Amsterdam - capitala oficială a Ţărilor de Jos

Anul acesta am decis să vizităm Belgia şi Olanda. A fost o excursie stabilită spontan în necesitatea de a ieşi din nou din cotidian. Nu trebuie să uităm că planul stabilit este acela de a reuşi să vedem măcar 3 ţări pe an pentru a putea ajunge să le vedem pe toate până la sfărşitul călătoriei prin această lume. Este adevărat că nu poţi prevede care va fi acest sfârşit însă este bine măcar să încerci şi să speri la ce este mai bine.
Am plecat cu avionul de pe Otopeni însă până să ajungem am avut o discuţie interesantă cu taximetristul care ne-a condus până la aeroport. Din vorbă în vorba ne-am dat seama că am dat peste individul clasic român. Un tip fără scrupule care ne-a întrebat dacă am avea copii nu am face orice pentru a le oferi toate condiţiile. El spre exemplu a fost şofer pe tir transportând ţigări de contrabandă, a văzut mafia din Bulgaria care controla un întreg cartier în care nu putea intra nici poliţie, nici jandarmerie, nici armată. Principiul era destul de simplu. Cei de la putere fură de rup, atunci de ce să profite de noi şi să nu tragem şi noi ponoase atunci când putem, ba cu o contrabandă, ba cu o mică şpagă, ba cu ce mai pică. Eşti descurcăreţ şi nu trebuie să îţi pese că nu plăteşti impozite la stat, în fond de ce trebuie să te gândeşti ce vei face când vei ieşi la pensie. Este adevărat că nici măcar nu vei şti dacă vei mai prinde acele vremuri. Ne-a garantat că 90% dintre români au aceeaşi mentalitate şi că restul, cei care sunt angajaţi cu carte de muncă şi practic susţin economia ţării nu sunt decât nişte fraieri. De curiozitate l-am întrebat dacă el are carte de muncă şi ne-a spus că nu, e plătit la cursă. Mai mult decât atât nu avea licenţă, ca în final să ne destăinuie că are şi permisul suspendat de aproximativ un an de zile. Nu am putut decât să spunem că am început bine.
Zborul a fost în regulă, am ajuns cu bine. Ajunşi în Bruxelles am căutat imediat gara să putem lua bilete spre Amsterdam. Ne-am descurcat şi am ajuns dupa o călătorie de aproximativ 3 ore şi jumătate în Amsterdam. Ieşind din gară am dat peste străzi pline de biciclete. Uimitor însă aproape nimeni nu avea maşină. Pe stradă sute de biciclişti grăbiţi. Exista însă stradă, pistă pentru biciclişti şi trotuar pentru pietoni absolut pe toate străzile. Impresionant. Asta da iniţiativă de a reduce poluarea.



Ajunşi la hotel am realizat că avem o cameră extrem de mică, chiar mai mică decât garsoniera în care am stat doi ani de zile şi despre care credeam că este cel mai mic loc posibil în care poţi locui. Se pare că ne înşelasem. Singurul avantaj era că hotelul era situat în centrul oraşului şi aproape de gară. Arhitectura clădirilor din oraş este aproximativ aceeaşi. Case de 2 etaje, cu intrări şi scări strâmte, faţate frumoase şi multe flori. Specifice erau cârligele de pe clădiri, foarte utile în momentul în care doreai să mobilezi o încăpere. Geamurile erau mai mari tocmai pentru a permite intrarea mobilierului, pe uşi nefiind posibil accesul cu aceste accesorii.
Canalele din Amsterdam sunt atât de frumoase încât îţi poţi pierde o zi întreagă străbătându-le fără să te plictiseşti. Pentru a putea vizita tot oraşul ne-am decis să închiriem biciclete. Interesant este că îţi puteai lăsa bicicleta fără probleme şi o săptămână pe stradă, chiar şi neasigurată şi nu exista problema să ţi-o fure cineva. Ceva total diferit de lumea în care trăim în România. Tocmai mi-am adus aminte că unui coleg de birou i s-a furat bicicleta acum câteva zile chiar din faţa unei gherete a unui paznic care păzea parcarea. Ce poate fi mai incredibil decât atât?



Am străbătut oraşul în lung şi în lat pe biciclete. Din păcate vremea nu a ţinut cu noi şi am avut mai mult parte de frig, nori şi ploaie. Nu a fost un lucru care ne-ar fi putut împiedica să vedem tot ce puteam vedea. În fond tocmai de asta venisem până aici. Am reuşit să gustăm din brânza celebră olandeză, atunci când am dat peste o piaţă în care puteai cumpăra fel de fel de alimente, multe sortimente de brânza fiind la mare căutare.
Pentru că eram în Olanda, ţara lalalelor, a trebuit să vizităm şi muzeul lalelelor. Un loc mic, însă extrem de drăguţ, în care am găsit mai multe informaţii despre lalele, istoria lor şi moduri de creştere. Surprinzător am aflat că laleaua a fost cunoscută mai întâi în Turcia pe la casele marilor sultani, abia târziu fiind preluată de olandezi.



Ne-am plimbat prin mai multe parcuri din oraş, admirând frumuseţea lor deosebită, lebede, raţe şi diferite alte păsări. Am vrut să mergem şi la muzeul Van Gogh însă era o coadă atât de mare la bilete încât am renunţat şi am hotărât că este mai indicat să vedem alte locuri din oraş. Auzisem despre grădina zoologică din Amsterdam şi am hotărât să facem o vizită aici. Ne-a plăcut foarte mult fiind o grădină zoologică deosebită, cu o gamă variată de animale din toate colţurile lumii.





Un alt loc pe care trebuia să îl vedem (cel puţin eu) era Nemo. Un loc în care ştiinţa era prezentată într-o manieră excepţională copiilor şi unde puteai învăţa o grămadă de lucruri. Am fost plăcut impresionaţi de accentul pe care îl pun olandezii pe educaţia copiilor, existând locuri atât de multe în care copiiilor li se prezintă diferite lucruri într-o manieră atractivă.



Am reuşit să mergem şi la Madame Tussaud, primul muzeu de ceară pe care l-am vizitat. Am fost plăcut impresionaţi de precizia cu care erau construite manechinele din ceară. Diverse vedere erau redate întocmai, fiind surprinşi uneori de statura unora sau de alte detalii semnificative pe care nu le poţi vedea la televizor sau în reviste.





A trebuit să bifăm şi celebrul muzeu al sexului din Amsterdam în care ne-am distrat şi unde am aflat şi văzut lucruri interesante.



Am fost neplăcut surprinşi însă de gunoaiele din oraş, care zburau peste tot. În ultima zi am aflat că era o grevă a gunoierilor acesta fiind motivul pentru care maldăre întregi de gunoaie zăceau în mijlocul străzilor.



Nu cred ca are rost să menţionez faptul că la tot pasul lumea fuma marijuana. Un pachet din care puteai să îţi confecţionezi 3 ţigări costa în jur de 10 euro.
Trebuie menţionată de asemenea şi piaţa de flori în care am găsit o sumedenie de bulbi. Am luat şi o amintire, 10 bulbi de lalele albastre pe care i-am şi plantat în grădină.



Concluzia: Amsterdam este un oraş frumos, pe care merită să îl vizitezi şi dacă rămâi atras de oamenii şi obiceiurile autohtone poţi chiar să locuieşti aici.