Bruxelles - capitala Belgiei

Ne-am întors în Bruxelles unde urma să petrecem ultimele 4 zile ale acestei excursii. Pe tren am asistat la o arestare în toată regula. Două persoane din compartiment au adus probabil câteva suveniruri interzise din Amsterdam.



Impresia pe care ne-a lăsat-o Bruxelles nu este deloc cea la care ne-am fi aşteptat. Nu diferă foarte mult de Bucureşti. Este un oraş la fel de mare, murdar, aglomerat, prăfuit, un conglomerat de oameni din diferite colţuri ale lumii. Cu toate acestea are anumite atracţii turistice de pe urma cărora profită din plin: Piaţa Mare din Bruxelles, Statuia Menneken Pis, Atomium, Basilica de la Koekelberg, parcul Mini-Europa şi alte câteva.

Piaţa mare din Bruxelles are o arhitectură deosebită, clădiri vechi, fastuoase, impunătoare. Este însă foarte aglomerată la orice oră din zi, străzile care duc spre piaţă fiind aproape pline de oameni. Pe aceste străduţe se găsesc de altfel şi multe magazine cu specialităţile Belgiene din ciocolată, alături de waffle-uri şi cartofii prăjiţi cu asortimente. De asemenea restaurantele îmbie trecătorii cu mirosul scoicilor, alte specialităţi belgiene.











Mennenken Pis este o statuie extrem de mică, acoperită de regulă de turiştii dornici să se fotografieze aici, nu departe de Piaţa Mare. Se spune că există peste 600 de diferite costumaţii făcute special pentru Mannenken Pis de-a lungul timpului: costume de crăciun, exotice sau diferite pălării care sunt păstrate într-un muzeu. Există multe indicatoare destul de clare, mai ales în centrul oraşului aşadar şansele să te rătăceşti sunt destul de mici.



Tot lângă Piaţa Mare am descoperit şi Muzeul Ciocolatei, nu foarte mare de altfel, însă în care am aflat istoria ciocolatei, moduri vechi de producţie, cum se extrage cacao şi câte specialităţi de ciocolată pot exista.





Basilica de la Koekelberg este impresionantă. Este şi greu de ajuns la ea, însă am fost uimiţi că se vede perfect la capătul bulevardului tocmai din centrul oraşului de la staţia de metrou Botanique (de lângă Grădina Botanică). Este o clădire extrem de mare, iar interiorul este grandios. Întâmplător se oficia o nuntă aşa că ne-am plimbat puţin şi prin interior.







După vizita la Basilica de la Koekelberg am pornit spre Atomium. Din păcate am aflat că există staţie de metrou chiar lângă Atomium abia la întoarcere. Am mers aşadar aproximativ o oră şi jumătate pe jos, dându-ne impresia că nu mai ajungem deşi vedeam imensa imitaţie a atomului de fier ca şi cum ar fi fost lângă noi. Abia când am ajuns aproape ne-am dat seama de fapt cât de mare este această imitaţie.





Tot aici am vizitat parcul Mini-Europa, în care există miniaturi a celor mai importante clădiri din oraşele europene. A fost o experienţă extrem de interesantă, notându-ne oraşele din Europa pe care ar trebui să le vizităm în viitor.







Am vizitat şi Parlamentul European, iar marea mea dezamăgire a fost faptul că nu am reuşit să văd Muzeul de Istorie Naturală, care evident era închis luni, când ne-am decis să mergem. Sper însă să reuşesc să văd un astfel de muzeu în cele din urmă. Era foarte interesant pentru că aici exista o gamă variată de fosile de dinozauri descoperiţi pe întreaga planetă. Deci dacă mergeţi în Bruxelles să nu îl rataţi, este chiar lângă Parlamentul European.

