Sistemul financiar

Statele Unite ale Americii reprezintă fără doar şi poate cea mai puternică naţiune de pe glob. Atât de puternică încât politica acestei ţări dictează în întreaga lume prin intermediul puterii financiare. Însă ce este această putere financiară? Nu v-aţi întrebat cum se produc banii în această ţară? Iată răspunsul.

Banii sunt produşi de guvernul Statelor Unite ale Americii care decide la ce moment de timp este nevoie de ei şi care este cantitatea necesară. Guvernul face o cerere la Rezerva Federală, aceasta decide că poate cumpăra de la guvern bonuri guvernamentale (bonuri de trezorierie), iar guvernul tipăreşte nişte bonuri pe care pune o anumită valoare în functie de suma de bani de care are nevoie. Rezerva federală tipăreşte şi ea niste hârtii cărora le atribuie exact valoarea solicitată de guvern şi se realizează schimbul. Guvernul depune astfel aceste valori într-un cont bancar transformându-le în bani. Aceşti bani sunt adăugaţi la banii aflaţi deja în circulaţie. Cu toate acestea guvernul promite că va returna banii către Rezerva Federală. În traducere liberă asta înseamnă că Rezerva Federală a împrumutat guvernul, deci banii au fost creaţi din îndatorare.

Să presupunem că este vorba de 10 miliarde de dolari. După practica rezervei fracţionale, aceşti 10 miliarde de dolari depuşi devin imediat o parte din rezervele băncii, la fel ca toate depunerile. Şi, în privinţa cerinţelor pentru rezerve, "O bancă trebuie să-şi menţină rezervele cerute de lege...egale cu un procent prescris din depozitele sale. Sub legile în vigoare, rezervele obligatorii pentru majoritatea tranzacţiilor sunt de 10%". Asta înseamnă că, la un depozit de 10 miliarde de dolari, 10%, sau 1 miliard este păstrat ca rezervă obligatorie. În timp ce restul de 9 miliarde de dolari este considerat rezervă excesivă şi poate fi folosit pentru împrumuturi. Este logic să presupuneţi că aceşti 9 miliarde de dolari ies din depozitul existent de 10 miliarde de dolari. Totuşi, nu este aşa. Ceea ce se petrece de fapt este că cei 9 miliarde sunt creaţi din nimic peste depozitul existent de 10 miliarde de dolari. Astfel banii aflaţi în circulaţie se înmulţesc. "Desigur, ele" bãncile, "nu dau împrumuturi din banii pe care îi primesc ca depozite. Dacă ar face asta, nu s-ar mai crea bani în plus. Ceea ce fac când dau împrumuturi este să accepte cambii - contracte de împrumut, în schimbul creditelor- bani, puşi în contul celui care împrumută. În alte cuvinte, cele 9 miliarde pot fi creaţi din nimic doar pentru că există cerere pentru un astfel de împrumut şi pentru că există 10 miliarde de dolari depozit pentru a satisface nevoia de rezervă obligatorie. Să zicem că cineva împrumută cei 9 miliarde de dolari disponibili. Cel mai probabil vor lua acei bani şi îi vor depune în propriul cont bancar. Apoi procesul se repetă pentru că acel depozit devine o parte a rezervei băncii. 10% este izolat şi, în schimb, 90% din 9 miliarde, sau 8,1 miliarde sunt disponibili ca bani nou creaţi pentru împrumuturi. Şi, desigur, acei 8,1 pot fi împrumutaţi şi redepuşi creând în plus 7,2 miliarde, apoi 6,5 miliarde...apoi 5,9 miliarde... etc...

Acest ciclu depunere-creaţie-împrumut poate continua la infinit. Rezultatul matematic este că 90 miliarde de dolari pot fi creaţi peste cei 10 miliarde. Cu alte cuvinte: pentru fiecare depunere din sistemul bancar, de nouă ori mai mult poate fi creat din nimic.

Ce le dă însă valoare acestor bani nou creaţi? Răspunsul: banii care există deja. Banii noi practic fură valoarea de la banii aflaţi în circulaţie. Banii din circulaţie sunt înmulţiţi independent de cererea pentru bunuri şi servicii. Volumul de bani şi cererea definesc echilibrul, astfel preţurile cresc, diminuând puterea de cumpărare a dolarului. Aceasta este inflaţia şi inflaţia este o taxă ascunsă. Nu se spune niciodată "depreciaţi moneda", sau "devalorizaţi moneda", nu se spune niciodată "înşelaţi oamenii", ci "micşoraţi dobânzile". Înşelarea se petrece atunci când distorsionăm valoarea banilor.

