Din păcate este trist atunci când reacționăm numai la stimulii externi care ne determină să luăm anumite decizii în loc să reacționăm inteligent așa cum de altfel pretindem că suntem, ființe superioare pe pământ. De fapt ceea ce încerc să fac este să aduc în conștiința oamenilor faptul că pentru a ne extinde orizonturile posibilităților și pentru a putea savura momentele vieții este nevoie s avem un corp sănătos. Faptul că generația tânără din prezent pune prea puțin preț pe sănătate este rezultatul lipsei de imaginație, limitării induse a capacităților pe care le avem, educației prost dată (voit sau mai puțin voit) și înțeleasă, responsabilității ignorate pe care orice om o are față de un seamăn cu mai puține cunoștiințe și nu în ultimul rând modului de percepție al fiecăruia dintre noi. Nu cu mult timp în urmă nu conștientizam aceste lucruri și nu înțelegeam deloc modul în care funcționează motorașul generator de gânduri, idei, decizii, analize și așa mai departe pe care fiecare dintre noi îl are.
Fiecare dintre noi este capabil de orice dacă își dorește cu adevărat. Unii o pot face cu mai puțin efort, având unele avantaje, alții cu mai mult efort, însa ceea ce este important este că toți pot ajunge la același rezultat indiferent de sex, rasa, aptitudini, etc.
Îmi doresc ca fiecare dintre voi să conștientizeze faptul că organismul nostru nu este un simplu mijloc prin care noi ne putem îndeplini obiectivele, ci este un templu pe care trebuie să îl slăvim. Imaginați-vă că sunteți țintuit la pat, fără posibilitatea de a vă deplasa nici până la toaletă, fără să vă puteți mișca o mână sau un picior, doar cu capacitatea de a gândi. Mulți dintre noi au această imagine în minte dar în dreptul ei pun o anumită vârstă trecută probabil de 70-80 de ani. Din păcate tristul adevăr este că aceasta imagine este mult mai aproape de oricare dintre noi dacă nu conștientizăm că a ne trata necorespunzator corpul înseamnă a nu ne respecta pe noi înșine, iar dacă nu ne respectam pe noi înșine care este pretenția pe care o putem avea de a-i respecta pe ceilalți? Nu îmi doresc să ajungeți la aceasta concluzie trecând prin experiența pe care eu am avut-o în urma cu trei ani, descoperind că datorită modului nesănătos de a-mi hrăni organismul și de a-l trata am ajuns într-o situație mai mult decât neplăcută de a avea o boală de rinichi care netratată putea duce până la transplant de rinichi, internări nesfârșite prin spitale, zeci de doctori care ar fi trebuit să încerce să mă vindece și poate un sfârșit chiar tragic. Interesant este că majoritatea dintre noi asociem sănătatea cu ceea ce Dumnezeu lasă pe pâmânt. Nu vi s-a întâmplat niciodată să spuneți: "Voi ajunge și acolo, Dumnezeu să mă țină sănătos!"? Nu conștientizăm că multe lucruri depind numai de noi. Nu Dumnezeu ne pune să fumăm un pachet de țigări pe zi, nu El ne pune să bem în loc de apă Coca-Cola sau zeci de alte sucuri de pe piață, nu Dumnezeu ne pune să facem exces de băutură frecvent, să mâncăm numai alimente semi-preparate, lucruri de care organismul nostru încearcă să scape filtrându-le ca pe niște otrăvuri. Ajungem să ne îmbolnăvim și să spunem: "Așa a vrut Dumnezeu!". Nimic mai neadevărat. Ajungem să credem că Dumnezeu este nemilos, crud și ne pierdem astfel credința în orice este Sfânt. În realitate vina este numai a noastra. Totul putea fi diferit dacă în momentul în care avem posibilitatea să bem un pahar de Cola spunem NU unei plăceri de moment și DA unei plăceri de lungă durată: sănătatea organismului. Sănătatea ne permite să facem multe lucruri: să ne urcăm pe munți, să practicăm sporturi de agrement, să ne bucurăm la maxim de copii și nepoții pe care îi avem sau îi vom avea, să străbatem chiar întreaga lume, să ne îndeplinim obiective pe care fără un corp sănătos nu am fi putut să le atingem. Totul depinde de noi însă o condiție importantă este să VREM. Dacă suntem atât de orbi încât să ne lăsăm mereu pradă plăcerilor de moment atunci fără nici o remușcare spun că ne merităm pe deplin soarta.