Rotterdam - cel mai mare port din Europa

Am mers şi mai departe şi evident trebuia să vizităm şi Rotterdam dacă tot eram în Olanda. Rotterdam-ul este un oraş modern, cu clădiri mari, fastuoase, diferit faţă de celelalte oraşe din Olanda. Este practic o oază a modernităţii într-o Olandă clasică. Nu am mai văzut clădiri mai mari de 30 de etaje până să ajung în Rotterdam, asta şi pentru că nu am umblat aşa de mult şi pentru că în România astfel de proiecte sunt destul de puţine. Rotterdam însă este un oraş mai mic ca suprafaţă de aceea bănuiesc că şi are nevoie de clădiri mai înalte. Surprinzător când am intrat în oraş, în drum spre hostel (drum care ne-a costat 2.5 Euro un bilet de persoană cu tramvaiul 6 staţii, drum pe care îl făceai lejer în 20 de minute), părea că nimeni nu locuieşte în el, sau în orice caz foarte puţină lume. Ulterior am aflat că era o sărbătoare naţională şi lumea fie a preferat să stea în casă, fie să meargă în afara oraşului pentru a se relaxa.










Chiar dacă oraşul se remarcă prin clădirile noi mari există multe parcuri şi spaţii verzi. Portul este grandios, întinzându-se de-a lungul întregului oraş. Multe ambarcaţiuni circulă prin acest port, multe dintre ele fiind de agrement.






Bineînţeles am închiriat biciclete, însă am fost nevoiţi să mergem la gară fiind singurul loc în care mai puteam închiria. Aici am fost puţin speriaţi întrucât ni s-a explicat întreaga procedură în cazul în care ne sunt furate bicicletele, adică cu declaraţia la poliţie, aşteptarea 24 de ore pentru aprobarea cererii şi aşa mai departe. Până la urmă am ajuns la concluzia că era un domn mai zelos care vroia să se asigure că înţelegem toate condiţiile existente.

O atracţie pe care nu o puteam rata era turul Euromast. De aici am văzut întreaga panoramă a oraşului, de la o înălţime de 186 de metri. A fost ceva foarte frumos, însă nu este recomandat celor care au frică de înălţime. Aici există şi o braserie la o înălţime de 101 metri de unde se poate admira întreg oraşul.











Am ajuns şi într-un cartier mai vechi al oraşului unde exista o moară de vânt foarte veche. Nu am reuşit iniţial să găsim drumul prin oraş către acest cartier şi am rugat pe cineva să ne arate drumul. Abia am reuşit să ne ţinem după el, mergând cu o viteză incredibilă. Ne-am dat seama că de fapt aşa merge toată lumea prin oraş cu bicicleta. Este şi normal având în vedere că foarte puţină lume utilizează automobilul însă sunt nevoiţi să ajungă repede dintr-un loc într-altul.





Toată lumea lăuda grădina zoologică din Rotterdam aşa că ne-am decis şi noi să o vizităm. Şi nu am regretat. Este o grădină zoologică foarte mare, în care cred că există animale de pe toate continentele globului. Am văzut inclusiv multe animale marine şi acvarii imense cu peşti exotici, rechini, broaşte ţestoase şi pisici de mare.









Ceea ce am putut remarca în mod deosebit este faptul că lumea este relaxată, mulţi fac jogging de-a lungul râului, se plimbă, sunt foarte politicoşi, nici urmă de cerşetori sau oameni dubioşi. De altfel oraşele din Olanda sunt considerate unele dintre cele mai sigure oraşe din Europa, rata criminalităţii fiind extrem de scăzută.

Oraşul ne-a plăcut atât de mult încât am decis să mai rămânem puţin şi a doua zi, deşi iniţial planificasem să plecăm dimineaţă, mai ales ca aici vazusem primele raze clare de soare din această excursie. Drept urmare am mai întârziat până la prânz, ne-am mai plimbat pe malul râului şi am admirat portul.

Haga (Den Haag) - Capitala Juridică a Lumii

Următoarea destinaţie pe listă era Haga sau Den Haag aşa cum o strigă olandezii. Am luat trenul dimineaţa din Amsterdam către Haga. Am ajuns în 30 de minute. În peisaj predominau terenurile cultivate obligat împrejmuite de canale de irigaţie, case specifice din cărămidă, multă verdeaţă, herghelii de cai.



