4/06/2011

Decizii

M-am întrebat din ce în ce mai mult în ultimul timp de ce este așa de greu să luam o decizie importantă în viață. Și am ajuns la concluzia că este greu pentru că am avut parte de foarte multe experiențe până în prezentul moment al vieții. Cel mai elocvent exemplu este să pui la aceeași masă un copil și un adult. Pe masă să pui o mașinuță și să vezi care va fi efectul în cazul copilului și care va fi efectul în cazul adultului. Copilul bineințeles că va lua mașina și va începe imediat să se joace cu ea. Adultul însă are tendința să gândească...așa ne place nouă să spunem că nu putem lua o decizie fără să analizăm corespunzător lucrurile înainte. Ne place să ne considerăm niște oameni deștepți. Așadar adultul se va gândi dacă mașinuța merge și în față și în spate, dacă merge cu baterii, dacă are un sistem de propulsie gândit de proiectant, dacă funcționează cu telecomandă și fel de fel de întrebări care până la urma îl vor face să amâne atât de mult decizia de a lua mașina și de a se juca cu ea încât uneori unele persoane nici măcar nu ar mai vedea rostul în a o lua măcar în mână. Din păcate aceleași reacții le vom întâlni în luarea oricăror decizii. Nu spun că experiența pe care am căpătat-o de-a lungul vieții este dăunătoare pentru că evident știm că dacă bagi mâna într-un cuptor încins te vei arde. De aceea se spune că oamenii bătrâni sunt și mai înțelepți, dar tot la fel se spune că oamenii bătrâni nu sunt deschiși la nou, iar tocmai această deschidere a făcut omenirea să progreseze.

În lumea sportului spre exemplu există mulți adepți. Mulți dintre ei practică sportul de performanță. Toți sunt campioni? Evident că nu. Mulți dintre ei nu au reușit măcar o dată în viață să se califice într-o competiție finală. Cu toate acestea ei continuă să practice sportul de performanță. De ce o fac? Logic ar fi ca după 2, 3, 10 eșecuri să renunțe la ceea ce fac întrucât experiența prin care au trecut le spune că dacă nu au reușit până în momentul respectiv șansele să reușească în viitor sunt infime. Asta este ceea ce mintea noastră ar analiza din punct de vedere logic. Și totuși există mulți sportivi care nu analizează lucrurile din punct de vedere logic. Principiul se aplică de altfel în toate domeniile. Și oare nu exista sportivi care au reușit abia după ani buni de încercări? Oare nu există persoane care au reușit pe plan profesional decât după ani buni de încercări? Oare nu există cântăreți care au stat foarte multă vreme în umbră pentru ca într-o singură zi să dea lovitura cu o singură piesă? Ce îi face pe oameni să nu renunțe? Faptul că iau deciziile nu logic ci în funcție de sentimentele și trăirile pe care le au.

Ne place să credem că atunci când luăm o decizie trebuie să o luăm rațional, dar cu toate acestea nu ne dăm seama că ceea ce de fapt noi credem că este rațional este de fapt sentimental. De ce spun asta? Pentru ca mintea umană ia decizii întotdeauna alegând între o plăcere și o suferință. Dacă suferința va fi mai mare decât plăcerea creată de un lucru atunci vom decide clar să nu facem acel lucru. Și întotdeauna mintea noastră are dreptate? Categoric nu. De ce? Pentru că mintea este predispusă ca între o plăcere de moment și una pe termen lung să o aleagă pe cea de moment.

Dacă vă plac dulciurile și aveți în frigider o prăjitură pe care ați cumpărat-o azi de la magazin în această zi vă veți gândi de nenumărate ori la cum veți mânca prajitura. În același timp însă țineți un regim alimentar întrucât doctorul vă recomandă să slabiți câteva kilograme bune altfel inima dumneavoastră va avea de suferit. Care credeți că va fi prima decizie pe care mintea dumneavoastră o va lua? Evident că ar trebui să mâncați prăjitura pentru că vă va oferi o plăcere imediată, chiar dacă pe termen lung vă va crea o suferință enormă afectându-vă starea de sănătate. Pe termen lung decizia de a nu mânca prăjitura constituie cea mai înțeleaptă alegere oferindu-vă posibilitatea să pierdeți din greutate și să aveți o sănătate bună putând să vă bucurați mai bine și mai mult de multe alte lucruri din viață, dar cu toate acestea este foarte greu să luați această decizie. Multă lume va spune că acest lucru depinde de controlul pe care îl are fiecare dintre noi și de voință. Nimic mai fals. Voința este o alternativă de scurtă durată. Nu poți evita la nesfărșit să te bucuri de o plăcere pe care mintea ta o consideră irezistibilă. Soluția este să înlocuiești o plăcere care vă poate afecta pe termen lung cu o plăcere care nu numai că nu vă poate afecta pe termen lung dar vă poate oferi beneficii nebănuite. Mulți dintre noi spunem că nu putem să renunțăm la un viciu dar în realitate de fapt nu știm cum să renunțăm.