Ce înseamnă de fapt a-ți menține sănătatea? Organismul nostru nu este un amalgam de organe care sunt interconectate între ele pentru a oferi toate funcțiile necesare. Este cu mult mai mult decât atât. Prin organismul nostru trec în fiecare minut energii nenumarate, la nivel molecular există un spectacol extraordinar. Toate celulele din organismul nostru comunică până la nivelul celei mai mici particule și interacționează necontenit. Nu degeaba spunem că Natura face minuni. Natura este o minune, și orice ar încerca omul să realizeze nu va putea vreodată depași ceea ce natura a creat de-a lungul a milioane și milioane de ani. Ceea ce nu înțelegem este că orice lucru ajunge în organismul nostru trimite o informație și genereaza o reacție. Dacă numai câteva particule moleculare sunt dereglate întreg echilibrul este afectat, organismul reacționează încercând să restabilească echilibrul normal, dar dacă nu are resursele necesare sau dacă dezechilibrul creat este mult prea mare atunci încep să apară problemele, una după alta. Dacă ești bolnav de ficat și nu schimbi modul de viață și alimentația și începi să iei medicamente cu pumnul peste ceva vreme, uneori ani, alteori luni sau chiar săptămâni, realizezi că alt organ are probleme și lanțul continuă până când organismul cedează. Poate ceda în 20 de ani sau poate ceda în câteva luni. Totul depinde de dezechilibrul existent. Dar din păcate prioritățile pe care le au majoritate dintre noi sunt cu totul altele. Ne dorim să avem succes, să ajungem să avem bani, să avem o familie, să ne facem loc în societate și să ne putem satisface nevoile care cresc pe măsura ce evoluăm. Datorita stresului și vieții mult prea agitate pe care o avem într-o lume în care lucrurile se mișcă din ce în ce mai repede a avea o viață sănătoasă este un lux. Este un lux pentru că noi permitem să fie un lux și nu pentru că lucrurile pur și simplu așa stau. Depinde foarte mult pe ce loc punem sănătatea noastră. Afirmăm că sănătatea este cel mai important lucru însă câți dintre noi nu uită acest lucru când trag un fum dintr-o țigară? Nu este cidat deci cum credem ceva și facem cu totul altceva? De ce? Pentru că ne lăsăm purtați de viață, de plăcerile momentului și ratăm ceea ce este de fapt mai important în viață. Ne întrebăm apoi care este scopul nostru în viață? Spunem că îl căutam și nu îl găsim. Oare nu îl gasim sau oare nu îl căutăm?
Echilibrul organismului pornește de la o alimentație sănătoasă și de la un mod de viață sănătos. A fi sănătos nu înseamnă însă numai a renunța la lucrurile nocive organismului. Este primul pas dar nu și un pas suficient. Putem renunța la țigări, la sucuri, la alimente grase, la prăjeli, la alimente pline de conservanți și alte otrăvuri, însă asta nu va oferi organismului decât un prilej de relaxare. Nu va mai fi nevoit să filtreze toate aceste otrăvuri, va putea lucra relaxat, va începe abia acum să încerce să restabilească echilibrul necesar, însă dezechilibrul creat nu este ușor de înlăturat. De aceea el trebuie ajutat. Aici intervine alimentația inteligentă și modul de viață sănătos. Abia în momentul în care vom face demersuri pentru a mânca inteligent și a avea un mod de viață sănătos organismul va începe cu adevărat să se simtă bine, să își restabilească conexiunile pierdute și să ofere o stare naturală de bine. Aud multă lume plângându-se de dureri de cap inexplicabile. Doctorii ajung să ne spună că acest lucru este normal. Mi se pare incredibil. De ce credeți că se întâmplă asta? Pentru că doctorii nu pot controla modul de viață al pacienților, iar societatea în care trăim din păcate are lipsurile ei. Ceea ce este foarte important este faptul că fiecare este responsabil de propria viață, de propriul mod de viață, de propriile decizii luate. Oricât aș încerca eu să trezesc sentimentul de responsabilitate pentru organismul nostru, oricât efort aș face pentru a demonstra cât de important este să trăim sănătos și oricât de multe dovezi aș aduce totul poate însemna nimic dacă TU nu ești responsabil pentru propria viață, dacă TU nu realizezi importanța unui corp sănătos și dacă TU nu înțelegi ce înseamnă să nu te poți mișca și să produci atât de multă suferință atât ție dar și celor dragi ție în momentul în care corpul începe să cedeze.