Ajunşi în oraş am făcut ceva eforturi pentru a găsi hostelul la care aveam rezervată o cameră. Nici timpul nu vroia să ţină cu noi beneficiind de o temperatura de 7 grade Celsius şi de averse şi nori. Cu toate acestea am închiriat două biciclete. Nu a fost uşor, bătea vântul care înteţea frigul, însă am reuşit să vedem multe lucruri. Am fost surprinşi când cei de la recepţia hostelului, de unde am şi închiriat bicicletele, nu ne-au dat lanţuri pentru biciclete spunându-ne că sunt asigurate şi oricum le putem lua pe riscul lor. Au avut dreptate. Peste tot pe unde am mers nu am asigurat bicicletele şi surprinzător nu au dispărut. Aici trebuie neapărat să subliniez diferenţa între oamenii din Olanda şi cei din România. Probabil în România este foamea mai mare, deşi sincer în ultimul timp am ajuns la concluzia că oamenii aşa au trăit şi au fost învăţaţi că este bine să facă chiar dacă au ce să pună pe masă. Oricum tot timpul mai poţi adăuga ceva la traiul de zi cu zi, drept urmare de ce să nu profiţi de lucrurile altora atâta timp cât funcţionează la fix proverbul "Hoţul neprins, negustor cinstit!".

În primul rând am decis să mâncăm peşte, o specialitate locală din peşte şi pesmet prăjit cu un sos specific probabil din maioneză şi alte condimente.
Arhitectura oraşului este una specifică Olandei. Case din cărămidă de parcă au fost ridicate cu o zi înainte, curăţenie, multă verdeaţă, curţi mari, parcuri.








Întâmplător am dat peste Muzeul Comunicaţiilor unde am şi intrat din curiozitate şi pentru a ne mai încălzi. Aici am văzut multe lucruri interesante, de la timbre poştale, genţi ale poştaşilor, maşini de poştă, până la telefoane folosite în filme. Am reuşit să vedem o centrală veche utilizată la începuturile telefoniei. Surprinzător era funcţională, copiii putând să se joace cu ea, făcând diferite conexiuni la telefoanele din incinta clădirii. Încă o dată am rămas impresionaţi de modul educativ în care sunt construite muzeele şi atracţiile turistice din Olanda. Copii au multe de învăţat şi pot pune în practică într-un mod ingenios şi atractiv multe din teoriile expuse.









Ne-am plimbat prin parcuri, unde nu ne-a venit să credem însă erau căprioare, iepuri şi alte animăluţe. Parcurile erau imense deşi foarte aproape de zona centrală a oraşului.







Şi pentru că tot eram la malul mării am decis să ajungem şi pe faleză. Aici însă nu am putut întârzia mai mult de 15 minute întrucât vântul avea o intensitate deosebită.



Pe drumul de întoarcere am descoperit Palatul Păcii în care nu am putut să intrăm întrucât trebuia să ne facem rezervare cu ceva timp înainte pentru a avea acces. Cu toate acestea am făcut poze şi ne-am văzut mai departe de drum.





Ne-a părut rău în mod special de un singur loc de care am aflat seara după ce ne-am întors la hostel. Este vorba despre Sea Life, un loc cu multe animale marine, acvarii imense şi o gama variată de vieţuitoare din adâncuri. Dar ne-am împăcat cu ideea că poate exista şi o a doua oară.

Haga este un oraş serios, frumos, vara fiind şi staţiune. Merită văzut şi încă o dată tot respectul pentru olandezi.

