei însă dacă i-ar fi zis unui ţigan că e homosexual şi nu ar fi avut atât de mulţi oameni de pază nu ştiu dacă ar fi fost prea fericită. În orice caz poate mă înşel şi nu a existat această confuzie, poate nu am fost eu foarte atent (şi nu e exclus deloc).

În rest am fost dezamăgit să văd cum arăta parcul după terminarea concertului. Parcă ninsese cu peturi, ziare, hărtii, pahare şi aşa mai departe. Nu ştiu dacă vor putea fi curăţate în 5 zile cât se estimează că mai sunt până la următorul concert care va avea loc tot în Parcul Izvor.

The Yellow Smiley Face

The Yellow Smiley Face ( © PortableFilmFestival.com ) from Nixie on Vimeo.

Sfârşit de săptămână la Valea Rea

Un loc minunat îţi poate reda pofta de viaţă în orice moment. Am realizat acest lucru acum câteva zile în care am decis să mergem împreună cu câţiva prieteni într-un loc fabulos. Sunt convins că este multă lume care cunoaşte aceste locuri, însă eu unul nu am apucat să le văd.












Am pornit din Bucureşti Vineri la ora 22:00 după ce ne-am chinuit două ore să încărcăm toate lucrurile în maşini. A trebuit să ne asigurăm că nu vom uita ceva esenţial. Cu o seara înainte am reuşit să ne achiziţionăm un cort mare de 4 persoane şi o saltea la preţuri excelente de la un hipermarket. Cortul nu este excepţional însă îţi poţi face treaba cu el dacă dispui şi de o folie de protecţie separată pentru ploaie.

În sfârşit am ieşit din Bucureşti şi ne-am îndreptat spre Piteşti pe autostradă. De aici mai departe spre Curtea de Argeş. La Curtea de Argeş ne-am oprit şi am cumpărat un pepene mare verde şi unul puţin mai mic galben (ca şi cum proviziile alimentare excesive nu erau suficiente). Ne-am îndreptat spre Nucşoara. În zonă ne-am rătăcit puţin, însă în cele din urmă am reuşit să descoperim intrarea pe drumul forestier. De aici am mai mers aproximativ 10 kilometrii. Am întâlnit din pas în pas alţi oameni iubitori de natură stabiliţi cu corturile lângă pârâu. Aveam în minte un loc mai retras, ferit de alte personaje, un loc în care să ne simţim în largul nostru fără să fim deranjaţi. Ne-am speriat puţin atunci când am întâlnit câteva indicatoare : "Atenţie! Zonă frecventată de urşi!". Ulterior am descoperit că era foarte multă zmeură în zonă, de unde am dedus că există riscul apariţiei marelui brun. Spre fericirea noastră acest lucru nu s-a întâmplat, iar indicatoarele nu ne-au oprit se pare din a căuta şi mânca ceva zmeură.

Am găsit şi ceea ce căutam într-un final: un loc aproape de pârâu, destul de aproape de drumul forestier însă destul de liniştit şi ferit, în mijlocul unei poieniţe. Nu am stat prea mult pe gânduri şi am început să instalăm corturile. Era pentru prima oară când am montat un cort de asemenea dimensiuni însă am avut noroc că printre noi erau câţiva experţi în arta montării corturilor şi ne-au iniţiat.







După montarea corturilor toată lumea era aşa de entuziasmată şi, deşi toţi eram foarte obosiţi, ne-am decis să aprindem focul şi să facem câţiva cârnăciori la grătar cu o salată de roşii. Ne-am înfruptat, am mai discutat despre diverse, am pus pepenele la rece în pârâu şi ne-am retras fiecare în cămăruţele lor. Ne gândeam că dimineaţă locul nu va fi pe placul nostru, aşa cum îl văzusem noaptea când am ajuns, însă dimineaţă ne-am dat seama că este un loc mirific.








Am pus de îndată la rece câteva băuturi, ne-am bălăcit puţin în apa rece a pârâului după care am pregătit masa de dimineaţă. Am mâncat pe săturate şi ne-am decis să ne confecţionăm o măsuţă suplimentară. Am descoperit nu foarte departe de noi o buturugă şi am adus-o la locul dorit. S-a încadrat perfect în peisaj şi s-a dovedit a fi extrem de utilă pentru prepararea diverselor mese ce au urmat.