Vreau să ne oferim mai mult timp în viață pentru a putea realiza mai mult din lucrurile pe care ni le propunem, să putem să ajungem să fim împliniți, fericiți și mai ales să oferim celor din jurul nostru (în special generațiilor pe care le vom lăsa în urmă) un exemplu demn de urmat.
8/13/2011
7/11/2011
7/06/2011
Rezultate BAC 2011
Am găsit o secvență dintr-un film cunoscut, dar cu titrare parodiată, titrare care spune exact ceea ce s-a întâmplat anul acesta la BAC. Comentariile adiționale sunt inutile.
5/24/2011
De ce Aikido?
Întotdeauna am fost fascinat de cultura japoneză, nivelul lor de civilizație părându-mi mult superior celui european. Onoarea, ritualurile precum și vechile învățături constituind temeliile acestei civilizații m-am întrebat dacă nu chiar ea a făcut ca acești semeni să fie tot timpul cu un pas înaintea celorlalte neamuri de pe fața pământului.
Îmi amintesc și acum, când am citit pentru prima oară Shogun-ul lui James Clavell, ardoarea cu care sorbeam orice detaliu. Ceea ce cred că m-a determinat să ajung la un nivel ridicat de fascinație este fără doar și poate identificarea principiilor proprii în concepțiile japoneze.
De mult timp am hotărât că trebuie să practic artele marțiale însă am tot amânat acest moment. A venit însă acea clipă, viața deschizându-mi o ușă de data aceasta. Era inevitabil ca obiectivul pe care l-am stabilit cu ceva timp în urmă să prindă contur. De ce Aikido? Pentru tot ce reprezintă Aikido, mai ales pentru filozofia acestui stil de arte marțiale.
Sunt foarte puține lucrurile pe care le cunosc despre filozofia Aikido. Cu mâna pe inimă recunosc faptul că nu am apucat încă să citesc nici o carte care să descrie filozofia Aikido. Evident niciodată nu este prea târziu. Dar poate că totuși acest lucru oferă viziunea cred puțin diferită pe care o am în privința acestui stil de arte marțiale în prezent.
Oricine ia contact pentru prima oară cu Aikido observă clar faptul că mișcările și tehnicile sunt înclinate spre auto-apărare. Dar tocmai aici este fascinația pentru că nu este un simplu mod de auto-apărare. Este ceva anume în toate tehnicile Aikido care nu poate fi descris cu ușurință. Este mai mult decât simplă mișcare și mai mult decât simplă tehnică. Atunci când exersezi efectiv mișcările nu îți dai seama de acest lucru, însă dacă ai exersat suficient o anumită tehnică vei putea trece dincolo de tot ce înseamnă simpla mișcare fizica a corpului și vei putea aprofunda filozofia Aikido.
Aikido oferă un drum spre iluminarea spirituală. Dezvoltarea esenței identității cuiva reprezintă de fapt dezvoltarea unei adânci spiritualități. Mulți oameni caută să devină împliniți spiritual. Tot ceea ce ne trebuie pentru a duce o viață spirituală în concordanță cu adevărata esență a sufletului nostru este să luăm o decizie ce nu poate fi negociată cu noi înșine. Este evident faptul că orice lucru este în puterea noastră dacă îl dorim cu adevărat. Împlinirea spirituală poate avea multe forme, fiecare putând să-și găsească propria împlinire. Aikido reprezintă o cale pe care unii dintre noi au pășit, pășesc și vor păși. Cum am ajuns la aceste concluzii?
