La pescuit II

Şi pentru că dacă mergi o dată la pescuit trebuie să încerci şi a doua oară indiferent de rezultatul obţinut iniţial am făcut-o şi pe asta. Şi nu am făcut-o oricum. Devine deja obişnuinţă ca peripeţiile să fie nelipsite în astfel de "aventuri". Am simţit că fac parte din grupul cireşarilor pe toată durata acestei mici excursii. De ce?



În primul rând pentru că locurile pe unde ne-am întins firele, ca să mă exprim şi pescăreşte, erau extrem de frumoase. Frumos este puţin spus de altfel. Am ajuns, după un drum prin nişte vâlcele secate, torturant pentru biata maşină care nu a mai întâlnit aşa ceva în existenţa ei, pe malul bălţii în jur de ora şase şi jumătate în zori de zi. De pe suprafaţa liniştită a bălţii musteau aburi groşi de ceaţă. Pe malul pe care am poposit noi soarele începea să mijească printre copacii tineri care te surprindeau de altfel cu prezenţa lor atât de aproape de apă.



Pe malul opus erau câteva sălcii mari şi alţi copaci plini de cuiburi de ciori. Croncănitul lor dădea un aer puţin ingrijorător atmosferei, însă frumuseţea locurilor te făcea imediat să uiţi complet de acest aspect.

Apoi ceea ce cred că este foarte frumos este cum se face că trebuie să aranjezi toate lucrurile pe care le-ai adus cu tine, încărcând maşina până la refuz. Măsuţa, scaunele, undiţele, lansetele, nada, momelile, găletuşa, etc. toate constituie elemente de bază în angrenajul pescarului amator. Şi având în minte melodia de mai jos începi şi îţi aranjezi toate cele.



După ce te-ai instalat trebuie neapărat să dai pe gât un păhărel de palincă să ţi se facă foame de dimineaţă. Apoi tacticos, cu ochii pe lansete, scoţi o bucăţică de şuncă, o ceapă roşie, tai câteva bucăţele din şuncă, rupi o bucată de pâine şi începi să te înfrupţi până îţi potoleşti puţin foamea. După ce ţi-ai făcut încălzirea bine ar fi să ai noroc de la bun început şi să prinzi ceva. Însă dacă nu se întâmplă, şi de cele mai multe ori nu se întâmplă, atunci mai aştepţi liniştit că doar de, rabdarea e o virtute, iar fără de ea în acest sport nu se poate.





După o lungă aşteptare de două - trei ore, lungă pentru cei care sunt nerăbdători şi începători în această artă, începi să te încălzeşti, soarele deja începe să bată tare. Drept urmare începi şi mai dai la o parte o geacă sau o bluza de trening, ceva ce simţi că te apasă. Începi să te gândeşti dacă norocul o să fie cu tine în această zi minunată. Şi pentru că pescari sunt cei mai superstiţioşi oameni de pe planetă trebuie să găseşti explicaţii pentru insuccesul de până atunci. Poate că nu a fost bine că ai băut păhărelul ala de pălincă, sau poate că nu a fost bine că ai pus lanseta cu mâner din mahon prima, poate că trebuia să o pui a treia, sau poate că ai venit în compania cuiva ghinionist, sau poate că nu ai sunat pe cine trebuie de dimineaţă ca să îţi poarte noroc, sau ... lista poate continua la nesfârşit.



În fine ce să mai, a venit ora prânzului, drept urmare trebuie făcut grătarul. Nu e de glumă, situaţia poate fi critică. În aceste situaţii cu cât sunt mai mulţi partenerii de distracţie cu atât este mai bine, doar nu poţi face două lucruri în acelaşi timp de unul singur. Bineînţeles că nu. Dacă peştele nu a tras până atunci sunt cele mai mari şansele să tragă de acum încolo şi nu îţi poţi abandona poziţia consacrată. Trebuie să fii cu ochii pe lansete ca pe butelie, drept urmare îţi trimiţi un tovărăş sau doi să se ocupe de prepararea prânzului. Nu e problemă, sigur se descurcă ei. Şi de ce nu s-ar descurca, în definitiv cred că ar fi mai încântaţi să aibă ceva activitate dacă pe baltă nu se întrezare nimic.

După prepararea şi servirea prânzului, te ia somnul evident, drept urmare trebuie să fii cu mare băgare de seamă. A sta pe scaun lângă lansete poate constitui un real pericol. Peştele poate fi şiret şi te poate păcăli mai ceva cum a păcălit vulpea pe urs. În consecinţă faci ce poţi să nu îţi închizi ochii. Dacă nu se poate şi nu se poate atunci te bazezi pe faptul ca măcar unul dintre toţi partenerii de distracţie trebuie să fie vigilent.

Şi după o lungă zi în care îţi tot pregăteşti minciocul cu speranţa că poate poate ceva s-o prinde începi să te gândeşti iarăşi la lucrurile care te aşteaptă acasă, la ce vei face saptămâna care va să vină, ce probleme mai ai de rezolvat şi tot aşa. De peşte prins nici să nu mai aducem vorbă că doar nu suntem profesionişti să ne pară rău că a fost o zi mai mult decât nefericită în privinţa acestui capitol. Ne-am bucurat de privelişte, de linişte, de frumuseţea locurilor şi ca să lăsăm lucrurile mai frumoase decât le-am găsit am adunat toate pungile, hartiile, cutiile de bere, cutiile de carton şi toate celelalte semne ale civilizaţiei barbare uitate fără voia proprietarilor pe aceste locuri magnifice.

Şi pentru ca lucrurile să nu stea aşa de bine, la întoarcere, după ce am ieşit din văile secate ce au constituit un coşmar pentru maşina mea, ne-am trezit cu o mică pană pe care am rezolvat-o imediat, ca nişte buni mecanici ce suntem.

Încă o poveste fără sfărşit...