3/03/2010

Facelia

Dacă dorim formarea unei baze melifere proprii, situată în imediata apropiere a stupinei, trebuie să fim preocupaţi în permanenţă de cultura plantelor tipic melifere.

Specia: Phacelia tanacetifolia L.
Familia: Hydrophylaceae
Denumire populară: facelia
Perioada de înflorire: eşalonată, din mai până toamna târziu, în funcţie de epoca de semănat.
Valoarea meliferă: 300-1.000 kg/ha

Alte utilizări: poate fi folosită sub formă de îngrăşământ verde, plantă furajeră, are acţiune antipoluantă, antinematodă.

O plantă care se pretează foarte bine la această utilizare este facelia (Phacelia tanacetifolia L. – fam. Hydrophylaceae), a cărei valoare meliferă este întrecută numai de salcâm şi evodia.

Trebuie totuşi menţionat în legătură cu valoarea sa meliferă că, deşi pe bază de analize repetate a rezultat că are o mare capacitate meliferă, totuşi, datorită complexului de factori microclimatici, care influenţează într-un fel sau altul secreţia şi concentraţia nectarului, nu în toţi anii şi în toate localităţile se realizează un cules eficient cu sporuri însemnate de miere.

Originară din America de Nord, unde este considerată o buruiană problemă, facelia a fost cercetată şi selecţionată de numeroase institute de cercetare din lumea întreagă până s-a obţinut specia de facelia cunoscută şi apreciată astăzi de apicultorii din lumea întreagă.

Mierea obţinută de la facelia este una dintre cele mai fine, de o calitate excelentă şi cu o aromă deosebită, foarte apreciată de cunoscători. În stare cristalizată se aseamănă cu un şerbet alb, foarte fin.

Singurul defect al acestei plante este acela că, deocamdată, în ţara noastră prezintă interes numai pentru apicultură, ca plantă nectariferă.

Apicultorii din Germania, Franţa şi Anglia apreciind-o ca excelentă plantă meliferă, au făcut eforturi uriaşe pentru introducerea ei în cultură, alături de culturile cerealiere, prăşitoare şi furajere.

Argumentele care au pledat în favoarea ei au fost următoarele:

- prin dezvoltarea sa rapidă, înăbuşă buruienile, iar frunzişul său foarte dens menţine terenul curat de buruieni până la cultura următoare;
- datorită cantităţii de biomasă produsă la unitatea de suprafaţă, a conţinutului bogat în proteine şi a pretenţiilor scăzute faţă de factori pedoclimatici, s-a dovedit a fi cea mai indicată plantă pentru îngrăşământ verde, care lasă multe elemente nutritive prin încorporarea ei în sol. Îngropată în pământ la sfârşitul perioadei de înflorire, facelia aduce în sol echivalentul a 30 t de gunoi de grajd la hectar;
- are acţiune antipoluantă - o cultură de facelia „captează“ din sol nitraţii şi resturile de îngrăşăminte rămase de la culturile precedente, limitând, în caz de ploi puternice, spălarea solului şi infiltrarea de substanţe puternic nocive şi poluante spre pânzele de apă freatică;
- are acţiune antinematodă - o cultură de facelia permite reducerea, în bune condiţii, a populaţiei de nematode cu 20%;
- a intrat şi în atenţia crescătorilor de animale ca furaj după obţinerea unor soiuri de facelia lipsite de perişori pe frunze.

Fiind o plantă cu perioadă de vegetaţie scurtă, se pretează foarte bine să fie semănată în etape, înflorind astfel eşalonat din luna mai până în octombrie şi chiar până la căderea brumei.

Data semănatului este condiţionată numai de perioada când avem nevoie de cules. Cunoscând că răsărirea are loc în 8-10 zile, înfloreşte după 40-60 zile de la semănat, iar durata totală de înflorire durează cca 50-60 zile, epocile de însămânţare vor fi în aşa fel alese încât înfloritul să coincidă cu perioadele obişnuit lipsite de cules.