Aikido urmărește în tehnici și mișcări câțiva pași spre dobândirea controlului personal și anume evitarea de a fi o victimă a cărei viață evoluează prin intenție și nu prin greșeală. În momentul în care ești confruntat cu o situație nedorită și ești atacat primul lucru pe care ar trebui să îl faci este să te privești pe tine cu ochii minții. Să simți furia, pumnul care se încleștează, adrenalina care intră rapid în sânge și pătrunde în toți porii organismului este instinctul, un comportament “neelegant” spiritual. Evident poți aplica tehnicile Aikido furând puterea celuilalt, iar multe dintre tehnici sunt concepute special pentru acest lucru. Dar mai presus de mișcare și tehnică rămâne spiritul. Sentimentul de putere dat prin înfrângerea adversarului se va transforma în scurt timp în slăbiciune. Cum ar fi însă ca spiritul să fie complet relaxat, armonios, în căutarea înțelegerii punctului de vedere al atacatorului. În mod conștient spiritul va trece atunci de la furie la bunăvoință, iar mișcarea sau tehnica va opri atacul chiar înainte ca acesta să înceapă. Nu am putut să nu fac comparație cu situațiile din viața reală.
De câte ori nu suntem confruntați cu “atacuri” stârnite de către șefi, colegi, prieteni, oameni pe care îi întâlnim pentru prima oară și așa mai departe. În fond socializăm în permanență, poate mai puțin când dormim. Și atunci ce gândești când șeful îți spune că ai greșit într-o anumită situație și te pune la zid și îți reproșează diferite lucruri? Ești atacat și ai tendința instinctivă să reacționezi defensiv fără a înțelege “atacatorul”. “Iată-mă într-o situație în care doresc să-i trag un pumn în nas celuilalt. Nu, nu cred că voi face asta. În schimb, voi face ceva care să detensioneze momentul.” Oare nu este mai înțelept să procedăm așa? Oare nu asta oferă și Aikido? Iată unul din lucrurile pe care le învățăm din Aikido. Mi-am dat seama de asta de când am văzut primele mișcări. Este atât de evident încât nu trebuie să știi prea multe pentru a vedea acest lucru. Și de fapt unde ajungem dacă procedăm așa? La un puternic sentiment de identitate. Acesta este procesul de dobândire a puterii din interior. Cu cine ne luptăm de fapt zi de zi? În realitate ne luptăm cu noi înșine. Nu ne luptăm cu șeful care ne reproșează că nu am dus la bun sfărșit un lucru, nu ne luptăm cu partenerul sau partenera de viață care ne reproșează că suntem iresponsabili, nu ne luptăm cu prietenii care se chinuie să ne scoată la o bere și cărora le spunem că astăzi suntem ocupați cu un proiect, nu ne luptăm cu colegi care ne spun că nu i-am ajutat suficient în anumite proiecte, nu ne luptăm cu vânzătoarea de la metrou care ne cere prea mult pentru doi covrigi, ci ne luptăm cu noi, cu deciziile pe care le luăm în fiecare moment, decizii care să întregească principiile după care trăim, prejudecățile, plăcerile pe care trebuie să ni le satisfacem și suferințele pe care trebuie să le evităm.
Un alt aspect important în analiza tehnicilor Aikido este critica adversarului. In Aikido, dar și în viață nu trebuie să critici adversarul. Este instinctiv să critici pe cineva care te ataca. Dar cum îndrăznește să facă așa ceva? Oricare ar fi motivele pentru care atacă eu am dreptate și spun că nu este un lucru bun pentru că mă afectează. Dacă privești lucrurile din punctul de vedere al atacatorului el va spune același lucru despre cel care se apără. Dar cum îndrăznește să se apere? Nu vede cât de hotărât și puternic sunt? Oricare ar fi motivele lui pentru care inițiază atacul el are dreptate. Cum se poate ca două entități să privească lucrurile diferit dar să aibă dreptate în același timp? Este posibil pentru că fiecare dintre ei duce o luptă de fapt cu el însuși, iar critica nu va face decât să îl abată de la obiectiv. Care va fi rezultatul criticii celui care se apără? Determinarea de a contraataca. În Aikido însă nu contraataci pentru că ceea ce oferi va fi ceea ce vei primi. Se rupe practic un lanț stabilit între cele două entități. Atacatorul se așteaptă la rândul lui să fie atacat, dar acest lucru nu se întâmplă. Victima însă, cel care se apără, nici nu se victimizează în Aikido. De aceea aici se întregește perfecțiunea unei interacțiuni. Victima devine puternică nu contraatacând ci schimbând modul de percepție pentru atacator restabilind astfel echilibrul inițial. Gandiți-vă ce s-ar întâmpla dacă aplicăm acest concept în viața de zi cu zi?
