Agricultura românească în UE

Tocmai am văzut un reportaj interesant referitor la agricultura românească, agricultură nevoită să adopte normele europene. Aceste norme au fost aplicate imediat cu intrarea în Uniune şi nu au lăsat loc de interpretări, pregătiri sau dezbateri. Ce să îi faci nu degeaba Uniunea Europeană are prestigiul pe care îl are în privinţa aplicării normelor proprii. Ceea ce este incredibil este faptul că tehnologizarea într-o ţară în care agricultura se face încă cu plugul nu putea fi aplicată fără evenimente. Şi uite aşa ţăranului român i s-au măsurat parcelele din satelit. Omul şi-a măsurat parcelele cu metodele clasice, compasul sau ruleta, aşa cum a fost învăţat, însă măsurătorile cu satelitul au spus altceva. Din 50.000 de agricultori, aleşi întâmplător spre verificare, aproximativ 35.000 au declarat greşit suprafaţa parcelelor proprii.

Aceste neconcordanţe s-au datorat fie faptului că agricultorii de cele mai multe ori aproximează suprafaţa arată de la sol, neavând o imagine aşa cum o oferă satelitul, fie poziţionarea parcelelor declarate este eronată tot datorită faptului că nimeni nu poate şti cu exactitate în momentul declarării suprafeţelor poziţionarea lor din satelit. Este aberant ca cineva să ştie cu exactitate poziţionarea unei parcele pe care o deţine dacă nu a avut niciodată o imagine din satelit cu suprafeţele din zonă. La sol oamenii indică fără cusur suprafeţele deţinute întrucât aşa le-au lucrat. Mi se pare incredibil să te aştepţi de la cineva să ştie cum se poziţionează din satelit terenul pe care îl prelucrează. Scuza celor care realizează aceste măsurători este faptul că orice tehnologizare la început este greu de ingerat, la fel cum s-a întâmplat şi cu telefonul sau cu energia electrică. Da o scuză bună, însă dacă tot avem pretenţia că am evoluat înseamnă că ar trebui să şi gestionam mai bine aceste situaţii.

Şi mai surprinzător este că dacă agricultorul nu a apucat să lucreze toată suprafaţa declarată atunci sunt amendaţi pentru că au declarat practic o suprafaţă mai mare decât cea lucrată. Înştiinţările înaintate scris către agricultori privind modificarea legislaţiei în vigoare în ceea ce priveşte modul de măsurare al suprafeţelor agricole normal că nu pot fi înţelese de agricultori, fără o documentare prealabilă făcută de stat. Ar fi trebuit organizate campanii de informare pentru fiecare agricultor, astfel încât acesta să fie pregătit pentru aplicarea noilor modalităţi de măsurare.

Printre agricultori părerile sunt împărţite, însă cei mai mulţi dintre ei sunt nemulţumiţi că au fost nedreptăţiţi de aceste măsurători. Este normal să se întâmple aşa. Cum poţi avea încredere într-un mecanism de măsurare despre care nu ştii nimic? Este ca şi cum cineva te-ar invita undeva unde să îţi arate măsurătorile deja efectuate fără ca tu să fii martor sau să fi asistat la efectuarea acestor măsurători. Cine ar avea astfel încredere în aceste măsurători? Cu toate acestea legile sunt legi şi vor fi respectate pentru că...suntem o ţară din Uniune, iar odată cu aşa zisele "beneficii", vin şi o serie de reguli stricte.

Despre agricultura românească ar fi foarte multe lucrui de spus, însă aspectele menţionate mai sus mi s-au părut de-a dreptul incredibile.