Keukenhof - capitala mondială a lalelelor

Bineînţeles că nu puteam rata o vizită la celebra grădină Keukenhof din micul orăşel Lisse de lângă Amsterdam. De fapt ideea întregii excursii a plecat de la vizita acestei minunate grădini. Grădina Keukenhof este pur şi simplu fabuloasă. Eu personal nu am mai văzut atâtea flori adunate la un loc. Turişti din întreaga lume vin să viziteze acest loc minunat. Măcar o dată-n viaţă acest loc ar trebui văzut şi admirat. Locul este amenajat prin alăturarea de straturi cu diferite tipuri de flori şi crearea unor arii multicolore deosebite. În apropiere se pot vedea lanuri întregi cultivate cu lalele. Aşa cum în România întâlnim lanuri întregi de grâu, porumb sau floarea soarelui, aici se întâlnesc lanuri întregi de lalele de diverse culori. Este un peisaj absolut superb. Aşadar pentru amatorii de frumos şi mai ales pentru cei care îndrăgesc florile este un loc ce trebuie neapărat vizitat. Grădina Keukenhof este deschisă în fiecare an de regula începând cu sfârşitul lunii Martie şi sfârşind cu mijlocul lunii Mai. Cea mai bună perioadă pentru a vizita această grădină este sfărşitul lunii Aprilie şi începutul lunii Mai când pot fi admirate mai multe tipuri de flori decât în restul perioadelor.

Amsterdam - capitala oficială a Ţărilor de Jos

Anul acesta am decis să vizităm Belgia şi Olanda. A fost o excursie stabilită spontan în necesitatea de a ieşi din nou din cotidian. Nu trebuie să uităm că planul stabilit este acela de a reuşi să vedem măcar 3 ţări pe an pentru a putea ajunge să le vedem pe toate până la sfărşitul călătoriei prin această lume. Este adevărat că nu poţi prevede care va fi acest sfârşit însă este bine măcar să încerci şi să speri la ce este mai bine.
Am plecat cu avionul de pe Otopeni însă până să ajungem am avut o discuţie interesantă cu taximetristul care ne-a condus până la aeroport. Din vorbă în vorba ne-am dat seama că am dat peste individul clasic român. Un tip fără scrupule care ne-a întrebat dacă am avea copii nu am face orice pentru a le oferi toate condiţiile. El spre exemplu a fost şofer pe tir transportând ţigări de contrabandă, a văzut mafia din Bulgaria care controla un întreg cartier în care nu putea intra nici poliţie, nici jandarmerie, nici armată. Principiul era destul de simplu. Cei de la putere fură de rup, atunci de ce să profite de noi şi să nu tragem şi noi ponoase atunci când putem, ba cu o contrabandă, ba cu o mică şpagă, ba cu ce mai pică. Eşti descurcăreţ şi nu trebuie să îţi pese că nu plăteşti impozite la stat, în fond de ce trebuie să te gândeşti ce vei face când vei ieşi la pensie. Este adevărat că nici măcar nu vei şti dacă vei mai prinde acele vremuri. Ne-a garantat că 90% dintre români au aceeaşi mentalitate şi că restul, cei care sunt angajaţi cu carte de muncă şi practic susţin economia ţării nu sunt decât nişte fraieri. De curiozitate l-am întrebat dacă el are carte de muncă şi ne-a spus că nu, e plătit la cursă. Mai mult decât atât nu avea licenţă, ca în final să ne destăinuie că are şi permisul suspendat de aproximativ un an de zile. Nu am putut decât să spunem că am început bine.
Zborul a fost în regulă, am ajuns cu bine. Ajunşi în Bruxelles am căutat imediat gara să putem lua bilete spre Amsterdam. Ne-am descurcat şi am ajuns dupa o călătorie de aproximativ 3 ore şi jumătate în Amsterdam. Ieşind din gară am dat peste străzi pline de biciclete. Uimitor însă aproape nimeni nu avea maşină. Pe stradă sute de biciclişti grăbiţi. Exista însă stradă, pistă pentru biciclişti şi trotuar pentru pietoni absolut pe toate străzile. Impresionant. Asta da iniţiativă de a reduce poluarea.