În Aikido dacă te crezi superior vei pierde. Când te crezi superior? Atunci când îi judeci pe ceilalți. Judecata are loc atunci când ne creăm o opinie care nu mai permite flexibilitate sau deschidere. Îi atașăm “binele” sau “răul” moral, în loc să observăm sau să percepem. O presupunere neverificată este foarte aproape de judecată. Ce faci în Aikido? Discerni nu judeci. Dacă judeci vei avea surprize, iar tehnica și rezultatul aplicat mai mult ca sigur nu vor fi cele dorite. Este surprinzător cum la fel se întâmplă și în viață. Dacă vei judeca este foarte posibil să te înșeli în privința unei persoane sau unei situații. În schimb dacă discerni te detașezi de percepțiile pe care vrei să le impui, iar concluzia se va apropia de realitate.
Practica Aikido îndelungată atrage după sine performanța. A nu greși înseamnă a nu reuși. Dacă nu vei greși nu vei învăța și nu vei evolua. Este important să greșești pentru a învăța din greșelile pe care le faci. Mulți dintre noi care suntem perfecționiști reușim uneori mai puțin decât alții care nu au în minte decât un singur lucru: acțiune indiferent de rezultat (succes sau eșec). La fel ar trebui să procedăm și în viața de zi cu zi. Trebuie să eliminăm teama de eșec întrucât nimeni nu poate să facă un lucru perfect de la bun început. Este mai bine sa facem ceva imperfect decât să nu facem nimic. Libertatea vine odată cu eliberarea de anxietatea, frica și autoincriminarea ce însoțesc evitarea acțiunii.
A înțelege adversarul presupune o adaptare în aplicarea tehnicii. De aceea este foarte important să nu critici adversarul așa cum am menționat ci să îl înțelegi, să faci diferența între a judeca și a discerne. Ai astfel un avantaj considerabil putând alege între mai multe soluții. Dar opțiunea de alegere nu o poți face din postura victimei agitate care fie se pregătește să contraatace fie se pregătește să fugă. De aceea în Aikido nu ești niciodată victimă ci doar un mediant ce restabilește un echilibru. În Aikido nu te aperi ci readuci o stare neutră, făcând un pas în plus spre dobândirea controlului personal. De aceea Aikido este atât de special. Este o sursă de inspirație și o metodă de redescoperire a sinelui.
Îmi amintesc și acum, când am citit pentru prima oară Shogun-ul lui James Clavell, ardoarea cu care sorbeam orice detaliu. Ceea ce cred că m-a determinat să ajung la un nivel ridicat de fascinație este fără doar și poate identificarea principiilor proprii în concepțiile japoneze.
De mult timp am hotărât că trebuie să practic artele marțiale însă am tot amânat acest moment. A venit însă acea clipă, viața deschizându-mi o ușă de data aceasta. Era inevitabil ca obiectivul pe care l-am stabilit cu ceva timp în urmă să prindă contur. De ce Aikido? Pentru tot ce reprezintă Aikido, mai ales pentru filozofia acestui stil de arte marțiale.
Sunt foarte puține lucrurile pe care le cunosc despre filozofia Aikido. Cu mâna pe inimă recunosc faptul că nu am apucat încă să citesc nici o carte care să descrie filozofia Aikido. Evident niciodată nu este prea târziu. Dar poate că totuși acest lucru oferă viziunea cred puțin diferită pe care o am în privința acestui stil de arte marțiale în prezent.
