Haga (Den Haag) - Capitala Juridică a Lumii

Următoarea destinaţie pe listă era Haga sau Den Haag aşa cum o strigă olandezii. Am luat trenul dimineaţa din Amsterdam către Haga. Am ajuns în 30 de minute. În peisaj predominau terenurile cultivate obligat împrejmuite de canale de irigaţie, case specifice din cărămidă, multă verdeaţă, herghelii de cai.



Ajunşi în oraş am făcut ceva eforturi pentru a găsi hostelul la care aveam rezervată o cameră. Nici timpul nu vroia să ţină cu noi beneficiind de o temperatura de 7 grade Celsius şi de averse şi nori. Cu toate acestea am închiriat două biciclete. Nu a fost uşor, bătea vântul care înteţea frigul, însă am reuşit să vedem multe lucruri. Am fost surprinşi când cei de la recepţia hostelului, de unde am şi închiriat bicicletele, nu ne-au dat lanţuri pentru biciclete spunându-ne că sunt asigurate şi oricum le putem lua pe riscul lor. Au avut dreptate. Peste tot pe unde am mers nu am asigurat bicicletele şi surprinzător nu au dispărut. Aici trebuie neapărat să subliniez diferenţa între oamenii din Olanda şi cei din România. Probabil în România este foamea mai mare, deşi sincer în ultimul timp am ajuns la concluzia că oamenii aşa au trăit şi au fost învăţaţi că este bine să facă chiar dacă au ce să pună pe masă. Oricum tot timpul mai poţi adăuga ceva la traiul de zi cu zi, drept urmare de ce să nu profiţi de lucrurile altora atâta timp cât funcţionează la fix proverbul "Hoţul neprins, negustor cinstit!".

În primul rând am decis să mâncăm peşte, o specialitate locală din peşte şi pesmet prăjit cu un sos specific probabil din maioneză şi alte condimente.
Arhitectura oraşului este una specifică Olandei. Case din cărămidă de parcă au fost ridicate cu o zi înainte, curăţenie, multă verdeaţă, curţi mari, parcuri.








Întâmplător am dat peste Muzeul Comunicaţiilor unde am şi intrat din curiozitate şi pentru a ne mai încălzi. Aici am văzut multe lucruri interesante, de la timbre poştale, genţi ale poştaşilor, maşini de poştă, până la telefoane folosite în filme. Am reuşit să vedem o centrală veche utilizată la începuturile telefoniei. Surprinzător era funcţională, copiii putând să se joace cu ea, făcând diferite conexiuni la telefoanele din incinta clădirii. Încă o dată am rămas impresionaţi de modul educativ în care sunt construite muzeele şi atracţiile turistice din Olanda. Copii au multe de învăţat şi pot pune în practică într-un mod ingenios şi atractiv multe din teoriile expuse.









Ne-am plimbat prin parcuri, unde nu ne-a venit să credem însă erau căprioare, iepuri şi alte animăluţe. Parcurile erau imense deşi foarte aproape de zona centrală a oraşului.







Şi pentru că tot eram la malul mării am decis să ajungem şi pe faleză. Aici însă nu am putut întârzia mai mult de 15 minute întrucât vântul avea o intensitate deosebită.



Pe drumul de întoarcere am descoperit Palatul Păcii în care nu am putut să intrăm întrucât trebuia să ne facem rezervare cu ceva timp înainte pentru a avea acces. Cu toate acestea am făcut poze şi ne-am văzut mai departe de drum.





Ne-a părut rău în mod special de un singur loc de care am aflat seara după ce ne-am întors la hostel. Este vorba despre Sea Life, un loc cu multe animale marine, acvarii imense şi o gama variată de vieţuitoare din adâncuri. Dar ne-am împăcat cu ideea că poate exista şi o a doua oară.

Haga este un oraş serios, frumos, vara fiind şi staţiune. Merită văzut şi încă o dată tot respectul pentru olandezi.