4/29/2010

APICULTURĂ

Povestea a început nu cu mult timp în urmă, Octombrie 2009. Totul a pornit de la ideea mea de a mă desprinde de aglomeraţia din oraş, praful, agitaţia şi toate elementele unui sistem social cu mai multe rele decât bune. Pentru a putea realiza acest lucru şi a mă muta undeva cât mai departe de tot ceea ce înseamnă oraş (undeva pe lângă Sibiu m-am gândit iniţial întrucât îmi plac teribil acele locuri) ar fi trebuit să am şi o sursă de venit dintr-o activitate proprie. Din păcate aproximativ un an de zile nu am reuşit să găsesc nici o idee despre cum aş putea să fac acest lucru.

Fiind internat în spital în Octombrie 2009 am reuşit să întâlnesc un apicultor începător foarte preocupat de a lectura o carte veche şi groasă despre creşterea albinelor. Am fost curios la început să aflu câteva elemente despre viaţa albinelor, elemente pe care colegul de suferinţă mi le-a împărtăşit cu foarte mare entuziasm. Pe măsura ce îmi povestea despre viaţa acestor extraordinare creaturi mi-am dat seama încă o dată căt de complexă şi frumoasă este creaţia lui Dumnezeu. Viaţa albinelor pur şi simplu începuse să mă fascineze, şi aflând din ce în ce mai multe lucruri despre modul de creştere al albinelor am început să mă interesez dacă se poate trăi exclusiv din această ocupaţie. După câteva calcule simple am ajuns la concluzia că acest lucru este posibil şi din acel momement am descis să încerc să aprofundez tainele acestei îndeletniciri minunate.

Primul pas pe care l-am făcut a fost să mă interesez dacă există cursuri specializate de apicultură şi am reuşit să mă înscriu la cursul domnului profesor Laurenţiu Roşu de la Institutul naţional pentru cercetare şi creşterea albinelor din Bucureşti, Băneasa. Cursul s-a încheiat în Martie 2010. Am cumpărat manualul apicultorului pe care l-am citit şi studiat de nenumărate ori până în prezent, comparând informaţiile din el cu informaţii culese din diverse alte surse: cărţi, forumuri, blog-uri, site-uri specializate, etc.

Între timp am încercat să pregătesc terenul şi pentru a practica apicultura nu numai a lectura câteva cărţi şi a acumula câteva informaţii pe care nu aş fi putut să le aplic în practică. Am ales locaţia din Breaza, Prahova unde aş fi putut să întemeiez iniţial o stupină mică staţionară pentru a putea începe practica. Am achiziţionat toate uneltele necesare unui apicultor (cu excepţia centrifugii care este încă pe lista de achiziţii). Am analizat diferitele păreri referitoare la sistemul de stupi indicat pentru începători şi am ajuns la concluzia că pot porni cu stupi orizontali. Am achiziţionat 5 stupi orizontali complet echipaţi (1 stup cu 20 rame şi alţi 4 cu 16). Nu pot spune că am făcut o afacere foarte bună prin achiziţia lor, însă deja sunt în tratative cu un prieten care vrea să aprofundeze tainele tâmplăriei şi i-am dat deja comandă pentru alţi stupi. Am ajuns la concluzia că va trebui să încerc să lucrez şi pe stupii verticali şi multietajaţi de aceea am luat decizia ca în vară să iau măcar 2 stupi verticali cu magazie 1/2 şi 2 stupi multietajaţi cu 3 corpuri 3/4. Am achiziţionat până şi seminţe de facelia pe care intenţionam să le plantez pe spaţiul din grădină. Am achiziţionat o cantitatea mai mare de seminţe decât aş fi avut nevoie drept urmare am mai dat din ea câtorva cunoştinte care doreau plantarea. Am găsit facelie la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr din Braşov.

A urmat apoi să mă interesez de unde aş putea achiziţiona familiile de albine. Iniţial m-am interesat la ACA Bucureşti de unde din câte am înţeles nu se mai poate achiziţiona ca material biologic decât mătci sau roiuri. Am decis drept urmare să caut pe internet diferite anunţuri. Am ajuns la concluzia că oferta este mult mai mare decât cererea şi spre surprinderea mea am găsit destul de repede de unde să achiziţionez cele 4 familii pe care doream atât de tare să le văd la lucru.

Lângă Ploieşti la aproximativ 15 km se află satul Malaieşti din Râfov. Aici am întâlnit un apicultor în vărstă de 87 de ani care din păcate nu se mai putea ocupa de stupină şi era nevoit să le vândă. Stupina avea în jur de 110 familii de albine. De la bun început mi-am dat seama că este un om tare bun. Iubeşte atât de mult albinele încât în momentul în care a trebuit să facem transfazarea familiilor în cutiile noi aduna cu mâna albinele tinere care nu ştiau să se întoarcă în stup. M-a impresionat atât de tare faptul că le trata ca pe copiii lui. Am luat 3 familii tare bune cu puiet pe 7-8 rame şi o familie medie cu puiet pe 6 rame. Am adus albinuţele în Breaza pe 16 Aprilie şi de atunci nu pot să nu mă gândesc întruna la ele. De acum sunt în grija mea şi voi face tot ce îmi stă în puteri să le ofer tot ceea ce trebuie.

A început ca un hobby şi sper să ajungă o ocupaţie full-time plină de pasiune.
































6 comentarii:

  1. frumos! spor la treaba! eu am mai multi .... si stupi si ani de apicultura si nu regret!

    RăspundețiȘtergere
  2. bravo...felicitari....si eu mi-am luat anu asta 2 familii de albine...sper sa ma descurc...:P...

    RăspundețiȘtergere
  3. FELICITARI SI EU SUNT LA INCEPUT !

    RăspundețiȘtergere
  4. bravo tie si eu sunt lainceput,bafta

    RăspundețiȘtergere
  5. SI SOTUL MEU VREA SA SE OCUPE DE APICULTURA..... BAFTA

    RăspundețiȘtergere
  6. Salutare tuturor, si eu vreau sa ma apuc de stuparit, poate cineva sa-mi recomande un stupar, care ar avea nevoie de ajutor ( eu muncesc gratis si el ma invata)vinerea, simbata si duminica. Eu sunt din Brasov, asa ca ar trebui sa fie cineva din Judet. Va rog sa-mi scrieti pe naemarines@yahoo.com. Va multumesc si daca mai aveti si alte sugesti!!!!

    RăspundețiȘtergere