Vizitând Budapesta

Pentru că anul trecut nu am reuşit să trec graniţele ţării decât până la vecinii bulgari şi pentru că mi-am promis să vizitez 3 ţări pe an am ajuns să vizitez Budapesta. Şi pentru că nu a fost singurul obiectiv pe care am dorit să îl ating am făcut această excursie cu maşina. Drumul a fost destul de obositor, însă a meritat.
Dacă doriţi să vă aventuraţi într-o excursie prin mai multe oraşe neaparat să vă faceţi rezervare înainte de a pleca şi de asemenea să vă planificati foarte bine traseul. Foarte mult vă vor ajuta aceste aspecte. Un alt aspect destul de important este acela că este foarte greu să te descurci cu maşina într-un oraş străin, mai ales într-un oraş mare. De aceea foarte indicat este un GPS. Pot să recunosc că fără el m-aş fi descurcat foarte greu, aş fi pierdut mult timp sau poate chiar aş fi lăsat maşina undeva şi aş fi folosit un mijloc de transport în comun, ceea ce este destul de greu atunci când ai mai multe bagaje cu tine. În afară de asta locurile de parcare pot fi greu de găsit sau foarte scumpe.
Am planificat să merg noaptea prin România şi ziua pe meleagurile străine astfel încât dacă ar fi intervenit o surpriză neplăcută cum ar fi fost o pană sau ceva probleme cu maşina să le pot remedia uşor la lumina zilei (deşi am fost pregătit şi cu instrumente de iluminare nocturnă) şi de asemenea pentru a putea vedea mai uşor indicatoarele rutiere nefamiliare.
Am plecat astfel noaptea din Bucureşti pe la ora 01:00. Am mers pe traseul Bucureşti – Piteşti – Râmnicu Vâlcea – Sibiu – Sebeş – Deva – Arad şi am ajuns la graniţa de la Nădlac pe la ora 11:00, fără surprize neplăcute. La graniţă ni s-au verificat rapid documentele şi am intrat fără probleme în Ungaria. Nu am apucat însă să mergem nici 2 km şi am fost oprit de doi agenţi rutieri care ne-au avertizat că nu avem farurile aprinse şi că puteam primi amendă în jur de 50 de euro. Din fericire nu ne-au amendat şi am mers către Seghed. Peste încă 5 km am fost opriţi din nou şi ni s-au verificat din nou documentele prin staţie. A fost totul în regulă şi am mers mai departe. Ne-am înţeles destul de greu cu agenţii rutieri însă a fost în regulă în cele din urmă. Pentru un ultim control am fost opriţi înainte de intrarea în Seghed. Din acest punct de vedere pot spune că ungurii sunt foarte stricţi în ceea ce priveşte legislaţia rutieră.
Din păcate sau din fericire GPS-ul nu ne-a îndrumat către autostradă ci pe drumurile naţionale. Am avut astfel posibilitatea să vedem satele ungureşti, cu oamenii locurilor şi cu peisaje deosebite. Prima impresia a fost aceea de aer şi verdeaţă. Salcâmii erau înfloriţi şi într-un număr foarte mare, fiind suficient să deschizi geamul de la maşină pentru a putea sorbi mireasma lor îmbietoare. Am tot mers şi am fost impresionaţi de ceea ce am văzut. Era ca şi cum am fi mers printr-o pădure care e tăiată de un drum care parcă nu ar fi trebuit să existe. Fiecare sătuc are cel puţin două treceri de pietoni semaforizate. Bicicleta este utilizată de majoritatea oamenilor locurilor, existând pistă specială pentru biciclete cu o bandă pe sens, la o distanţă de 15-20 de metrii de drumul rutier. Am putut vedea astfel familii care mergeau împreună cu bicicleta: mama, tatăl şi copilul, lucru care ne-a impresionat profund. De asemenea ce am mai putut remarca a fost faptul că fiecare biciclist avea un coş specific din nuiele pe care îl utiliza pentru transportul diverselor lucruri. Satele sunt foarte curate şi liniştite. Ne-am dat seama deja înainte de a ajunge în Budapesta despre cele 3 lucruri importante pe care ungurii pun preţ şi care fac o diferenţă enormă între un nivel de civilizaţie şi altul: curăţenie (evident cu o educaţie în acest sens), verdeaţă foarte multă şi mulţi biciclişti. Pentru unguri cred că mersul pe bicicletă este învăţat de mic şi respectat. Sunt încurajaţi să utilizeze acest mijloc de transport prin crearea condiţiilor necesare şi prin oferirea educaţiei şi informaţiilor despre acest mijloc de deplasare.
