4/06/2011

Decizii

M-am întrebat din ce în ce mai mult în ultimul timp de ce este așa de greu să luam o decizie importantă în viață. Și am ajuns la concluzia că este greu pentru că am avut parte de foarte multe experiențe până în prezentul moment al vieții. Cel mai elocvent exemplu este să pui la aceeași masă un copil și un adult. Pe masă să pui o mașinuță și să vezi care va fi efectul în cazul copilului și care va fi efectul în cazul adultului. Copilul bineințeles că va lua mașina și va începe imediat să se joace cu ea. Adultul însă are tendința să gândească...așa ne place nouă să spunem că nu putem lua o decizie fără să analizăm corespunzător lucrurile înainte. Ne place să ne considerăm niște oameni deștepți. Așadar adultul se va gândi dacă mașinuța merge și în față și în spate, dacă merge cu baterii, dacă are un sistem de propulsie gândit de proiectant, dacă funcționează cu telecomandă și fel de fel de întrebări care până la urma îl vor face să amâne atât de mult decizia de a lua mașina și de a se juca cu ea încât uneori unele persoane nici măcar nu ar mai vedea rostul în a o lua măcar în mână. Din păcate aceleași reacții le vom întâlni în luarea oricăror decizii. Nu spun că experiența pe care am căpătat-o de-a lungul vieții este dăunătoare pentru că evident știm că dacă bagi mâna într-un cuptor încins te vei arde. De aceea se spune că oamenii bătrâni sunt și mai înțelepți, dar tot la fel se spune că oamenii bătrâni nu sunt deschiși la nou, iar tocmai această deschidere a făcut omenirea să progreseze.

În lumea sportului spre exemplu există mulți adepți. Mulți dintre ei practică sportul de performanță. Toți sunt campioni? Evident că nu. Mulți dintre ei nu au reușit măcar o dată în viață să se califice într-o competiție finală. Cu toate acestea ei continuă să practice sportul de performanță. De ce o fac? Logic ar fi ca după 2, 3, 10 eșecuri să renunțe la ceea ce fac întrucât experiența prin care au trecut le spune că dacă nu au reușit până în momentul respectiv șansele să reușească în viitor sunt infime. Asta este ceea ce mintea noastră ar analiza din punct de vedere logic. Și totuși există mulți sportivi care nu analizează lucrurile din punct de vedere logic. Principiul se aplică de altfel în toate domeniile. Și oare nu exista sportivi care au reușit abia după ani buni de încercări? Oare nu există persoane care au reușit pe plan profesional decât după ani buni de încercări? Oare nu există cântăreți care au stat foarte multă vreme în umbră pentru ca într-o singură zi să dea lovitura cu o singură piesă? Ce îi face pe oameni să nu renunțe? Faptul că iau deciziile nu logic ci în funcție de sentimentele și trăirile pe care le au.

Ne place să credem că atunci când luăm o decizie trebuie să o luăm rațional, dar cu toate acestea nu ne dăm seama că ceea ce de fapt noi credem că este rațional este de fapt sentimental. De ce spun asta? Pentru ca mintea umană ia decizii întotdeauna alegând între o plăcere și o suferință. Dacă suferința va fi mai mare decât plăcerea creată de un lucru atunci vom decide clar să nu facem acel lucru. Și întotdeauna mintea noastră are dreptate? Categoric nu. De ce? Pentru că mintea este predispusă ca între o plăcere de moment și una pe termen lung să o aleagă pe cea de moment.

Dacă vă plac dulciurile și aveți în frigider o prăjitură pe care ați cumpărat-o azi de la magazin în această zi vă veți gândi de nenumărate ori la cum veți mânca prajitura. În același timp însă țineți un regim alimentar întrucât doctorul vă recomandă să slabiți câteva kilograme bune altfel inima dumneavoastră va avea de suferit. Care credeți că va fi prima decizie pe care mintea dumneavoastră o va lua? Evident că ar trebui să mâncați prăjitura pentru că vă va oferi o plăcere imediată, chiar dacă pe termen lung vă va crea o suferință enormă afectându-vă starea de sănătate. Pe termen lung decizia de a nu mânca prăjitura constituie cea mai înțeleaptă alegere oferindu-vă posibilitatea să pierdeți din greutate și să aveți o sănătate bună putând să vă bucurați mai bine și mai mult de multe alte lucruri din viață, dar cu toate acestea este foarte greu să luați această decizie. Multă lume va spune că acest lucru depinde de controlul pe care îl are fiecare dintre noi și de voință. Nimic mai fals. Voința este o alternativă de scurtă durată. Nu poți evita la nesfărșit să te bucuri de o plăcere pe care mintea ta o consideră irezistibilă. Soluția este să înlocuiești o plăcere care vă poate afecta pe termen lung cu o plăcere care nu numai că nu vă poate afecta pe termen lung dar vă poate oferi beneficii nebănuite. Mulți dintre noi spunem că nu putem să renunțăm la un viciu dar în realitate de fapt nu știm cum să renunțăm.

Deși în momentul în care am renunțat la fumat nu cunoșteam aceste principii totuși le-am aplicat întrucât m-am străduit foarte tare să îmi determin mintea să găsească o soluție permanentă la problema cu care mă confruntam. Cum s-a întâmplat? Am început să caut informații despre metode de a te lăsa de fumat. Din multitudinea de metode mi-am dat seama că majoritatea sunt oferite pentru profitul altora (vezi plasturi cu nicotina și alte produse similare), iar șansa de reușită utilizând aceste metode este 0. Drept urmare am căutat mai departe. Între timp am avut două tentative de a mă lăsa de fumat care au durat 2 sau 3 luni, după care am revenit la vechiul viciu. De ce credeți că s-a întâmplat acest lucru? Pentru că nu am făcut trei lucruri esențiale și m-am bazat doar pe voință. Care sunt aceste trei lucruri pe care ar fi trebuit să le fac de la bun început?