În practica apicolă putem folosi mai multe epoci de semănat, astfel:

- epoca de toamnă. Însămânţarea seminţelor de facelia se va face cât se poate de târziu, în cursul lunii noiembrie sau chiar la începutul lunii decembrie, dacă vremea permite, în mod eşalonat şi pe suprafeţe diferite, pentru a obţine prelungirea perioadei de înflorire pe o durată cât mai lungă de timp. Important este ca sămânţa de facelia să nu germineze până la venirea gerurilor, căci plantulele de facelia nu rezistă la îngheţ.

Literatura de specialitate consemnează că facelia semănată la sfârşitul lunii noiembrie înfloreşte primăvara cu două săptămâni mai devreme decât facelia semănată primăvara. Un înflorit timpuriu (în jur de 18 mai) se poate obţine şi de la plantele provenite din seminţele scuturate în anul precedent (fenomen cunoscut sub denumirea de autoînsămânţare).

În cazul semănatului în pragul iernii sau primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie) înfloritul faceliei începe concomitent cu cel al salcâmului sau îi urmează imediat.

Dr. ing. Nicoleta Ion
Resurse Melifere – I.C.D. Apicultură Bucureşti
(Va urma)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 2, 16-31 IANUARIE 2008





Facelia poate valorifica cu succes terenurile pe care, de obicei, primăvara bălteşte apa şi care, din această cauză, nu se pot lucra decât târziu, după uscarea lor. Pe aceste terenuri, facelia se poate semăna fie toamna târziu, când solul este mai uscat, fie către sfârşitul iernii, în februarie, pe zăpadă, înainte de începerea dezgheţului.

În acest din urmă caz, semănatul se va face prin împrăştiere cu mâna. La începerea dezgheţului seminţele ajung pe pământ odată cu topirea zăpezii, iar după uscarea terenului începe dezvoltarea culturii.

• epoca de primăvară.
Seminţele de facelia semănate în partea a doua a lunii aprilie (20-29 aprilie) contribuie la obţinerea unui cules la începutul lunii iunie (10-20 iunie). Atenţie însă, durata înfloririi lanurilor de facelia este influenţată în mare măsură de densitatea plantelor!

La semănatul des plantele se ramifică puţin, numărul inflorescenţelor este mai mic şi durata înfloritului se reduce considerabil. De exemplu, într-o parcelă semănată des (15-20 cm între rânduri), înfloritul durează 10-20 zile, iar la o parcelă semănată la 40 -50 cm între rânduri durata înfloritului este de 20-25 zile.

Pentru înfiinţarea loturilor semincere (producere de seminţe), epoca optimă de semănat este la sfârşitul lunii martie sau prima jumătate a lunii aprilie.

Dubla însămânţare

În cazul stupinelor mici, cu suprafeţe mici de teren, se poate recurge la o dublă însămânţare. Prima însămânţare se efectuează în perioada normală, iar a doua însămânţare, mai târziu cu 7-10 zile, la jumătatea intervalului dintre rândurile semănate anterior.
În cazul în care primele semănături nu vor fi afectate de brume se va obţine un cules mai timpuriu, iar când mai târziu plantele vor fi înlăturate semănăturile din etapa a doua se vor dezvolta mai repede decât dacă se va recurge la o nouă reînsămânţare.

Alt procedeu indicat pentru prelungirea perioadei de înflorire este semănatul în 2-4 epoci, începând de la zvântarea terenului şi continuând apoi la 10-15 zile.

• epoca de vară.
Pentru a asigura un cules continuu peste vară, seminţele de facelia se seamănă succesiv în cursul lunilor iunie-iulie, în mai multe etape, la un interval de 6-12 zile, pe suprafeţe diferite.

Această metodă dă rezultate foarte bune dacă însămânţările coincid cu o vreme ploioasă, în schimb dacă timpul este secetos germinaţia seminţelor poate să întârzie şi până la 2 săptămâni sau sămânţa să nu răsară deloc.

Facelia se poate semăna fie în cultură pură în lotul apicol, în acest caz necesitând un teren special afectat ei, fie în combinaţie cu plante de interes apicol sau furajer, ceea ce este mai indicat pentru folosirea economică a terenului dintr-o gospodărie.