Oricine ia contact pentru prima oară cu Aikido observă clar faptul că mișcările și tehnicile sunt înclinate spre auto-apărare. Dar tocmai aici este fascinația pentru că nu este un simplu mod de auto-apărare. Este ceva anume în toate tehnicile Aikido care nu poate fi descris cu ușurință. Este mai mult decât simplă mișcare și mai mult decât simplă tehnică. Atunci când exersezi efectiv mișcările nu îți dai seama de acest lucru, însă dacă ai exersat suficient o anumită tehnică vei putea trece dincolo de tot ce înseamnă simpla mișcare fizica a corpului și vei putea aprofunda filozofia Aikido.
Aikido oferă un drum spre iluminarea spirituală. Dezvoltarea esenței identității cuiva reprezintă de fapt dezvoltarea unei adânci spiritualități. Mulți oameni caută să devină împliniți spiritual. Tot ceea ce ne trebuie pentru a duce o viață spirituală în concordanță cu adevărata esență a sufletului nostru este să luăm o decizie ce nu poate fi negociată cu noi înșine. Este evident faptul că orice lucru este în puterea noastră dacă îl dorim cu adevărat. Împlinirea spirituală poate avea multe forme, fiecare putând să-și găsească propria împlinire. Aikido reprezintă o cale pe care unii dintre noi au pășit, pășesc și vor păși. Cum am ajuns la aceste concluzii?
Aikido urmărește în tehnici și mișcări câțiva pași spre dobândirea controlului personal și anume evitarea de a fi o victimă a cărei viață evoluează prin intenție și nu prin greșeală. În momentul în care ești confruntat cu o situație nedorită și ești atacat primul lucru pe care ar trebui să îl faci este să te privești pe tine cu ochii minții. Să simți furia, pumnul care se încleștează, adrenalina care intră rapid în sânge și pătrunde în toți porii organismului este instinctul, un comportament “neelegant” spiritual. Evident poți aplica tehnicile Aikido furând puterea celuilalt, iar multe dintre tehnici sunt concepute special pentru acest lucru. Dar mai presus de mișcare și tehnică rămâne spiritul. Sentimentul de putere dat prin înfrângerea adversarului se va transforma în scurt timp în slăbiciune. Cum ar fi însă ca spiritul să fie complet relaxat, armonios, în căutarea înțelegerii punctului de vedere al atacatorului. În mod conștient spiritul va trece atunci de la furie la bunăvoință, iar mișcarea sau tehnica va opri atacul chiar înainte ca acesta să înceapă. Nu am putut să nu fac comparație cu situațiile din viața reală.
De câte ori nu suntem confruntați cu “atacuri” stârnite de către șefi, colegi, prieteni, oameni pe care îi întâlnim pentru prima oară și așa mai departe. În fond socializăm în permanență, poate mai puțin când dormim. Și atunci ce gândești când șeful îți spune că ai greșit într-o anumită situație și te pune la zid și îți reproșează diferite lucruri? Ești atacat și ai tendința instinctivă să reacționezi defensiv fără a înțelege “atacatorul”. “Iată-mă într-o situație în care doresc să-i trag un pumn în nas celuilalt. Nu, nu cred că voi face asta. În schimb, voi face ceva care să detensioneze momentul.” Oare nu este mai înțelept să procedăm așa? Oare nu asta oferă și Aikido? Iată unul din lucrurile pe care le învățăm din Aikido. Mi-am dat seama de asta de când am văzut primele mișcări. Este atât de evident încât nu trebuie să știi prea multe pentru a vedea acest lucru. Și de fapt unde ajungem dacă procedăm așa? La un puternic sentiment de identitate. Acesta este procesul de dobândire a puterii din interior. Cu cine ne luptăm de fapt zi de zi? În realitate ne luptăm cu noi înșine. Nu ne luptăm cu șeful care ne reproșează că nu am dus la bun sfărșit un lucru, nu ne luptăm cu partenerul sau partenera de viață care ne reproșează că suntem iresponsabili, nu ne luptăm cu prietenii care se chinuie să ne scoată la o bere și cărora le spunem că astăzi suntem ocupați cu un proiect, nu ne luptăm cu colegi care ne spun că nu i-am ajutat suficient în anumite proiecte, nu ne luptăm cu vânzătoarea de la metrou care ne cere prea mult pentru doi covrigi, ci ne luptăm cu noi, cu deciziile pe care le luăm în fiecare moment, decizii care să întregească principiile după care trăim, prejudecățile, plăcerile pe care trebuie să ni le satisfacem și suferințele pe care trebuie să le evităm.