Deși în momentul în care am renunțat la fumat nu cunoșteam aceste principii totuși le-am aplicat întrucât m-am străduit foarte tare să îmi determin mintea să găsească o soluție permanentă la problema cu care mă confruntam. Cum s-a întâmplat? Am început să caut informații despre metode de a te lăsa de fumat. Din multitudinea de metode mi-am dat seama că majoritatea sunt oferite pentru profitul altora (vezi plasturi cu nicotina și alte produse similare), iar șansa de reușită utilizând aceste metode este 0. Drept urmare am căutat mai departe. Între timp am avut două tentative de a mă lăsa de fumat care au durat 2 sau 3 luni, după care am revenit la vechiul viciu. De ce credeți că s-a întâmplat acest lucru? Pentru că nu am făcut trei lucruri esențiale și m-am bazat doar pe voință. Care sunt aceste trei lucruri pe care ar fi trebuit să le fac de la bun început?

1. Am început să consider țigara cel mai nociv lucru din lume. Dacă înainte mă trezeam dimineața și primul lucru la care mă gândeam era acela de a-mi aprinde o țigară am început să îmi schimb acest mod de gândire și am schimbat acest gând cu acela că dacă aș fuma o țigară mi-aș introduce atâtea toxine în organism încât sănătatea îmi va fi afectată iremediabil și peste 10-15 ani îmi voi vedea copii cum mă îngrijesc la pat în loc să iasă afară la joacă, să se bucure de vârsta pe care o au, să socializeze cu ceilalți copii și să fie catalogați ca fiind copiii unui infirm. Dacă nu introduci în subconștient această imagine sumbră și dacă nu ești crud cu propria persoană nu vei reuși.
Și în fond dacă ne amintim de prima țigară pe care am fumat-o aceasta nu ne-a creat o plăcere prea mare pentru că organismul nostru și-a dat seama imediat că este un lucru nociv, o otravă. Ce am făcut însă? Am continuat să tragem în piept această otravă până când organismul s-a adaptat, iar creierul a început să o perceapă ca o plăcere pentru a putea trece peste șocul fiecărei țigări fumate.

2. Am înlocuit plăcerea de a fuma pe care o ofeream creierului cu mai multe plăceri pe care le-am vizualizat atât de puternic încât au eclipsat plăcerea inițială pe care mi-o oferea o țigară fumată. Am început să văd cum voi juca tenis sau fotbal cu copiii mei, cum mă voi plimba în fiecare seară cu soția mea prin parc până la vârsta de 80 de ani, cum voi avea posibilitatea să fiu un exemplu pentru copiii mei, cum voi avea posibilitatea să fac absolut orice dacă voi fi sănătos. Mintea noastră este stimulată mai bine vizual de aceea mi-am imaginat aceste lucruri cu foarte multe detalii. Spre exemplu m-am vazut la braț cu soția mea, îmbrăcați puțin prea modern pentru vârsta de 75 de ani pe care o aveam, fără ochelari întrucât nu aveam nevoie, mergând țanțoș și admirând copii care ne puteau fi nepoți ce se jucau pe lângă noi, mergând alături de prietenul nostru golden retreiver și vorbind despre locurile frumoase pe care le-am vizitat de-a lungul vieții. Aceste imagini mi-au dat o așa de mare plăcere încât plăcerea oferită de o țigară a scăzut considerabil, iar mintea a putut alege repede între plăcerea cea mai mare.

3. Nu în ultimul rând a trebuit să decid care va fi ultima țigară pe care o voi fuma. Nu m-am lăsat de fumat până nu am fumat ultima țigară. Oricărei persoane îi va fi imposibil să se lase de fumat dacă nu a fumat ultima țigară. Am considerat deci că va trebui să îmi aduc aminte de această ultimă țigară pentru tot restul vieții. Drept urmare am savurat-o intens, până la muc. Și nu o voi uita niciodată, am fumat-o la ghena blocului în care locuiam cu chirie la momentul respectiv gândindu-mă la starea de sănătate care se va îmbunătăți din secunda în care acea țigară se va termina. Dacă nu îți amintești ultima țigară îi vei lăsa un pretext creierului tău să mai fumeze încă una, chiar și dupa 10 ani de când nu ai mai fumat.

