De ce Aikido?

Întotdeauna am fost fascinat de cultura japoneză, nivelul lor de civilizație părându-mi mult superior celui european. Onoarea, ritualurile precum și vechile învățături constituind temeliile acestei civilizații m-am întrebat dacă nu chiar ea a făcut ca acești semeni să fie tot timpul cu un pas înaintea celorlalte neamuri de pe fața pământului.

Îmi amintesc și acum, când am citit pentru prima oară Shogun-ul lui James Clavell, ardoarea cu care sorbeam orice detaliu. Ceea ce cred că m-a determinat să ajung la un nivel ridicat de fascinație este fără doar și poate identificarea principiilor proprii în concepțiile japoneze.

De mult timp am hotărât că trebuie să practic artele marțiale însă am tot amânat acest moment. A venit însă acea clipă, viața deschizându-mi o ușă de data aceasta. Era inevitabil ca obiectivul pe care l-am stabilit cu ceva timp în urmă să prindă contur. De ce Aikido? Pentru tot ce reprezintă Aikido, mai ales pentru filozofia acestui stil de arte marțiale.

Sunt foarte puține lucrurile pe care le cunosc despre filozofia Aikido. Cu mâna pe inimă recunosc faptul că nu am apucat încă să citesc nici o carte care să descrie filozofia Aikido. Evident niciodată nu este prea târziu. Dar poate că totuși acest lucru oferă viziunea cred puțin diferită pe care o am în privința acestui stil de arte marțiale în prezent.

Oricine ia contact pentru prima oară cu Aikido observă clar faptul că mișcările și tehnicile sunt înclinate spre auto-apărare. Dar tocmai aici este fascinația pentru că nu este un simplu mod de auto-apărare. Este ceva anume în toate tehnicile Aikido care nu poate fi descris cu ușurință. Este mai mult decât simplă mișcare și mai mult decât simplă tehnică. Atunci când exersezi efectiv mișcările nu îți dai seama de acest lucru, însă dacă ai exersat suficient o anumită tehnică vei putea trece dincolo de tot ce înseamnă simpla mișcare fizica a corpului și vei putea aprofunda filozofia Aikido.

Aikido oferă un drum spre iluminarea spirituală. Dezvoltarea esenței identității cuiva reprezintă de fapt dezvoltarea unei adânci spiritualități. Mulți oameni caută să devină împliniți spiritual. Tot ceea ce ne trebuie pentru a duce o viață spirituală în concordanță cu adevărata esență a sufletului nostru este să luăm o decizie ce nu poate fi negociată cu noi înșine. Este evident faptul că orice lucru este în puterea noastră dacă îl dorim cu adevărat. Împlinirea spirituală poate avea multe forme, fiecare putând să-și găsească propria împlinire. Aikido reprezintă o cale pe care unii dintre noi au pășit, pășesc și vor păși. Cum am ajuns la aceste concluzii?

Aikido urmărește în tehnici și mișcări câțiva pași spre dobândirea controlului personal și anume evitarea de a fi o victimă a cărei viață evoluează prin intenție și nu prin greșeală. În momentul în care ești confruntat cu o situație nedorită și ești atacat primul lucru pe care ar trebui să îl faci este să te privești pe tine cu ochii minții. Să simți furia, pumnul care se încleștează, adrenalina care intră rapid în sânge și pătrunde în toți porii organismului este instinctul, un comportament “neelegant” spiritual. Evident poți aplica tehnicile Aikido furând puterea celuilalt, iar multe dintre tehnici sunt concepute special pentru acest lucru. Dar mai presus de mișcare și tehnică rămâne spiritul. Sentimentul de putere dat prin înfrângerea adversarului se va transforma în scurt timp în slăbiciune. Cum ar fi însă ca spiritul să fie complet relaxat, armonios, în căutarea înțelegerii punctului de vedere al atacatorului. În mod conștient spiritul va trece atunci de la furie la bunăvoință, iar mișcarea sau tehnica va opri atacul chiar înainte ca acesta să înceapă. Nu am putut să nu fac comparație cu situațiile din viața reală.