Am ajuns în cele din urmă în Budapesta unde am intrat într-un trafic similar cu cel din Bucureşti. Am ajuns să cred că nu numai Bucureştiul are o problemă cu traficul rutier ci şi mai toate oraşele aglomerate. Ceea ce este posibil să ne lipsească nouă sunt drumurile ocolitoare pentru cei care doresc să evite Bucureştiul. GPS-ul însă ne-a adus exact în faţa pensiunii unde aveam rezervare. Ne-am asigurat din timp că vom avea parcare şi am avut o surpriză plăcută să putem parca maşina într-un garaj aflat la subsolul pensiunii situată într-o zonă liniştită din oraş însă nu departe de centrul oraşului. Ajunşi pe la ora 16:00 am reuşit numai să desfacem bagajele şi să mâncăm pentru că fiind extrem de obosiţi am adormit imediat.
A doua zi de dimineaţă am început să colindăm oraşul. Am cutreierat toate podurile şi străduţele, după prima zi fiind extenuaţi. Am văzut multe din obiectivele turistice importante din Budapesta: Gallert Hill, Castelul Buda la care am ajuns cu funicularul celebru, Chains Bridge, Biserica Sf. Mathias, Parlamentul şi multe altele.
Am ajuns iniţial la Parlament, care este de altfel şi cea mai frumoasă construcţie din oraş vizibilă aproape de peste tot, şi am aflat că pentru a putea vizita Parlamentul nu este nevoie să achităm nici un fel de taxă, având nevoie doar de actele de identitate. Din păcate le-am uitat acasă aşa că am decis să mergem a doua zi pentru a putea vedea interiorul clădirii Parlamentului maghiar. A urmat o vizită la biserica Sf. Nicolae care este superbă. Aici am avut posibilitatea să pot urca într-unul din turnurile bisericii pentru a putea vedea o panoramă superbă a oraşului.



Ne-am îndreptat apoi către centrul oraşului şi am ajuns la piaţa centrală care trebuie neapărat vizitată. Aici am putut găsi suveniruri, alimente specifice ungureşti (paprika – de încercat) şi multe altele. Am plecat încântaţi de faptul că ungurii au o astfel de piaţă, impecabil organizată atât din punct de vedere al construcţiei în sine cât şi din punct de vedere a-l comercianţilor. Am mers apoi pe celebra stradă Vaci, unde sunt o sumedenie de terase şi magazine.
Am mers către Gallert Hill unde speram să găsim un loc frumos. Aşa a şi fost. Drumul a fost destul de lung, mergând aproximativ 30 de minute pentru a ajunge. A trebuit să urcăm acest deal minunat care la primul nivel are o biserică construită într-o peşteră. Din păcate nu am intrat însă am reuşit să vedem interiorul pe un DVD cu prezentarea oraşului. Am ajuns în vărful dealului unde există o fortăreaţă şi de unde am putut să facem câteva poze superbe cu întreg oraşul străbătut de Dunăre. Bineînţeles că verdeaţa era în abundenţă, mirosul salcâmilor fiind aproape deranjant de îmbietor. Nici în acest oraş aglomerat ungurii nu s-au oprit de la a păstra zone foarte verzi cu mulţi arbori, arbuşti, flori şi alte plante. După ce am zăbovit aici o perioadă ne-am continuat plimbarea şi am ajuns la Charles Bridge în Pesta. Oraşul este împărţit în două mari zone: o zonă veche numită Buda pe malul drept al Dunării şi o zonă mai nouă numită Pesta pe celălalt mal. Pe parte stângă a Dunării, chiar după terminarea podului se găseşte celebrul funicular din Budapesta care te duce la castelul Buda. Am spus că nu ar trebui să ratăm acest moment deşi ni s-a părut destul de scump drumul (un drum dus întors costă în jur de 9-10 euro). Până la urmă drumul cu funicularul este extrem de scurt, reprezentând o urcare de 100-150 de metrii către castel. Castelul este de o frumuseţe deosebită. Aici ai posibilitatea să mergi printre ruinele aflate chiar în curtea castelului undeva sub nivelul solului. De asemenea din curtea castelului am putut vedea o panoramă a oraşului. Ultimul obiectiv turistic pe care am reuşit să îl vedem în prima zi la Budapesta a fost Biserica Sf. Mathias. Nici nu am mai avut puterea să intrăm, am făcut câteva poze şi am încercat să găsim drumul spre pensiune.