Ajunşi la hotel am realizat că avem o cameră extrem de mică, chiar mai mică decât garsoniera în care am stat doi ani de zile şi despre care credeam că este cel mai mic loc posibil în care poţi locui. Se pare că ne înşelasem. Singurul avantaj era că hotelul era situat în centrul oraşului şi aproape de gară. Arhitectura clădirilor din oraş este aproximativ aceeaşi. Case de 2 etaje, cu intrări şi scări strâmte, faţate frumoase şi multe flori. Specifice erau cârligele de pe clădiri, foarte utile în momentul în care doreai să mobilezi o încăpere. Geamurile erau mai mari tocmai pentru a permite intrarea mobilierului, pe uşi nefiind posibil accesul cu aceste accesorii.
Canalele din Amsterdam sunt atât de frumoase încât îţi poţi pierde o zi întreagă străbătându-le fără să te plictiseşti. Pentru a putea vizita tot oraşul ne-am decis să închiriem biciclete. Interesant este că îţi puteai lăsa bicicleta fără probleme şi o săptămână pe stradă, chiar şi neasigurată şi nu exista problema să ţi-o fure cineva. Ceva total diferit de lumea în care trăim în România. Tocmai mi-am adus aminte că unui coleg de birou i s-a furat bicicleta acum câteva zile chiar din faţa unei gherete a unui paznic care păzea parcarea. Ce poate fi mai incredibil decât atât?



Am străbătut oraşul în lung şi în lat pe biciclete. Din păcate vremea nu a ţinut cu noi şi am avut mai mult parte de frig, nori şi ploaie. Nu a fost un lucru care ne-ar fi putut împiedica să vedem tot ce puteam vedea. În fond tocmai de asta venisem până aici. Am reuşit să gustăm din brânza celebră olandeză, atunci când am dat peste o piaţă în care puteai cumpăra fel de fel de alimente, multe sortimente de brânza fiind la mare căutare.
Pentru că eram în Olanda, ţara lalalelor, a trebuit să vizităm şi muzeul lalelelor. Un loc mic, însă extrem de drăguţ, în care am găsit mai multe informaţii despre lalele, istoria lor şi moduri de creştere. Surprinzător am aflat că laleaua a fost cunoscută mai întâi în Turcia pe la casele marilor sultani, abia târziu fiind preluată de olandezi.



Ne-am plimbat prin mai multe parcuri din oraş, admirând frumuseţea lor deosebită, lebede, raţe şi diferite alte păsări. Am vrut să mergem şi la muzeul Van Gogh însă era o coadă atât de mare la bilete încât am renunţat şi am hotărât că este mai indicat să vedem alte locuri din oraş. Auzisem despre grădina zoologică din Amsterdam şi am hotărât să facem o vizită aici. Ne-a plăcut foarte mult fiind o grădină zoologică deosebită, cu o gamă variată de animale din toate colţurile lumii.





Un alt loc pe care trebuia să îl vedem (cel puţin eu) era Nemo. Un loc în care ştiinţa era prezentată într-o manieră excepţională copiilor şi unde puteai învăţa o grămadă de lucruri. Am fost plăcut impresionaţi de accentul pe care îl pun olandezii pe educaţia copiilor, existând locuri atât de multe în care copiiilor li se prezintă diferite lucruri într-o manieră atractivă.



Am reuşit să mergem şi la Madame Tussaud, primul muzeu de ceară pe care l-am vizitat. Am fost plăcut impresionaţi de precizia cu care erau construite manechinele din ceară. Diverse vedere erau redate întocmai, fiind surprinşi uneori de statura unora sau de alte detalii semnificative pe care nu le poţi vedea la televizor sau în reviste.





A trebuit să bifăm şi celebrul muzeu al sexului din Amsterdam în care ne-am distrat şi unde am aflat şi văzut lucruri interesante.



Am fost neplăcut surprinşi însă de gunoaiele din oraş, care zburau peste tot. În ultima zi am aflat că era o grevă a gunoierilor acesta fiind motivul pentru care maldăre întregi de gunoaie zăceau în mijlocul străzilor.



Nu cred ca are rost să menţionez faptul că la tot pasul lumea fuma marijuana. Un pachet din care puteai să îţi confecţionezi 3 ţigări costa în jur de 10 euro.
Trebuie menţionată de asemenea şi piaţa de flori în care am găsit o sumedenie de bulbi. Am luat şi o amintire, 10 bulbi de lalele albastre pe care i-am şi plantat în grădină.



Concluzia: Amsterdam este un oraş frumos, pe care merită să îl vizitezi şi dacă rămâi atras de oamenii şi obiceiurile autohtone poţi chiar să locuieşti aici.