Combustibil românesc

Dacă vă imaginaţi că pe piaţa românească magnaţii petrolului au redus preţul la carburant datorită scăderii teribile a preţului ţiţeiului pe piaţa mondială vă înşelaţi amarnic. Mi-am dat seama de acest lucru astăzi când am alimentat la un OMV.
Este adevărat că îmi era frică că nu o sa reuşesc să ajung cu maşina pornită până la un peco, după un drum pe autostrada soarelui cu 170 km/oră aproape pe toată lungimea autostrăzii care a secat tot rezervorul. Cu toate acestea norocul a fost de partea mea şi am ajuns bine mersi la OMV-ul de lângă APACA. Am alimentat şi am lăsat pompa să curgă liniştită. Terminasem deja de umplut rezervorul şi mă uit să văd ce scrie pe pompă: 47.4 l. Nu aveam un punct de reper clar întrucât de fiecare dată umplu şi rezerva aşa că am continuat şi cu rezerva. Spre stupefacţia mea cifrele creşteau pe indicatorul pompei, iar rezerva nu se umplea. Trebuie să vă precizez că am reuşit să pun până acum în rezervorul maşinii plus rezervă maxim 54 l de carburant şi conduc această maşină de un an şi jumătate, timp în care am făcut plinul de nenumărate ori (am păstrat chiar şi bonurile). Când în sfârşit şi rezerva a părut completată, mi-am ridicat privirea către indicatorul pompei şi nu îmi venea să cred: 58.17 l. Am plătit practic atât cât aş fi plătit la preţul vechi, însă pentru 54 l atât cât poate maxim să accepte maşina. Nu vi se pare incredibil câte modalităţi de a păstra nivelul de venituri pot inventa companiile care oferă hrană pentru maşini? Se întâmplă în România în Noiembrie 2008.

Este exact cum se întâmplă în momentul în care vezi pe cineva în tramvai cum fură din geanta unei domnişoare, profitând de aglomeraţia din mijlocul de transport în comun, însă nu ai curaj să spui nimic pentru că ştii că s-ar putea să sară 5-6 indivizi pe tine şi să te aducă într-o stare confuză de inconştienţă fizică şi psihică în mai puţin de 3 secunde, iar oamenii din aglomeraţie să aibă impresia că tot tu eşti de vină şi că îţi meriţi cu vârf şi îndesat soarta. Nu spun că eu aşa am procedat sau aş proceda, însă este poate cea mai bună asemănare la care m-am putut gândi. Suntem furaţi pe faţă şi nimeni nu poate face nimic. Dacă înaintam o plângere pentru constatarea pe care am făcut-o în cel mai fericit caz îmi luam banii înapoi pe cei 4.17 l de motorină.

Chiar dacă se încearcă diverse boicotări ale staţiilor de combustibil nu cred să aibă un efect concret măcar una dintre ele. Este nevoie de o masă de oameni mult mai mare astfel încât un efect cât de mic să se poată observa. Cu toate acestea s-a întâmplat la un momentat, nu fără lucruri urâte care s-au reflectat asupra unor oameni nevinovaţi, însă s-a întâmplat. Sunt convins că este nevoie de încă o revoluţie pentru a ne recupera de data aceasta nu libertatea, ci banii şi munca furată zi de zi de cei care fac legea în România.