Sistemul de rezerve fracţionale a expansiunii monetare este inerent inflaţionar. O scurtă privire la valorile istorice ale dolarului reflectă acest lucru. Relaţia inversă este evidentă. Un dolar în 1913 are aceeaşi valoare ca 21,60 dolari în 2007. Este o devalorizare de 96% de când Rezerva Federală a fost înfiinţată. Absurd este puţin spus cu privire la modul cum operează de fapt sistemul financiar. În sistemul financiar banii sunt datorii şi datoriile sunt bani.

Cu cât sunt mai mulţi bani, cu atât sunt mai multe datorii. Cu cât sunt mai multe datorii, cu atât sunt mai mulţi bani. Altfel spus, fiecare ban din portofelul nostru este datorat cuiva de către cineva. Spuneam mai devreme că singurul mod de a crea bani este prin împrumuturi. Dacă toţi oamenii din ţara ar putea să-şi plăteascã toate datoriile, inclusiv guvernul, nu ar fi nici un ban în circulaţie.

Având în vedere că toţi aceşti bani sunt creaţi prin îndatorare şi circulaţi aleatoriu prin comerţ, oamenii devin detaşaţi de datoriile originale... Şi există un dezechilibru unde oamenii sunt forţaţi să concureze pentru muncă pentru a putea să ia destui bani din rezervele de bani pentru a-şi acoperi costul vieţii de zi cu zi.

Însă elementul care relevă cu adevărat natura frauduloasă a sistemului este dobânda. Dacă presupunem că în toată lumea ar exista 30 de miliarde de dolari sau euro şi cineva ar împrumuta din această sumă 1 milion de dolari sau euro, ar trebui să plătească o dobândă pentru această sumă împrumutată. Unde sunt însă banii care reprezintă dobânda ce trebuie plătită dacă nu există decât 30 de miliarde de dolari sau euro? Evident că ei nu există.

Ramificaţiile acestui lucru sunt şocante. Cantitatea de bani datorată băncilor va depăşi întotdeauna cantitatea de bani aflată în circulaţie. De aceea inflaţia este constantă în economie. Noi bani trebuie creaţi constant pentru a acoperi deficitul perpetuu inerent sistemului cauzat de nevoia de a plăti dobânzile. Ceea ce mai înseamnă e că, matematic, neachitarea plăţilor şi falimentul sunt inerente sistemului şi întotdeauna vor fi buzunare sărace ale societăţii care vor avea ghinion.

Banii sunt creaţi din îndatorire. Ce fac oamenii când au datorii ? Se supun angajării ca să le plătească. Dar dacă banii pot fi creaţi doar prin împrumuturi, cum poate fi societatea lipsită de datorii? Nu poate şi acesta este şi scopul. Frica de a pierde bunuri împreună cu lupta de a ţine pasul cu datoriile perpetue şi inflaţia, inerenţa sistemului combinată cu insuficienţa fără scăpare a banilor aflaţi în circulaţie creată de dobânzi care nu pot fi plătite vreodată ţin sclavii plătiţi în linie împreună cu alte milioane de oameni ca şi noi.

În efect, alimentează un imperiu în care beneficiarii sunt doar elita din vârful piramidei. Până la urmă, pentru cine lucrăm de fapt ? Pentru bănci. Banii sunt creaţi în bancă şi invariabil ajung înapoi la bancă. Ei sunt adevăraţii stăpâni, împreună cu corporaţiile şi guvernele pe care le sprijină. Sclavia fizică necesită asigurarea adăpostului şi a hranei. În sclavia economică oamenii au grijă de ei înşişi. Este una din cele mai ingenioase înşelătorii pentru manipularea socială create vreodată. Şi la baza ei este un război invizibil împotriva populaţiei. Îndatorirea este o armă folosită pentru a cuceri şi a înrobi societăţi, dobânda este principala muniţie. În timp ce majoritatea nu este conştientă de această realitate, băncile în colaborare cu guverne şi corporaţii continuă să-şi perfecţioneze şi să-şi extindă tacticile de luptă economică dând naştere la noi baze, cum ar fi Banca Mondială sau Fondul Monetar Internaţional.