Speranţă

Speranţă tu te-ai arătat
A fi o stâncă tare
În drumul râului purtat
De lacrimi muritoare.

Răsari pe ceruri ca o stea,
O stea nepieritoare,
Acoperi cu lumina ta
Umbra care dispare.

Eşti roua noii dimineţi,
O palidă căldură,
În calea amăgitei vieţi
De vifor şi furtună.

Speranţă tu mi-ai mai rămas
În lumea cea deşartă
Ecou al veşnicului glas
Ce nu-i decât o şoaptă.