Un alt aspect important în analiza tehnicilor Aikido este critica adversarului. In Aikido, dar și în viață nu trebuie să critici adversarul. Este instinctiv să critici pe cineva care te ataca. Dar cum îndrăznește să facă așa ceva? Oricare ar fi motivele pentru care atacă eu am dreptate și spun că nu este un lucru bun pentru că mă afectează. Dacă privești lucrurile din punctul de vedere al atacatorului el va spune același lucru despre cel care se apără. Dar cum îndrăznește să se apere? Nu vede cât de hotărât și puternic sunt? Oricare ar fi motivele lui pentru care inițiază atacul el are dreptate. Cum se poate ca două entități să privească lucrurile diferit dar să aibă dreptate în același timp? Este posibil pentru că fiecare dintre ei duce o luptă de fapt cu el însuși, iar critica nu va face decât să îl abată de la obiectiv. Care va fi rezultatul criticii celui care se apără? Determinarea de a contraataca. În Aikido însă nu contraataci pentru că ceea ce oferi va fi ceea ce vei primi. Se rupe practic un lanț stabilit între cele două entități. Atacatorul se așteaptă la rândul lui să fie atacat, dar acest lucru nu se întâmplă. Victima însă, cel care se apără, nici nu se victimizează în Aikido. De aceea aici se întregește perfecțiunea unei interacțiuni. Victima devine puternică nu contraatacând ci schimbând modul de percepție pentru atacator restabilind astfel echilibrul inițial. Gandiți-vă ce s-ar întâmpla dacă aplicăm acest concept în viața de zi cu zi?
În Aikido dacă te crezi superior vei pierde. Când te crezi superior? Atunci când îi judeci pe ceilalți. Judecata are loc atunci când ne creăm o opinie care nu mai permite flexibilitate sau deschidere. Îi atașăm “binele” sau “răul” moral, în loc să observăm sau să percepem. O presupunere neverificată este foarte aproape de judecată. Ce faci în Aikido? Discerni nu judeci. Dacă judeci vei avea surprize, iar tehnica și rezultatul aplicat mai mult ca sigur nu vor fi cele dorite. Este surprinzător cum la fel se întâmplă și în viață. Dacă vei judeca este foarte posibil să te înșeli în privința unei persoane sau unei situații. În schimb dacă discerni te detașezi de percepțiile pe care vrei să le impui, iar concluzia se va apropia de realitate.
Practica Aikido îndelungată atrage după sine performanța. A nu greși înseamnă a nu reuși. Dacă nu vei greși nu vei învăța și nu vei evolua. Este important să greșești pentru a învăța din greșelile pe care le faci. Mulți dintre noi care suntem perfecționiști reușim uneori mai puțin decât alții care nu au în minte decât un singur lucru: acțiune indiferent de rezultat (succes sau eșec). La fel ar trebui să procedăm și în viața de zi cu zi. Trebuie să eliminăm teama de eșec întrucât nimeni nu poate să facă un lucru perfect de la bun început. Este mai bine sa facem ceva imperfect decât să nu facem nimic. Libertatea vine odată cu eliberarea de anxietatea, frica și autoincriminarea ce însoțesc evitarea acțiunii.
A înțelege adversarul presupune o adaptare în aplicarea tehnicii. De aceea este foarte important să nu critici adversarul așa cum am menționat ci să îl înțelegi, să faci diferența între a judeca și a discerne. Ai astfel un avantaj considerabil putând alege între mai multe soluții. Dar opțiunea de alegere nu o poți face din postura victimei agitate care fie se pregătește să contraatace fie se pregătește să fugă. De aceea în Aikido nu ești niciodată victimă ci doar un mediant ce restabilește un echilibru. În Aikido nu te aperi ci readuci o stare neutră, făcând un pas în plus spre dobândirea controlului personal. De aceea Aikido este atât de special. Este o sursă de inspirație și o metodă de redescoperire a sinelui.
