Bruxelles - capitala Belgiei

Ne-am întors în Bruxelles unde urma să petrecem ultimele 4 zile ale acestei excursii. Pe tren am asistat la o arestare în toată regula. Două persoane din compartiment au adus probabil câteva suveniruri interzise din Amsterdam.



Impresia pe care ne-a lăsat-o Bruxelles nu este deloc cea la care ne-am fi aşteptat. Nu diferă foarte mult de Bucureşti. Este un oraş la fel de mare, murdar, aglomerat, prăfuit, un conglomerat de oameni din diferite colţuri ale lumii. Cu toate acestea are anumite atracţii turistice de pe urma cărora profită din plin: Piaţa Mare din Bruxelles, Statuia Menneken Pis, Atomium, Basilica de la Koekelberg, parcul Mini-Europa şi alte câteva.

Piaţa mare din Bruxelles are o arhitectură deosebită, clădiri vechi, fastuoase, impunătoare. Este însă foarte aglomerată la orice oră din zi, străzile care duc spre piaţă fiind aproape pline de oameni. Pe aceste străduţe se găsesc de altfel şi multe magazine cu specialităţile Belgiene din ciocolată, alături de waffle-uri şi cartofii prăjiţi cu asortimente. De asemenea restaurantele îmbie trecătorii cu mirosul scoicilor, alte specialităţi belgiene.











Mennenken Pis este o statuie extrem de mică, acoperită de regulă de turiştii dornici să se fotografieze aici, nu departe de Piaţa Mare. Se spune că există peste 600 de diferite costumaţii făcute special pentru Mannenken Pis de-a lungul timpului: costume de crăciun, exotice sau diferite pălării care sunt păstrate într-un muzeu. Există multe indicatoare destul de clare, mai ales în centrul oraşului aşadar şansele să te rătăceşti sunt destul de mici.



Tot lângă Piaţa Mare am descoperit şi Muzeul Ciocolatei, nu foarte mare de altfel, însă în care am aflat istoria ciocolatei, moduri vechi de producţie, cum se extrage cacao şi câte specialităţi de ciocolată pot exista.





Basilica de la Koekelberg este impresionantă. Este şi greu de ajuns la ea, însă am fost uimiţi că se vede perfect la capătul bulevardului tocmai din centrul oraşului de la staţia de metrou Botanique (de lângă Grădina Botanică). Este o clădire extrem de mare, iar interiorul este grandios. Întâmplător se oficia o nuntă aşa că ne-am plimbat puţin şi prin interior.







După vizita la Basilica de la Koekelberg am pornit spre Atomium. Din păcate am aflat că există staţie de metrou chiar lângă Atomium abia la întoarcere. Am mers aşadar aproximativ o oră şi jumătate pe jos, dându-ne impresia că nu mai ajungem deşi vedeam imensa imitaţie a atomului de fier ca şi cum ar fi fost lângă noi. Abia când am ajuns aproape ne-am dat seama de fapt cât de mare este această imitaţie.





Tot aici am vizitat parcul Mini-Europa, în care există miniaturi a celor mai importante clădiri din oraşele europene. A fost o experienţă extrem de interesantă, notându-ne oraşele din Europa pe care ar trebui să le vizităm în viitor.







Am vizitat şi Parlamentul European, iar marea mea dezamăgire a fost faptul că nu am reuşit să văd Muzeul de Istorie Naturală, care evident era închis luni, când ne-am decis să mergem. Sper însă să reuşesc să văd un astfel de muzeu în cele din urmă. Era foarte interesant pentru că aici exista o gamă variată de fosile de dinozauri descoperiţi pe întreaga planetă. Deci dacă mergeţi în Bruxelles să nu îl rataţi, este chiar lângă Parlamentul European.

Rotterdam - cel mai mare port din Europa

Am mers şi mai departe şi evident trebuia să vizităm şi Rotterdam dacă tot eram în Olanda. Rotterdam-ul este un oraş modern, cu clădiri mari, fastuoase, diferit faţă de celelalte oraşe din Olanda. Este practic o oază a modernităţii într-o Olandă clasică. Nu am mai văzut clădiri mai mari de 30 de etaje până să ajung în Rotterdam, asta şi pentru că nu am umblat aşa de mult şi pentru că în România astfel de proiecte sunt destul de puţine. Rotterdam însă este un oraş mai mic ca suprafaţă de aceea bănuiesc că şi are nevoie de clădiri mai înalte. Surprinzător când am intrat în oraş, în drum spre hostel (drum care ne-a costat 2.5 Euro un bilet de persoană cu tramvaiul 6 staţii, drum pe care îl făceai lejer în 20 de minute), părea că nimeni nu locuieşte în el, sau în orice caz foarte puţină lume. Ulterior am aflat că era o sărbătoare naţională şi lumea fie a preferat să stea în casă, fie să meargă în afara oraşului pentru a se relaxa.










Chiar dacă oraşul se remarcă prin clădirile noi mari există multe parcuri şi spaţii verzi. Portul este grandios, întinzându-se de-a lungul întregului oraş. Multe ambarcaţiuni circulă prin acest port, multe dintre ele fiind de agrement.






Bineînţeles am închiriat biciclete, însă am fost nevoiţi să mergem la gară fiind singurul loc în care mai puteam închiria. Aici am fost puţin speriaţi întrucât ni s-a explicat întreaga procedură în cazul în care ne sunt furate bicicletele, adică cu declaraţia la poliţie, aşteptarea 24 de ore pentru aprobarea cererii şi aşa mai departe. Până la urmă am ajuns la concluzia că era un domn mai zelos care vroia să se asigure că înţelegem toate condiţiile existente.