Se poate cultiva şi sub plantă protectoare, adică în amestec cu cerealele de toamnă sau primăvară. După recoltarea plantei protectoare (de exemplu, orzul de toamnă), facelia creşte şi se dezvoltă, oferind un cules important în a doua parte a verii şi începutul toamnei.

O măsură nouă şi de viitor este cultivarea leguminoaselor în amestec cu facelia; acestea se influenţează reciproc, îmbogăţind terenul cu azot şi contribuind la dezvoltarea faceliei.

Cultura faceliei în plantaţiile cu pomi şi viţă-de-vie, pe intervalul dintre rânduri, poate fi extinsă pe scară mai largă.

O plantă de o frumuseţe suprinzătoare, facelia vă colorează grădinile în albastru-violet, de primăvara până toamna târziu.

Din cele prezentate rezultă că vatra de bază a stupinei poate constitui o sursă de existenţă şi producţie pentru familiile de albine, mai cu seamă în perioadele lipsite de cules. Stă în puterea noastră să trecem de la folosirea pasivă a resurselor melifere existente la măsuri eficiente de lărgire şi îmbunătăţire a resurselor melifere din jurul stupinelor noastre.

Dr. ing. Nicoleta ION
Resurse Melifere – ICD Apicultură Bucureşti
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 3, 1-15 FEBRUARIE 2008



TEHNOLOGIA DE CULTURĂ LA FACELIE

A. ISTORIC, IMPORTANŢĂ

Facelia (Phacelia tanacetifolia), face parte din familia Hidrofilacee, această familie aparţine florei Americii, plantă care în zona ei de origine creşte şi spontan.

În lume facelia are trei mari întrebuinţări şi anume:

-plantă meliferă care secretă nectar în tot cursul zilei, cu o uşoară creştere spre orele de amiază.
Potenţialul nectarifer al florilor de facelia oscilează în limite largi, în funcţie de condiţiile climaterice, precum şi de epoca de semănat. Cantitatea de nectar este de 1,0-4,5 mg /floare, cu o concentraţie medie de 28% zahăr. Florile de facelia sunt cercetate intens de albine pe toată durata înfloritului. Frecvenţa de vizitare a florilor se intensifică mai ales în orele de dimineaţă, când albinele culeg nectar şi polen, iar după amiază culesul se axează mai mult pe nectar. Înfloritul durează timp de 30-50 zile în funcţie de condiţiile climatice, producţia de miere oscilează între 600-1000 kg la hectar, în condiţii mai puţin favorabile cantitatea de miere la hectar poate să fie de 300-600 kg, fiind considerată din acest punct de vedere o excelentă plantă meliferă.

-plantă furajeră, bogată în proteine, făcând parte din grupa plantelor furajere secundare, care produc repede masă verde şi care nu are pretenţii speciale din punct de vedere al condiţiilor pedoclimatice. Facelia a intrat în atenţia crescătorilor de animale ca furaj după obţinerea de soiuri de facelia lipsite de perişori pe frunze. Animalele ajung să o consume cu plăcere dacă sunt obişnuite cu pricepere de către crescători. Are pretenţii reduse faţă de condiţiile de climă şi sol, cultivându-se cu bune rezultate atât în zonele sudice, mai secetoase, cât şi în zonele nordice, răcoroase. Rezistă bine la brumă, atât primăvara cât şi toamna, până la -6 grade Celsius, însuşire pe care o au puţine plante, dar nu rezistă peste iarnă.

-plantă folosită ca îngrăşământ verde care este tot mai des utilizată în Europa atât pentru întreruperea în asolament interdicţiei cultivării unor plante ca sfecla de zahăr la atacul de Rizoctonia şi la cultura cartofului legat de nematozi. Datorită cantităţii de biomasă produsă la unitatea de suprafaţă a sistemului radicular, a conţinutului bogat în proteine şi a pretenţiilor scăzute faţă de factori pedoclimatici, rămâne o plantă principală în folosirea ei ca îngrăşământ verde care lasă multe elemente nutritive prin încorporarea ei în sol.

În condiţiile actuale de trecere la o agricultură biologică pe anumite suprafeţe, facelia este planta indicată în combaterea buruienilor prin acoperirea solului cât mai mult timp şi prin punerea la dispoziţia plantei ce urmează după ea a unor cantităţi însemnate de elemente nutritive uşor asimilabile.