După un somn foarte adânc a doua zi ne-am trezit cu o febră teribilă la picioare. Am luat micul dejun şi aşa cum stabilisem cu o zi înainte am mers să vizităm interiorul clădirii Parlamentului maghiar. Am reuşit să intrăm în cele din urmă cu un grup însoţit de un ghid care vorbea în limba engleză. Interiorul este deosebit. Pereţi şi stâlpi făcuţi din marmură şi placaţi cu aur, statui extraordinar de expresive, culori vii te întâmpină la tot pasul. Am putut să vedem 3 camere dintre care una fiind cea în care se ţin şedinţele parlamentarilor construită de la bun început cu ventilaţie proprie. Întreaga clădire a Parlamentului beneficiază de un sistem ingenios de ventilaţie. Acest sistem menţine tot timpul temperatura din interior la 20 de grade Celsius, indiferent de anotimp.
Am fost sfătuiţi să nu ratăm o vizită la grădina zoologică din Budapesta aşa că am decis să mergem să vedem câteva animăluţe. Am fost foarte impresionaţi de varietatea de animale şi plante existente aici. Am putut vedea de la tigrii, urşi, elefanţi, hihopotami, crocodili, girafe, zebre, rinoceri până la pinguini, liliaci uriaşi, gândaci de banană, gandaci de portocală, nenumărate insecte şi peşti. În plus există un ţarc cu căpriţe şi oi unde copii pot intra să se joace cu animalele. Am putut vedea grădini japoneze şi lacuri pline de peşti, broaşte ţestoase şi raţe. Dacă vizitaţi Budapesta nu trebuie să rataţi grădina zoologică. Poţi petrece lejer aici o zi întreagă relaxându-te.
Am mers şi până în Piaţa Eroilor care este de asemenea un obiectiv turistic al Budapestei. Eu unul însă nu am fost prea mult impresionat de ea. În drumul către pensiune am mai văzut căteva clădiri frumoase multe dintre ele găzduind muzee sau expoziţii. Nu am pierdut timpul cu ele fiind deja destul de obosiţi. Am încheiat astfel şi a doua zi în Budapesta.
În cea de-a treia zi am considerat că nu trebuie ratată o croazieră pe Dunăre aşa că ne-am interesat cât ar costa. Cu 15 euro de persoana poţi lua un bilet care te poate duce până pe insula Margareta şi înapoi. Înainte însă de a putea merge pe Dunăre am vizitat Bastionul Pescarilor, o altă atracţie a Budapestei şi pe bună dreptate. O clădire impresionantă de unde iarăşi poţi avea o panoramă extraordinară a oraşului. Ne-am îndreptat spre barcă şi ne-am rezervat şi bilete pentru o croazieră noaptea pe Dunăre cu masă inclusă. Foarte frumos a fost drumul spre insula Margareta. Excursia pe Dunăre a fost însoţită de o prezentarea foarte frumoasă a obiectivelor turistice aflate de-o parte şi de-a alta a Dunării. Pe insula Margareta am zis că este paradisul pe pământ. Mult aer curat, oameni ieşiţi în parc, multă verdeaţă, adevărate oaze cu bălţi pline de mulţi peşti, broaşte ţestoase, nuferi, răţuşte.
Seara pe croazieră a fost şi mai frumos. Am putut vedea toate clădirile luminate, oferind un spectacol de-a dreptul încântător. Pe vas am avut orchestră care ne-a încântat preţ de 2 ore cu o muzică specifică. După întoarcerea pe uscat am mai zăbovit puţin prin oraş şi ne-am întors la pensiune pentru că urma să plecăm a doua zi spre Bratislava.
Budapesta este un oraş foarte frumos, plin de viaţă, oameni drăguţi, amabili. Nu aveam încă o impresie despre unguri înainte de această excursie deoarece nu intrasem în contact cu ei, iar din spusele cunoscuţilor păreau antipatici, însă s-a dovedit a fi exact invers. Dacă aveţi posibilitatea să vizitaţi Budapesta nu ezitaţi pentru că nu veţi regreta. Veţi avea ce să vedeţi şi sunt convins că vă veţi simţi excelent în acest oraş minunat.