Încurajarea capitalismului

Am putut vedea un articol despre ceea ce se întâmplă astăzi în lume, despre criza financiară şi capitalism. Articolul îl puteţi vedea fie la adresele : http://www.empower.ro/bani/criza-baietilor-destepti-i/ şi http://www.empower.ro/bani/criza-baietilor-destepti-ii/ fie mai jos. Este scris de Petre Flueraşu la data de 23.11.2008.

<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>

Gratie "stiintelor" partinitoare de previzionare, gratie econometriei si statisticii, daca bombardezi un oras si apoi il reconstruiesti, datele prezinta un urias salt economic.

— John Perkins - Confessions of an Economic Hit Man

Prea multa lume acuza in ultima perioada capitalismul, prea multi specialisti se grabesc sa afirme ca recenta criza financiara dovedeste falimentul acestui sistem. Ne lasam purtati de valul acestor zile, ne lasam patrunsi de importanta momentelor, ne place prea mult ideea ca in aceste clipe se faureste istoria. Si tocmai de asta ne plac verdictele, ne plac lucrurile spuse solemn, ne place sa cantam prohodul sistemului care pana acum ne-a oferit tot ceea ce avem.

Zambim malitios atunci cand spunem ca se prabuseste capitalismul, fara sa ne dam seama ca de fapt in acesta fericire se ascund toate frustrarile noastre. Da, din punct de vedere psihologic, e normal ca un om care castiga pana in 50.000 de dolari pe an sa se bucure atunci cand bancherii, acei moguli cu salarii de zeci de milioane de dolari, se prabusesc. E normal ca un om care se chinuie luna de luna sa-si plateasca ratele sa se bucure atunci cand bancile si intreaga economie pare sa se prabuseasca. E vorba de acel "ba pe-a matii ba!" specific fiintei umane.

Haideti sa ne dam insa un pas in spate, haideti sa ne depasim conditia de simple fiinte instinctuale. Simtim asta, dar haideti sa ne gandim si la consecinte. Pentru ca negarea capitalismului este periculoasa, este cel mai periculos lucru care se poate intampla in aceste zile.

Singurul sistem complex care exista astazi ca o alternativa pentru capitalism este socialismul. Nu comunismul, pentru ca acesta, asa cum este definit de Marx si Engels, reprezinta stadiul final, ideal al socialismului, o etapa la care nu vom putea ajunge niciodata, ci un stadiu premergator acestuia. Asta este solutia de pe buzele tuturor, la asta ne gandim in aceasta perioada.

Posibilitatea de a gandi se datoreaza capitalismului. Uitam insa ca insasi posibilitatea de a gandi se datoreaza capitalismului, insasi posibilitatea de a vorbi despre asta se datoreaza libertatilor castigate odata cu explozia economica. N-ar trebui sa le oferim pretexte celor ce abia asteapta o renegare a capitalismului de catre chiar adeptii sai. Nu avem la ce sa ne intoarcem, nu avem cum sa ne intoarcem si mai ales nu avem de ce sa ne intoarcem.

Da, am intrat intr-o perioada de recesiune, dar trebuie sa acceptam ca lucrurile s-au schimbat, nu sa ne repezim sa anuntam sfarsitul sistemului. In doctrina capitalista exista criza, ea este acceptata, iar in urma ei economia va deveni cu siguranta mai puternica.

Nu putem sa ne aruncam sacii in caruta si sa plecam la prima problema aparuta, asta este iresponsabil. Cel mai mare pericol in momentul unei crize in sistemul bancar o reprezinta oamenii ingroziti care isi scot banii din banci, si totusi nimeni nu face un apel la calm, analistii cred ca libertatea de exprimare ii scuteste de raspundere civica.

Criza ar trebui sa ne faca mai responsabili. Ar trebui sa luptam pentru sistemul nostru acum, in momentele in care acesta sufera. Interventia statului nu trebuie vazuta ca o prabusire a liberalismului, ci ca o simpla rafinare a conceptelor lui Adam Smith si Friedrich Hayek. Pietele trebuie lasate libere, cu mentiunea ca trebuie controlate pasiv pentru a nu abuza de aceasta libertate.

Iar legi care sa stabileasca mai bine cadrul legal pentru desfasurarea activitatilor economice sunt elaborate in aceste zile. Creditele vor fi mai greu de obtinut, bancile vor fi mai precaute, cresterea economica va fi incetinita. Recesiunea insa este perceputa gresita. Nu ne intoarcem in anii 70 ci facem lucrurile asa cum trebuie si asa cum ar fi trebuit sa le facem de la inceput. Nu pierdem nimic, pentru ca nu am avut cu adevarat decat iluzii.