La prânz am gătit peşte (bineînţeles păstrăv, însă nu prins de noi din pârâu ci cumpărat din hipermarket) cu mămăliguţă şi mujdei de usturoi din plin. A fost atât de bun încât ne-am lins cu toţii pe degete. Şi ce mergea mai bine cu un păstrăv la grătar decât un vin alb? Ne-am gândit la toate aşa că am servit şi un păhărel de vin alb rece. Imediat după terminarea acestei mese am început să pregătim toate cele trebuincioase pentru următoarea masă de seara, masă care necesita o preparare mai îndelungată fiind vorba de gulaş.












Ideea a fost a unui prieten care ne-a promis de când am plecat că ne va pregăti o astfel de specialitate şi nu ne-a amăgit în zadar. Singura problemă a fost că nu am avut un ceaun foarte mare în care să preparăm aşa ceva şi am fost nevoiţi să preparăm în două rânduri această specialitate. Prima jumătate a fost preparată pentru fete neutilizând nici un condiment picant, iar cea de-a doua jumătate a fost gata pe la miezul nopţii, foarte picantă. Unii au reuşit să mănânce, alţii mai puţin, însă cu toţii am apreciat această specialitate deosebită. Preparând pentru prima oară aşa ceva trebuie să recunosc că cel care ne-a încântat cu o asemenea reţetă s-a descurcat de minune.





În timp ce am aşteptat prepararea gulaşului (partea a doua) am jucat mimă. Ne-am distrat copios preţ de câteva ore, deşi eram destul de obosiţi. Seara anterioară nu am reuşit să dormim decât vreo 5-6 ore. După degustarea gulaşului unii dintre noi au căzut la datorie, doborâţi de oboseală sau de aerul puternic de munte, iar unii au mai rămas să se bucure de cerul înstelat şi de priveliştea fascinantă noaptea.











Duminică ne-am trezit în sfărşit mai odihniţi. Ne-am spălat, am pregătit masa de dimineaţă, am devorat masa de dimineaţă ca şi când în ziua precedentă nu am fi mâncat nimic, şi ne-am hotărât să facem o baie în pârâul rece. Vorba unuia dintre noi nu este departe de adevăr: "Sănătate curată!". Trebuie să recunosc că nu am mai făcut până acum baie într-o apă curgătoare, însă a fost atât de bine încât sfătuiesc pe orice să încerce aşa ceva.








Prânzul a constat în frigărui pregătite minuţios. Am întreţinut focul cât de mult am putut, lemne având din belşug (am avut noroc din acest punct de vedere). Aceasta a fost ultima masă luată în acest loc. După această masă ne-am strâns corturile şi celelalte lucruri şi am început să le organizăm în maşini. Am rezolvat şi pana de la o maşina cu o pompă automată, am încărcat totul în maşini şi am plecat cu o mare părere de rău că sfârşitul de săptămână a fost atât de scurt şi bineînţeles având în minte o reîntoarcere în acest loc superb.



Nu am mai avut loc în maşini pentru un sac de gunoi din cele trei strânse în cele două zile pe care le-am petrecut aici aşa că am fost nevoiţi să îl ancorăm de una dintre maşini pentru a-l putea transporta până la prima ghenă. Am lăsat în urmă un loc frumos, dar vom rămâne cu amintirea a două zile extraordinare în care ne-am detaşat complet de agitaţie, de stres, de orice formă de comunicare distantă (am uitat şi unde ne erau telefoanele şi nici că ne-a păsat), două zile în care ne-am relaxat complet şi ne-am încărcat pe bună dreptate bateriile pentru următoarea săptămână.








Cu această ocazie am devenit un iubitor şi mai mare al naturii, al ieşirilor la munte, al aventurilor cu cortul, al vieţii sănătoase şi relaxante. Fiecare dintre noi merităm un astfel de tratament. Ar trebui să ne întoarcem în locurile pe care acum ceva timp le consideram ca fiind casele noastre şi să mulţumim naturii că încă rezistă la atâtea distrugeri la care o supunem. Nu vreau să cred că astfel de locuri vor fi din ce în ce mai rare în viitor şi nu vreau să cred că urmaşii noştrii nu se vor putea bucura şi ei de ele.