Multe persoane consideră că nu doresc să se gândească la consecințele pe care le poate avea fumatul asupra sănătății lor. Se gândesc că poate lor nu li se va întâmpla. Pentru ei din păcate nu se pot aplica aceste lucruri. Ei vor trebui mai întâi să se maturizeze și să înțeleagă că în momentul în care vor fi pe patul de spital la vârsta de 45 de ani cu mai multe aparate care să îi mențină în viață nu vor avea nici o scuză. Acestea sunt persoanele care se concentrează prea mult pe lucrurile pe care nu le pot schimba în loc să se concentreze pe lucrurile în care pot avea un cuvânt de spus. Din păcate mulți dintre noi au exact acest mod de gândire și de aceea multă lume nu se poate lăsa de fumat, nu pot slăbi, nu pot avansa în carieră, sunt singuri și așa mai departe. Se întâmplă pentru că se iau decizii între o plăcere de moment și o plăcere de lungă durată. Este înțelept? Evident că nu.

Realizând toate aceste lucruri mi-am stabilit un nou obiectiv și anume acela de a ajuta cel puțin 3 persoane în 5 ani de zile să se lase de fumat.

9/03/2010

Se fură ca-n codru...la kW

Iată practic ce se întâmplă în România de astăzi. Un sfert din producţia de energie electrică este consumată fraudulos pe teritoriul României. Dar suntem în România şi practic ar trebui să fie un lucru absolut normal. Şi până la urmă de ce să nu se fure. Oricum producem prea mult. Avem centrala nucleară de la Cernavodă (aprox. 4000 Mega Waţi), hidrocentralele (care pot ajunge la un total de 3500 Mega Waţi) şi încă un proiect nou eolian în Dobrogea cu o capacitate estimată la 600 Mega Waţi. Un total de 8100 Mega Waţi, un minim realizat fără prea mari eforturi. La Porţile de Fier I deşi sunt 6 turbine cu o capacitate de 200 Mega Waţi fiecare atunci când Dunărea are un debit mai mare decât cel normal se dă drumul la apă fiecare turbină generând numai 130 Mega Waţi. De ce? Păi mai este şi mineritul la mijloc şi mai e ceva de mâncat şi în acest domeniu.

Putem exporta energie fără probleme limita maximă de consum în România fiind atinsă în această vară - aprox. 7500 Mega Waţi.

Nu trebuie să îi plângem însă pe cei care furnizează energie electrică...până la urmă acest un sfert de consum de energie consumată fraudulos se recuperează de la ceilalţi care plătesc în mod corect energia electrică consumată.

INVENTAR STUPINĂ BREAZA 21 AUGUST 2010

Datele sunt pentru data de 21 August 2010 când am făcut ultima verificare.

1. Familie În stup orizontal pe 20 de rame. Matca de anul acesta din roire. 3 rame cu puiet căpăcit şi 2 rame cu puiet larvar. Nu a mai depus puiet de trântor deloc, iar trântorii sunt extrem de puţini. Matca a depus bine din Iulie şi până acum. Am mai luat rame cu puiet căpăcit să întăresc familia 4.

2. Familie în stup orizontal pe 16 rame. Matca bătrână (nu îi ştiu vârsta întrucât aşa am cumpărat familia în Aprilie). Din păcate această familie a avut o perioadă în care a rămas cu puţină albină acoperitoare. Prin Iulie erau 6 rame cu puiet căpăcit şi albină acoperitoare cât pentru 3-4. Acum este ok pe 8 rame destul de bine acoperite. Puiet capacit 2 rame, puiet larvar o ramă.

3. Familie în stup orizontal pe 16 rame. Matca de anul acesta selecţionată (cumparată de la ACA - Moara Vlăsiei). Teoretic matca asta trebuia să ajungă într-un alt stup bezmeticit între timp însă a zburat când am eliberat-o şi uite că a nimerit lângă. Probabil a omorât matca bătrână şi i-a luat locul. Ştiu sigur pentru că e marcată, iar mătcile vechi nu erau marcate. Pot spune că această familie a avut cea mai bună evoluţie. Nu a roit (deşi a avut tentative însă am tăiat botcile), şi a avut constant rame cu puiet, deşi vremea a fost păcătoasă anul acesta (multe ploi). Acum este pe 9 rame destul de bine acoperite, din acestea 3 sunt cu puiet căpăcit iar 2-3 cu puiet larvar - am reuşit să văd o ramă plină pe jumătate cu ouă. Au băgat foarte multă păstură. Există în stup 3 rame pline cu păstură. O să văd dacă va fi necesar să o împart la celelalte familii care mai au nevoie de păstură. Nu prea e miere însă o să echilibrez într-un fel balanţa cu celelalte familii care au mai multă.