1. Am început să consider țigara cel mai nociv lucru din lume. Dacă înainte mă trezeam dimineața și primul lucru la care mă gândeam era acela de a-mi aprinde o țigară am început să îmi schimb acest mod de gândire și am schimbat acest gând cu acela că dacă aș fuma o țigară mi-aș introduce atâtea toxine în organism încât sănătatea îmi va fi afectată iremediabil și peste 10-15 ani îmi voi vedea copii cum mă îngrijesc la pat în loc să iasă afară la joacă, să se bucure de vârsta pe care o au, să socializeze cu ceilalți copii și să fie catalogați ca fiind copiii unui infirm. Dacă nu introduci în subconștient această imagine sumbră și dacă nu ești crud cu propria persoană nu vei reuși.
Și în fond dacă ne amintim de prima țigară pe care am fumat-o aceasta nu ne-a creat o plăcere prea mare pentru că organismul nostru și-a dat seama imediat că este un lucru nociv, o otravă. Ce am făcut însă? Am continuat să tragem în piept această otravă până când organismul s-a adaptat, iar creierul a început să o perceapă ca o plăcere pentru a putea trece peste șocul fiecărei țigări fumate.

2. Am înlocuit plăcerea de a fuma pe care o ofeream creierului cu mai multe plăceri pe care le-am vizualizat atât de puternic încât au eclipsat plăcerea inițială pe care mi-o oferea o țigară fumată. Am început să văd cum voi juca tenis sau fotbal cu copiii mei, cum mă voi plimba în fiecare seară cu soția mea prin parc până la vârsta de 80 de ani, cum voi avea posibilitatea să fiu un exemplu pentru copiii mei, cum voi avea posibilitatea să fac absolut orice dacă voi fi sănătos. Mintea noastră este stimulată mai bine vizual de aceea mi-am imaginat aceste lucruri cu foarte multe detalii. Spre exemplu m-am vazut la braț cu soția mea, îmbrăcați puțin prea modern pentru vârsta de 75 de ani pe care o aveam, fără ochelari întrucât nu aveam nevoie, mergând țanțoș și admirând copii care ne puteau fi nepoți ce se jucau pe lângă noi, mergând alături de prietenul nostru golden retreiver și vorbind despre locurile frumoase pe care le-am vizitat de-a lungul vieții. Aceste imagini mi-au dat o așa de mare plăcere încât plăcerea oferită de o țigară a scăzut considerabil, iar mintea a putut alege repede între plăcerea cea mai mare.

3. Nu în ultimul rând a trebuit să decid care va fi ultima țigară pe care o voi fuma. Nu m-am lăsat de fumat până nu am fumat ultima țigară. Oricărei persoane îi va fi imposibil să se lase de fumat dacă nu a fumat ultima țigară. Am considerat deci că va trebui să îmi aduc aminte de această ultimă țigară pentru tot restul vieții. Drept urmare am savurat-o intens, până la muc. Și nu o voi uita niciodată, am fumat-o la ghena blocului în care locuiam cu chirie la momentul respectiv gândindu-mă la starea de sănătate care se va îmbunătăți din secunda în care acea țigară se va termina. Dacă nu îți amintești ultima țigară îi vei lăsa un pretext creierului tău să mai fumeze încă una, chiar și dupa 10 ani de când nu ai mai fumat.

Multe persoane consideră că nu doresc să se gândească la consecințele pe care le poate avea fumatul asupra sănătății lor. Se gândesc că poate lor nu li se va întâmpla. Pentru ei din păcate nu se pot aplica aceste lucruri. Ei vor trebui mai întâi să se maturizeze și să înțeleagă că în momentul în care vor fi pe patul de spital la vârsta de 45 de ani cu mai multe aparate care să îi mențină în viață nu vor avea nici o scuză. Acestea sunt persoanele care se concentrează prea mult pe lucrurile pe care nu le pot schimba în loc să se concentreze pe lucrurile în care pot avea un cuvânt de spus. Din păcate mulți dintre noi au exact acest mod de gândire și de aceea multă lume nu se poate lăsa de fumat, nu pot slăbi, nu pot avansa în carieră, sunt singuri și așa mai departe. Se întâmplă pentru că se iau decizii între o plăcere de moment și o plăcere de lungă durată. Este înțelept? Evident că nu.

Realizând toate aceste lucruri mi-am stabilit un nou obiectiv și anume acela de a ajuta cel puțin 3 persoane în 5 ani de zile să se lase de fumat.

2 comentarii:

  1. Uneori stau si ma gandesc de unde ai atat de multa inspiratie! Totusi, spre rusinea mea, nu am reusit sa citesc tot postul, poate o sa incerc mai tarziu. Prea lung pentru a fi citit dintr-un foc :D Am citit totusi ultima fraza, vazand acele numere care 3 si 5 care mi-au trezit curiozitatea. Mult succes!

    RăspundețiȘtergere
  2. Excelent post-ul. Eu nu sunt fumator dar reteta e de succes pentru orice alt viciu.

    Finalul mi-a adus aminte de filmul Pay It Forward:
    http://www.imdb.com/title/tt0223897

    Il recomad cu caldura.

    RăspundețiȘtergere