Pentru fiecare dolar real, in lume exista inca noua dolari virtuali. Avem proprietati, avem obiecte, insa nu avem lichiditati. Avem iluzia ca aceasta criza este ceva spontan, virulent, insa trebuie sa intelegem ca in acest moment exista un sistem foarte bine pus la punct, un sistem care nu greseste niciodata, un sistem care, atunci cand eventual se va prabusi, va duce la haos.

Criza adevarata, daca va exista vreodata, va duce la distrugerea unei mari parti a umanitatii. In general, oamenii castiga si pierd, pierd si castiga. Exista insa si beneficiarii unui sistem, cei care castiga intotdeauna. Fireste ca, neintelegand exact cum functioneaza acest sistem, este greu sa il acceptam.

Daca vom analiza din punct de vedere economic ultimii 50 de ani, vom descoperi cum totul a fost anticipat, totul a fost integrat perfect intr-un sistem complex. Globalizarea este doar rezultatul conceptual al unui sistem care macina totul pentru a acumula din ce in ce mai multa bogatie.

Avem economia, avem asasinii economici care incearca sa ajunga la un consens prin argumente. Apoi avem sacalii, cei care elimina persoanele care refuza sa accepte realitatea. Si in cele din urma, in lipsa oricaror alternative, exista razboiul. Pentru ca aici nu vorbim despre poate, ci despre certitudini, vorbim despre oameni care nu accepta niciodata infrangerea. Te adaptezi cerintelor sau pieri, iata cea mai simpla teorie naturala aplicata astazi in societatile noastre.

Aceasta criza nu va face decat sa sporeasca bogatia celor aflati in varful sistemului, in acelasi timp insa readucand lucrurile pe linia de plutire.
Criza era asteptata, la fel cum si in Romania ar trebui sa ne asteptam in urmatorii ani la recesiune. Cand oamenii incep sa cumpere din ce in ce mai mult, sa se imprumute din ce in ce mai mult, este normal ca va exista un moment in care lucrurile trebuie sa se opreasca. Nu putem sa fabricam bani, iar creditele au limite, pentru ca nu exista bunuri suficiente pentru a le garanta. Toti cei care au studiat economia stiu si inteleg ca amanarea acestei crize globale nu ar fi facut decat sa inrautateasca lucrurile. Iar interventia statului, nationalizarea marilor banci, nu trebuie inteleasa ca un act dictatorial sau ca o intruziune brutala in piata.

Nu, a salva este mai bine decat a lasa sa se prabuseasca, pentru ca prabusirea ii va afecta tot pe cei de jos. Oamenii nu trebuie sa piarda din cauza principiilor. Nu exista justificari in a lasa o tara, o lume sa sufere din cauza unor idei, unor teorii. Iata de ce, interventiile statelor, coroborate cu elaborarea unei noi politici mondiale, nu pot sa duca decat la o economie constienta de propriile limite, o economie care va putea sa creasca in viitor bazandu-se pe certitudini si nu pe oferte promotionale.

Pentru ca noi, in frenezia noastra, nu vrem sa intelegem ca daca se prabusesc bancile, daca nu mai functioneaza sistemul, numai noi vom avea de suferit. Pentru ca "baietii destepti" (printre care, daca ne dorim cu adevarat, putem sa ajungem si noi) au stiut deja sa se puna la adapost. Chiar daca pare imposibil, unii oameni au retetele acelea frumoase, prin care nu poti sa pierzi.

Si iata de ce, un uragan, un razboi, o criza, suferinta, toate pot deveni profitabile daca stii cum sa procedezi. Si iata de ce, in loc sa ne radem in barba ca se prabuseste economia, ar trebui sa facem tot ceea ce putem pentru a ajuta la redresarea ei. Ne bucuram crezand ca magnatii se vor prabusi, cand de fapt se vor prabusi doar cei de la nivelurile inferioare. Noi ne vom prabusi, noi vom simti efectele pe termen lung, nu cei care au fost in varf pana acum.

Ne uitam la liderii economici, la liderii politici si nu intelegem ca ei sunt mici copii pe langa cei care sunt in siguranta, undeva deasupra. Nu, nu e vorba de o conspiratie, nu e vorba decat de modul natural de stratificare a unei societati. Intotdeauna vor exista oameni care vor intelege ca nu trebuie sa se expuna, oameni care nu vor sa fie cunoscuti, oameni care isi doresc doar putere, putere in sine, fara toate "floricelele" pe care noi le consideram implicite.