4. Familie în stup vertical pe 10 rame cu fund fix. Această familie a fost salvată de la bezmeticire. A fost iniţial un roi pe care l-am făcut pe 5 rame. Probabil matca a avut un accident şi am introdus o matcă selecţionată achiziţionată de la ACA pe care au acceptat-o. Am ajutat-o constant cu rame cu puiet căpăcit gata de eclozionare. Acum este pe 7 rame însă albina este pentru 5 bine acoperite. Două rame sunt cu puiet căpăcit şi încă una este cu puiet larvar. Am tot căutat să dau rame pentru ouat dar nu mai am disponibile nicăieri în stupină. Mai sunt o grămadă de rame pe care vreau să le desfiinţez (multe celule de trântori sau construite când familiile vroiau să roiască şi au construit multe botci pe ele).

5. Familie în stup vertical pe 10 rame fund fix. Este primul experiment reuşit. Primul roi pe care l-am lăsat să îşi facă matca singur şi am avut norocul că s-a şi împerecheat şi a avut o pontă explozivă de la mijlocul lui Iunie şi până acum. Acum sunt 9 rame foarte bine acoperite cu albină. O ramă cu puiet căpăcit şi o ramă cu puiet larvar. Ciudat este că am găsit 4 rame aproape pline cu miere. Au străns mierea asta în 2 săptămâni faţă de celelalte familii unde nu am văzut acest gest. Nu am găsit matca însă am văzut ouă de o zi şi nu am văzut botci. Am mai luat două rame cu miere şi le-am înlocuit cu două rame bune de ouat. Ar fi păcat să ţin cuibul blocat tocmai în această perioadă când e nevoie de pontă serioasă.


Am făcut pe 21 August primul tratament cu Varachet Forte, iar pe 28 August pe cel de-al doilea. Probabil pe la mijlocul lunii Septembrie o să adaug şi benzile de Mavrirol, iar pentru ultimul tratament cu Varachet Forte o să aştept până când va ecloziona tot puietul înainte de intrarea în iarnă.

Miercuri, 26 August am început hrănirile de completare cu câte 2,5 litri sirop/2 zile pentru stupii orizontali şi 1.5 litri de sirop/2 zile pentru cei verticali. Am redus urdinişurile la 2 cm întrucât am observat că sunt probleme cu furtişagul. Tocmai a adus un vecin cei 30 de stupi din pastoral. Distanţa între stupina mea şi a lui este de 700 de metri. Am văzut albine hoaţe negre care căutau să fure şi chiar o mică dispută între ele şi albinele dintr-un stup. În fine am zis că e mai bine să reduc cât mai mult urdinişurile să fiu sigur că nu o să fie nici o problemă. Hrănirile le fac numai după ce a apus soarele şi albinele au intrat în stup (şi-au încetat activitatea afară).

7/15/2010

Difensina 1 - activitatea antibiotică a mierii de albine

Un grup de cercetători de la Academic Medical Center din Amsterdam a reuşit să identifice în premieră principiul activ care conferă mierii proprietăţi antibacteriene.

Mai exact, cercetătorii olandezi au descoperit că albinele produc o anumită proteină, denumită "difensina 1", pe care-o adaugă mierii. Iar proteina în chestiune, au explicat oamenii de ştiinţă, ar putea fi utilizată pentru protejarea de infecţii şi arsuri, în tratamentul infecţiilor dermatologice şi, în viitor, la dezvoltarea de noi medicamente capabile să combată infecţiile rezistente la antibiotice. "Am clarificat în totalitate bazele moleculare ale activităţii antibiotice a mierii", a comentat unul dintre cercetători, Sebastian A.J. Zaat.

În cadrul studiului lor, oamenii de ştiinţă au dezvoltat o metodă de determinare şi măsurare selectivă a activităţii antibacteriene a tuturor compuşilor existenţi în miere, şi au stabilit că bună parte din efectele "miraculoase" ale acesteia se datorează acestei proteine, difensina 1, esenţială pentru sistemul imunitar al albinelor, adăugată în miere la final.

Sursă Le Scienze: http://lescienze.espresso.repubblica.it/articolo/Il_segreto_dell_attivit%C3%A0_battericida_del_miele/1344033