B. PREZENTAREA PLANTEI

Facelia, specie anuală, a fost introdusă în ţara noastră ca plantă specific meliferă, fiind în acelaşi timp şi un bun nutreţ pentru animale şi pentru culturi de îngrăşăminte verzi.
Facelia este puţin pretenţioasă la condiţiile de climă şi sol, găsind în ţara noastră condiţii bune de cultură în toate regiunile. Rezistând bine la brumele târzii de primăvară şi timpurii de toamnă se poate cultiva de primăvara timpuriu până toamna târziu.
Planta creşte înaltă de 40-60 cm, cu o tulpină ramificată purtând mai multe inflorescenţe în forma de evantai a căror înflorire începe cu florile de la bază. Perioada de vegetaţie la facelia este scurtă, de la răsărire până la înflorire trecând 45-55 zile, iar durata înfloritului este de 30-50 zile depinzând de evoluţia factorilor climatici. În zona de câmpie, cu arşiţe mari, cultura de vară a faceliei are o durata de înflorire de 25-30 zile, în timp ce în zonele mai umede şi cu temperaturi moderate durata de înflorire este mult mai mare.



C. ELEMENTE DE TEHNOLOGIE

AMPLASAREA CULTURII : Cele mai bune condiţii de creştere şi dezvoltare le oferă solurile cu textură mijlocie care au o bună capacitate de aeraţie şi de reţinere a apei.
Nu sunt recomandate solurile sărăturoase şi cele cu exces de umiditate. Sunt plante sensibile la aciditatea solului.
Pentru producerea de sămânţă trebuie evitate solurile infestate cu Cuscuta şi Avena, seminţe greu separabile faţă de cele de facelia.

LOCUL ÎN ASOLAMENT : Cele mai bune rezultate se obţin după plantele care părăsesc devreme terenul şi care nu lasă multe resturi vegetale. Premergătoarele cele mai indicate, sunt cerealele paioase de toamnă, atât pentru semănatul în primăvară cât şi în vară, precum şi plantele furajere care părăsesc devreme terenul. La alegerea plantei premergătoare la facelia trebuie ţinut cont de pregătirea patului germinativ, având în vedere mărimea seminţei acestei plante.

PREGĂTIREA PATULUI GERMINATIV : Având în vedere că facelia face parte din categoria plantelor cu seminţe mici se impune executarea unui pat germinativ care să ofere toate condiţiile unei răsăriri uniforme şi rapide (răsărire explozivă). Facelia necesită un pat germinativ bine tasat la suprafaţă şi afânat în profunzime.
Toate lucrările vor urmări marunţirea şi nivelarea terenului pe adâncimea de semănat în vederea realizării unui contact cât mai intim între seminţe şi sol. Ultima lucrare se recomandă să fie executată cu cultivatorul de plante tehnice urmat de croskileţi perpendicular pe direcţia de semănat, pentru a realiza o încorporare uniformă a seminţelor.

SEMĂNATUL : Însămânţarea se face cu semănătorile SUP la distanţă de 25 cm între rânduri cu normă de sămânţă de 8-10 kg /ha. Semănatul se poate face primăvara timpuriu când în sol se realizează câteva zile la rând temperaturi de 3-5 grade C, la adâncimea de 2-3 cm.
După semănat este obligatorie tăvălugirea culturii, când terenul este uscat, cu tăvălugul inelar, pentru obţinerea unei răsăriri uniforme.

LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE ŞI ÎNGRIJIRE : Pe tot parcursul perioadei de vegetaţie cultura se va ţine curată de buruieni şi în mod special când culturile sunt destinate producerii de sămânţă să fie libere de Avena Facuta şi Cuscuta ssp, prin prăşile, erbicidare sau plivire repetată. Erbicidarea se poate face odată cu pregătirea patului germinativ cu unul din produsele:

1. Treflan 48 EC în doză de 2 l/ha
2. Dual Gold 1-1,5 l/ha.
3. Pe vegetaţie se pot folosi Afalonul 2 kg/ha în faza de 3-4 frunze
4. În cazul în care cultura este infestată cu pălămidă se poate folosi Lontrelul în doză de 0,200-0,500 l/ha.