Acestia, pe care nu ii vedem si pe care probabil nu ii vom vedea niciodata, au inteles ca la un moment dat lucrurile trebuie sa se termine, visul trebuie sa redevina realitate. Si ei, spre deosebire de noi, sunt dispusi sa faca orice pentru asta. Este o optica pe care trebuie sa o intelegem inainte de a merge mai departe, pentru ca exista oameni care cred cu adevarat in visele lor, indiferent care sunt acestea:

As bea sangele Celor-Ce-Trebuie-Paziti, desigur. As bea, pentru a fi mai puternic, mai aproape de nemurire. As implora-o in genunchi pe Akasha sa-mi dea voie sa beau, iar apoi m-as adaposti in bratele ei. Dar mie mi-e usor sa vorbesc despre asta. Ea nu m-a respins niciodata, iar eu stiu ca vreau sa traiesc vesnic. Ea nu m-a lovit niciodata. Pentru a trai de-a pururi, as fi in stare sa mai suport inca o data focul. As indura arsita soarelui. As suporta orice, doar ca sa pot trai mai departe.

— Anne Rice – Vampirul Lestat

Dar iata care este realitatea noastra: casele, masinile, vacantele exotice, nu ne apartin atata timp cat pentru a le obtine ne-am imprumutat. Banii nostri, casele noastre, noi insine apartinem unui sistem, apartinem creditorilor nostri. Iar acestia la randul lor apartin altor creditori, care la un moment dat au nevoie de acele lichiditati.

Nu traim intr-un basm unde banii curg din ceruri, traim intr-o economie foarte bine pusa la punct care are anumite limite. Putem sa facem infuzii de sute de miliarde de dolari, problema ramane una de fond: atunci cand nu ai, nu trebuie sa consumi! E simplu, si totusi parca atat de greu de inteles…

Prea multi analisti transfera problema in cercurile inalte ale companiilor, in birourile bancilor, in culoare inguste ale Casei Albe. Nu, nu de acolo trebuie sa vina solutiile, pentru ca de acolo pot veni doar limitele legale. Nu banii trebuie sa fie mai multi, ci mentalitatile trebuie sa se schimbe. Pentru ca daca nu vom invata sa ne controlam, daca nu vom invata sa gandim in perspectiva, vom descoperi cu stupoare ca toti banii din lume nu ne ajung.

Aceasta criza ar trebui sa fie o lectie nu pentru cei din frunte. Pentru acestia este doar o alta fila a jocului, un alt moment in care capitalul curge si se transforma. Nu cei din spatele cortinei trebuie sa isi puna astazi probleme, ci fiecare dintre noi, fiecare dintre cei care consuma fara sa inteleaga de ce.
Criza nu este ceva indepartat, un grafic bursier, criza este in mijlocul nostru. Iar noi trebuie sa alegem daca vrem sa intelegem sau nu, daca vrem sa acceptam realitatea sau nu. Pentru ca numai noi putem decide de care parte a cortinei vrem sa traim…

<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>

Se pare că încurajarea sistemului capitalist actual a devenit o modă. Există indivizi care consideră faptul că a supravieţui fiind cel mai puternic este un ţel în viaţă şi sunt din ce în ce mai mulţi. Este adevărat că puterea şi controlul maselor îţi poate oferi o plăcere nebănuită. Întrebarea este însă cu ce preţ? Mi se pare incredibil cum poate dormi cineva liniştit noaptea fără a se gândi câte vieţi a putut afecta printr-un comportament egoist şi manipulant. Cu toate astea trăim într-o lume în care cel mai “deştept” câştigă. Oare a fi “deştept” coincide cu a manipula, a profita de alţii şi a afecta vieţile altor semeni pentru interesul propriu. Răspunsul în contextul actual este da. Aşa cum susţine şi domnul Petre Flueraşu trăim într-o lume crudă, inspirată din societatea capitalistă. Ar trebui astfel să facem tot ce ne stă în puteri, chiar să aplicăm la violenţă şi alte forme agresive pentru a ne creşte contul în bancă. Eventual să ne apucăm să vindem droguri, să jefuim sau să vindem copii. Nu este oare exact acelaşi lucru cu a manipula oamenii în interes propriu. Cu ce este mai diferită această concepţie?
A convinge oamenii care au trecut prin perioade de socialism sau comunism cu fraze de genul

“Singurul sistem complex care exista astazi ca o alternativa pentru capitalism este socialismul. Nu comunismul, pentru ca acesta, asa cum este definit de Marx si Engels, reprezinta stadiul final, ideal al socialismului, o etapa la care nu vom putea ajunge niciodata, ci un stadiu premergator acestuia. Asta este solutia de pe buzele tuturor, la asta ne gandim in aceasta perioada.