De câte ori nu suntem confruntați cu “atacuri” stârnite de către șefi, colegi, prieteni, oameni pe care îi întâlnim pentru prima oară și așa mai departe. În fond socializăm în permanență, poate mai puțin când dormim. Și atunci ce gândești când șeful îți spune că ai greșit într-o anumită situație și te pune la zid și îți reproșează diferite lucruri? Ești atacat și ai tendința instinctivă să reacționezi defensiv fără a înțelege “atacatorul”. “Iată-mă într-o situație în care doresc să-i trag un pumn în nas celuilalt. Nu, nu cred că voi face asta. În schimb, voi face ceva care să detensioneze momentul.” Oare nu este mai înțelept să procedăm așa? Oare nu asta oferă și Aikido? Iată unul din lucrurile pe care le învățăm din Aikido. Mi-am dat seama de asta de când am văzut primele mișcări. Este atât de evident încât nu trebuie să știi prea multe pentru a vedea acest lucru. Și de fapt unde ajungem dacă procedăm așa? La un puternic sentiment de identitate. Acesta este procesul de dobândire a puterii din interior. Cu cine ne luptăm de fapt zi de zi? În realitate ne luptăm cu noi înșine. Nu ne luptăm cu șeful care ne reproșează că nu am dus la bun sfărșit un lucru, nu ne luptăm cu partenerul sau partenera de viață care ne reproșează că suntem iresponsabili, nu ne luptăm cu prietenii care se chinuie să ne scoată la o bere și cărora le spunem că astăzi suntem ocupați cu un proiect, nu ne luptăm cu colegi care ne spun că nu i-am ajutat suficient în anumite proiecte, nu ne luptăm cu vânzătoarea de la metrou care ne cere prea mult pentru doi covrigi, ci ne luptăm cu noi, cu deciziile pe care le luăm în fiecare moment, decizii care să întregească principiile după care trăim, prejudecățile, plăcerile pe care trebuie să ni le satisfacem și suferințele pe care trebuie să le evităm.

Un alt aspect important în analiza tehnicilor Aikido este critica adversarului. In Aikido, dar și în viață nu trebuie să critici adversarul. Este instinctiv să critici pe cineva care te ataca. Dar cum îndrăznește să facă așa ceva? Oricare ar fi motivele pentru care atacă eu am dreptate și spun că nu este un lucru bun pentru că mă afectează. Dacă privești lucrurile din punctul de vedere al atacatorului el va spune același lucru despre cel care se apără. Dar cum îndrăznește să se apere? Nu vede cât de hotărât și puternic sunt? Oricare ar fi motivele lui pentru care inițiază atacul el are dreptate. Cum se poate ca două entități să privească lucrurile diferit dar să aibă dreptate în același timp? Este posibil pentru că fiecare dintre ei duce o luptă de fapt cu el însuși, iar critica nu va face decât să îl abată de la obiectiv. Care va fi rezultatul criticii celui care se apără? Determinarea de a contraataca. În Aikido însă nu contraataci pentru că ceea ce oferi va fi ceea ce vei primi. Se rupe practic un lanț stabilit între cele două entități. Atacatorul se așteaptă la rândul lui să fie atacat, dar acest lucru nu se întâmplă. Victima însă, cel care se apără, nici nu se victimizează în Aikido. De aceea aici se întregește perfecțiunea unei interacțiuni. Victima devine puternică nu contraatacând ci schimbând modul de percepție pentru atacator restabilind astfel echilibrul inițial. Gandiți-vă ce s-ar întâmpla dacă aplicăm acest concept în viața de zi cu zi?

În Aikido dacă te crezi superior vei pierde. Când te crezi superior? Atunci când îi judeci pe ceilalți. Judecata are loc atunci când ne creăm o opinie care nu mai permite flexibilitate sau deschidere. Îi atașăm “binele” sau “răul” moral, în loc să observăm sau să percepem. O presupunere neverificată este foarte aproape de judecată. Ce faci în Aikido? Discerni nu judeci. Dacă judeci vei avea surprize, iar tehnica și rezultatul aplicat mai mult ca sigur nu vor fi cele dorite. Este surprinzător cum la fel se întâmplă și în viață. Dacă vei judeca este foarte posibil să te înșeli în privința unei persoane sau unei situații. În schimb dacă discerni te detașezi de percepțiile pe care vrei să le impui, iar concluzia se va apropia de realitate.

Practica Aikido îndelungată atrage după sine performanța. A nu greși înseamnă a nu reuși. Dacă nu vei greși nu vei învăța și nu vei evolua. Este important să greșești pentru a învăța din greșelile pe care le faci. Mulți dintre noi care suntem perfecționiști reușim uneori mai puțin decât alții care nu au în minte decât un singur lucru: acțiune indiferent de rezultat (succes sau eșec). La fel ar trebui să procedăm și în viața de zi cu zi. Trebuie să eliminăm teama de eșec întrucât nimeni nu poate să facă un lucru perfect de la bun început. Este mai bine sa facem ceva imperfect decât să nu facem nimic. Libertatea vine odată cu eliberarea de anxietatea, frica și autoincriminarea ce însoțesc evitarea acțiunii.

A înțelege adversarul presupune o adaptare în aplicarea tehnicii. De aceea este foarte important să nu critici adversarul așa cum am menționat ci să îl înțelegi, să faci diferența între a judeca și a discerne. Ai astfel un avantaj considerabil putând alege între mai multe soluții. Dar opțiunea de alegere nu o poți face din postura victimei agitate care fie se pregătește să contraatace fie se pregătește să fugă. De aceea în Aikido nu ești niciodată victimă ci doar un mediant ce restabilește un echilibru. În Aikido nu te aperi ci readuci o stare neutră, făcând un pas în plus spre dobândirea controlului personal. De aceea Aikido este atât de special. Este o sursă de inspirație și o metodă de redescoperire a sinelui.