O atracţie pe care nu o puteam rata era turul Euromast. De aici am văzut întreaga panoramă a oraşului, de la o înălţime de 186 de metri. A fost ceva foarte frumos, însă nu este recomandat celor care au frică de înălţime. Aici există şi o braserie la o înălţime de 101 metri de unde se poate admira întreg oraşul.











Am ajuns şi într-un cartier mai vechi al oraşului unde exista o moară de vânt foarte veche. Nu am reuşit iniţial să găsim drumul prin oraş către acest cartier şi am rugat pe cineva să ne arate drumul. Abia am reuşit să ne ţinem după el, mergând cu o viteză incredibilă. Ne-am dat seama că de fapt aşa merge toată lumea prin oraş cu bicicleta. Este şi normal având în vedere că foarte puţină lume utilizează automobilul însă sunt nevoiţi să ajungă repede dintr-un loc într-altul.





Toată lumea lăuda grădina zoologică din Rotterdam aşa că ne-am decis şi noi să o vizităm. Şi nu am regretat. Este o grădină zoologică foarte mare, în care cred că există animale de pe toate continentele globului. Am văzut inclusiv multe animale marine şi acvarii imense cu peşti exotici, rechini, broaşte ţestoase şi pisici de mare.









Ceea ce am putut remarca în mod deosebit este faptul că lumea este relaxată, mulţi fac jogging de-a lungul râului, se plimbă, sunt foarte politicoşi, nici urmă de cerşetori sau oameni dubioşi. De altfel oraşele din Olanda sunt considerate unele dintre cele mai sigure oraşe din Europa, rata criminalităţii fiind extrem de scăzută.

Oraşul ne-a plăcut atât de mult încât am decis să mai rămânem puţin şi a doua zi, deşi iniţial planificasem să plecăm dimineaţă, mai ales ca aici vazusem primele raze clare de soare din această excursie. Drept urmare am mai întârziat până la prânz, ne-am mai plimbat pe malul râului şi am admirat portul.

Haga (Den Haag) - Capitala Juridică a Lumii

Următoarea destinaţie pe listă era Haga sau Den Haag aşa cum o strigă olandezii. Am luat trenul dimineaţa din Amsterdam către Haga. Am ajuns în 30 de minute. În peisaj predominau terenurile cultivate obligat împrejmuite de canale de irigaţie, case specifice din cărămidă, multă verdeaţă, herghelii de cai.



Ajunşi în oraş am făcut ceva eforturi pentru a găsi hostelul la care aveam rezervată o cameră. Nici timpul nu vroia să ţină cu noi beneficiind de o temperatura de 7 grade Celsius şi de averse şi nori. Cu toate acestea am închiriat două biciclete. Nu a fost uşor, bătea vântul care înteţea frigul, însă am reuşit să vedem multe lucruri. Am fost surprinşi când cei de la recepţia hostelului, de unde am şi închiriat bicicletele, nu ne-au dat lanţuri pentru biciclete spunându-ne că sunt asigurate şi oricum le putem lua pe riscul lor. Au avut dreptate. Peste tot pe unde am mers nu am asigurat bicicletele şi surprinzător nu au dispărut. Aici trebuie neapărat să subliniez diferenţa între oamenii din Olanda şi cei din România. Probabil în România este foamea mai mare, deşi sincer în ultimul timp am ajuns la concluzia că oamenii aşa au trăit şi au fost învăţaţi că este bine să facă chiar dacă au ce să pună pe masă. Oricum tot timpul mai poţi adăuga ceva la traiul de zi cu zi, drept urmare de ce să nu profiţi de lucrurile altora atâta timp cât funcţionează la fix proverbul "Hoţul neprins, negustor cinstit!".

În primul rând am decis să mâncăm peşte, o specialitate locală din peşte şi pesmet prăjit cu un sos specific probabil din maioneză şi alte condimente.
Arhitectura oraşului este una specifică Olandei. Case din cărămidă de parcă au fost ridicate cu o zi înainte, curăţenie, multă verdeaţă, curţi mari, parcuri.








Întâmplător am dat peste Muzeul Comunicaţiilor unde am şi intrat din curiozitate şi pentru a ne mai încălzi. Aici am văzut multe lucruri interesante, de la timbre poştale, genţi ale poştaşilor, maşini de poştă, până la telefoane folosite în filme. Am reuşit să vedem o centrală veche utilizată la începuturile telefoniei. Surprinzător era funcţională, copiii putând să se joace cu ea, făcând diferite conexiuni la telefoanele din incinta clădirii. Încă o dată am rămas impresionaţi de modul educativ în care sunt construite muzeele şi atracţiile turistice din Olanda. Copii au multe de învăţat şi pot pune în practică într-un mod ingenios şi atractiv multe din teoriile expuse.









Ne-am plimbat prin parcuri, unde nu ne-a venit să credem însă erau căprioare, iepuri şi alte animăluţe. Parcurile erau imense deşi foarte aproape de zona centrală a oraşului.







Şi pentru că tot eram la malul mării am decis să ajungem şi pe faleză. Aici însă nu am putut întârzia mai mult de 15 minute întrucât vântul avea o intensitate deosebită.



Pe drumul de întoarcere am descoperit Palatul Păcii în care nu am putut să intrăm întrucât trebuia să ne facem rezervare cu ceva timp înainte pentru a avea acces. Cu toate acestea am făcut poze şi ne-am văzut mai departe de drum.





Ne-a părut rău în mod special de un singur loc de care am aflat seara după ce ne-am întors la hostel. Este vorba despre Sea Life, un loc cu multe animale marine, acvarii imense şi o gama variată de vieţuitoare din adâncuri. Dar ne-am împăcat cu ideea că poate exista şi o a doua oară.

Haga este un oraş serios, frumos, vara fiind şi staţiune. Merită văzut şi încă o dată tot respectul pentru olandezi.