Posibilitatea de a gandi se datoreaza capitalismului

Uitam insa ca insasi posibilitatea de a gandi se datoreaza capitalismului, insasi posibilitatea de a vorbi despre asta se datoreaza libertatilor castigate odata cu explozia economica. N-ar trebui sa le oferim pretexte celor ce abia asteapta o renegare a capitalismului de catre chiar adeptii sai. Nu avem la ce sa ne intoarcem, nu avem cum sa ne intoarcem si mai ales nu avem de ce sa ne intoarcem. ”

pentru a accepta situaţia actuală şi pentru a se adapta sistemului capitalist mârşav, pentru a sta în banca lor şi a-şi vedea de treabă, pentru a merge mai departe la muncă şi pentru a-şi plăti liniştiţi taxele, pentru a putea umple conturile băncilor din truda proprie. Şi tot acest domn susţine că :

“Haideti sa ne dam insa un pas in spate, haideti sa ne depasim conditia de simple fiinte instinctuale.”

Îmi cer scuze că îmi permit să spun asta însă nu imboldul de putere este unul instinctual? Oare nu băieţii “deştepţi” acţionează instinctual pentru a dobândi putere. Oare nu ei împrumută comportamentul din natură în care cel mai puternic are prioritate? Eu aş vrea însă să înţeleg, oare nu dorim ca oameni, ca fiinţe superioare să ne diferenţiem de celelalte fiinţe de pe pământ printr-un comportament “omenesc”? Dar sunt convins că sunt puţini oameni care gândesc aşa, cel puţin nu atât de mulţi ca cei care gândesc că sistemul capitalist în care trăim este unul care facilitează competiţia şi drept urmare evoluţia. Ca să evoluezi trebuie să fii neapărat în competiţie. Da şi...nu. Se pare că încă nu ne putem depăşi condiţia de “maimuţe” pentru a evolua. Am ajuns la o etapă în care legile din natură ar trebui ignorate, iar ideologii noi să lase locul celor vechi. Comunismul sau socialismul nu a fost un lucru bun. Toată lumea este de acord cu acest lucru. De ce ne-am întoarce la acele sisteme? Întrebarea este de ce trebuie să rămânem la capitalism. Oare nu există oameni care s-au gândit şi la alte sisteme decât capitalismul, socialismul sau comunismul? Ei există…însă prea mic este impactul ideologiilor lor în faţa susţinerii actualului sistem capitalist. Şi cine îi opreşte? Tocmai cei care conduc acest sistem.

Capitalismul este cel care încurajează proprietatea şi legile economice pentru dobândirea proprietăţii. Proprietatea este însă cea care ne oferă libertatea pe care o dorim. Şi oare cum putem avea libertate fără a fura libertatea altora? A avea o locuinţă înseamnă a nu mai fi dependent de un proprietar care îţi poate oferi un spaţiu de locuit contra cost. A deţine o locuinţă îţi oferă astfel un grad de libertate. Nu va mai trebui să depinzi de alţii pentru a îţi asigura una dintre necesităţi. Practic societatea capitalistă se bazează pe relaţionarea libertăţilor fiecărui individ. Cu cât dobândeşti mai multă libertate care se poate traduce prin putere şi/sau bani cu atât restricţionezi libertatea altor semeni.

Cu ce este mai diferit în acest context comunismul decât capitalismul? Vi se pare că aceasta este o liberă exprimare. Este adevărat că poţi spune ce vrei. Cu ce sens însă dacă nimeni nu te ascultă? Trebuie să ne gândim bine că cei care nu sunt adaptaţi sunt consideraţi nebuni, deşi ei au alte viziuni. Îi ignorăm pentru că ne-am obişnuit cu ceea ce ni s-a dat, adică acest sistem capitalist. Generaţiile noi s-au născut cu el şi este greu să conceapă alt sistem decât cel capitalist. Este adevărat că este greu să continui cu altceva decât cu ceea ce te-ai obişnuit însă va trebui să punem în balanţă şi soarta generaţiilor viitoare. La asta s-au gândit şi cei care au dat jos sistemele comuniste sau socialiste.