1/13/2009

Plăcerile vieţii

Aseară după ce am realizat că nu prea pot dormi mi-au trecut prin cap o grămadă de lucruri. La un moment dat am realizat, printre frânturile de idei ce îmi străbăteau mintea, că în viaţă ar trebui să profităm de plăcerile pe care le putem trăi, însă în aşa fel încât să apucăm să trecem prin cât mai multe. Cred că asta este cea mai mare bucurie a vieţii. Să poţi simţi gustul unui pepene roşu rece într-o zi toridă de vară, să poţi să vezi vietăţile dintr-un recif de corali la o aventură de scufundări, să poţi prinde un peşte cât mâna după ce ai stat 6 ore pe baltă fără a prinde nimic, să priveşti apusul soarelui pe malul unui lac în pustietatea munţilor şi să sari în sus de bucurie atunci când afli că ceva extraordinar s-a întâmplat unei persoane foarte apropiate. Toate aceste lucruri fac parte dintr-o listă ce acum mi se pare a fi infinită. De aceea cred ca mulţi dintre cei care află cu exactitate cât timp le-a mai rămas din viaţă se gândesc să facă o lista cu lucrurile cele mai deosebite pe care nu au reuşit să le facă în timpul vieţii. Şi cu toate acestea mulţi dintre ei ajung în această situaţie tocmai pentru că au beneficiat de o plăcere prea mult timp, plăcere care s-a transformat în viciu şi care le-a acaparat mintea şi trupul. Am ajuns astfel la concluzia că o plăcere transformată în viciu îţi poate îngrădi accesul la multe alte plăceri neîncercate. Ar trebui să ne trăim viaţa aşa cum ai mănca din specialităţile japoneze în farfurioare mici, câte puţin din fiecare. În acest fel nu poţi să fii acaparat de o singură plăcere pe care să o încerci la nesfârşit. Drept urmare în viaţă ar trebui să încercăm cât mai multe lucruri: să sărim cu paraşuta, să încercăm să mâncăm specialităţi tradiţionale din diverse colţuri ale lumii, să vedem cât mai multe locuri frumoase, să ne facem cât mai mulţi prieteni adevăraţi cu care să putem împărtăşi bucuriile şi să facem tot ceea ce credem că ne va face plăcere fără să îngrădim libertatea altora care poate îşi doresc şi ei aceste lucruri. Poate că de fapt acesta este scopul vieţii, rolul existenţei noastre, iar noi ne ducem cu gândul prea departe atunci când căutăm răspunsuri pentru rolul nostru în viaţă.

3 comentarii:

  1. nu te recunosc in stilul de a scrie, sau poate nu te-am cunoscut prea bine! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Te referi la articolul asta sau în general? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Deci WE asta mancam japonezesc :D ... sau sarim cu parasuta... :S

    RăspundețiȘtergere