RECOLTAREA : La facelia se recomandă recoltarea în două faze:

1. În prima fază plantele se recoltează cu vindrovarul prin lăsarea plantelor în brazde în vederea uscării.

2. În a doua fază se face recoltatul cu combina echipată cu picapuri pentru ridicarea plantelor din brazdă, atunci când seminţele au o umiditate de 10%. Combinele trebuie să fie bine etanşate în vederea eliminării pierderilor şi reglate corespunzător pentru seminţe mici, turaţie mică la tobă şi vânt slab.

Momentul recoltatului în două faze se stabileşte când seminţele de la baza inflorescenţei au seminţele brunificate.
Recoltarea se poate face şi într-o singură fază prin folosirea unui desicant, atunci când seminţele de la bază au început să se brunifice, folosind produsul Reglone în cantităţi de 4 l/ha. După desicare, în momentul în care cultura este complet uscată, se face recoltarea direct din lan la umiditatea de păstrare a seminţei.

CONDIŢIONAREA : În general la seminţele mai mici trebuie să crească atenţia în vederea preveniri şi îndepărtării oricăror riscuri de amestec mecanic atât în timpul recoltării cât şi al condiţionării.
După recoltare se face o precurăţire a seminţelor în vederea eliminării resturilor vegetale, care ar putea duce la deprecierea calităţii seminţelor.
Selectarea se face cu selectoarele din dotare, echipate cu site corespunzătoare pentru seminţele mici, până la obţinerea purităţii prevăzute, după care se face însăcuirea seminţei.

5 comentarii:

  1. este al doilea an in care incerc cu facelia. Rezultate zero. Primul an am dat cu ierbicid incorporat. Unde a iesit facelia a fost si buruiana la greu. Unde a fost solul curat de buruiana a fost curat si de facelia. Anul 2010 am avut o flora superba.Albinele erau ca pe rama din stup. Miere zero. La 70 de ari aveam ceva asteptari. cand sa strang samanta am fost invadat de buruiana asa ca nu sa mai putea intra cu combina, iar facelia era atat de rara ca nu mai merita sa platesc combina. Nu mia ucis buruiana cum se spune desi am ierbicidat total inainte si am sapat-o de doua ori. Nu mi-a dat miere cum se spune. Ma intreb daca nu e teapa din partea celor interesati sa vanda facelia. Am si poze cu lotul inflorit. E o adevarata frumusete si atat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi eu am în plan cultivarea faceliei într-un viitor, însă pe suprafeţe mult mai mari pentru a fi rentabilă (15-20 hectare). Din păcate nu am experienţă în cultivarea acestei plante şi orice feedback venit din partea celor care au încercat cultivarea acestei plante este binevenit. Cu ce aţi realizat erbicidarea şi la ce moment?
    În ceea ce priveşte caracteristicile melifere acestea diferă foarte mult. La carte scrie 400-500 kg miere la hectar. Din aceste 400 de kg la hectar trebuie să luam în calcul şi mierea consumata de albine în timpul culesului, ramanând să presupunem cu 200 kg la hectar pentru extracţie. Aceste 200 de kg pot fi extrase într-un timp de 20 de zile de aproximativ 10 familii de albine cu o medie de 20 kg miere de extractie / stup. Această capacitate de extracţie depinde foarte mult însă şi de puterea familiilor de albine. Cât de puternice erau familiile de albine care au făcut culesul culturii de facelia şi care a fost numărul lor? Din 70 de ari se puteau extrage un maxim de 140 kg de miere, însă dacă familiile de albine nu erau foarte puternice atunci acest cules nu a putut fi valorificat la maxim.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am uitat să vă întreb, câtă cantitate de sămânţă aţi utilizat la semănare?

    RăspundețiȘtergere
  4. Cita saminta se poate cultiva la hektar?

    RăspundețiȘtergere
  5. norma ar fi de 10kg/hectar
    poate linkul de mai jos va ofera mai multe detalii atat privind curtivarea cat si intretinerea faceliei:
    http://www.invest.wgz.ro/menu/facelia

    RăspundețiȘtergere