4/06/2011
Decizii
M-am întrebat din ce în ce mai mult în ultimul timp de ce este așa de greu să luam o decizie importantă în viață. Și am ajuns la concluzia că este greu pentru că am avut parte de foarte multe experiențe până în prezentul moment al vieții. Cel mai elocvent exemplu este să pui la aceeași masă un copil și un adult. Pe masă să pui o mașinuță și să vezi care va fi efectul în cazul copilului și care va fi efectul în cazul adultului. Copilul bineințeles că va lua mașina și va începe imediat să se joace cu ea. Adultul însă are tendința să gândească...așa ne place nouă să spunem că nu putem lua o decizie fără să analizăm corespunzător lucrurile înainte. Ne place să ne considerăm niște oameni deștepți. Așadar adultul se va gândi dacă mașinuța merge și în față și în spate, dacă merge cu baterii, dacă are un sistem de propulsie gândit de proiectant, dacă funcționează cu telecomandă și fel de fel de întrebări care până la urma îl vor face să amâne atât de mult decizia de a lua mașina și de a se juca cu ea încât uneori unele persoane nici măcar nu ar mai vedea rostul în a o lua măcar în mână. Din păcate aceleași reacții le vom întâlni în luarea oricăror decizii. Nu spun că experiența pe care am căpătat-o de-a lungul vieții este dăunătoare pentru că evident știm că dacă bagi mâna într-un cuptor încins te vei arde. De aceea se spune că oamenii bătrâni sunt și mai înțelepți, dar tot la fel se spune că oamenii bătrâni nu sunt deschiși la nou, iar tocmai această deschidere a făcut omenirea să progreseze.
În lumea sportului spre exemplu există mulți adepți. Mulți dintre ei practică sportul de performanță. Toți sunt campioni? Evident că nu. Mulți dintre ei nu au reușit măcar o dată în viață să se califice într-o competiție finală. Cu toate acestea ei continuă să practice sportul de performanță. De ce o fac? Logic ar fi ca după 2, 3, 10 eșecuri să renunțe la ceea ce fac întrucât experiența prin care au trecut le spune că dacă nu au reușit până în momentul respectiv șansele să reușească în viitor sunt infime. Asta este ceea ce mintea noastră ar analiza din punct de vedere logic. Și totuși există mulți sportivi care nu analizează lucrurile din punct de vedere logic. Principiul se aplică de altfel în toate domeniile. Și oare nu exista sportivi care au reușit abia după ani buni de încercări? Oare nu există persoane care au reușit pe plan profesional decât după ani buni de încercări? Oare nu există cântăreți care au stat foarte multă vreme în umbră pentru ca într-o singură zi să dea lovitura cu o singură piesă? Ce îi face pe oameni să nu renunțe? Faptul că iau deciziile nu logic ci în funcție de sentimentele și trăirile pe care le au.
Ne place să credem că atunci când luăm o decizie trebuie să o luăm rațional, dar cu toate acestea nu ne dăm seama că ceea ce de fapt noi credem că este rațional este de fapt sentimental. De ce spun asta? Pentru ca mintea umană ia decizii întotdeauna alegând între o plăcere și o suferință. Dacă suferința va fi mai mare decât plăcerea creată de un lucru atunci vom decide clar să nu facem acel lucru. Și întotdeauna mintea noastră are dreptate? Categoric nu. De ce? Pentru că mintea este predispusă ca între o plăcere de moment și una pe termen lung să o aleagă pe cea de moment.
Dacă vă plac dulciurile și aveți în frigider o prăjitură pe care ați cumpărat-o azi de la magazin în această zi vă veți gândi de nenumărate ori la cum veți mânca prajitura. În același timp însă țineți un regim alimentar întrucât doctorul vă recomandă să slabiți câteva kilograme bune altfel inima dumneavoastră va avea de suferit. Care credeți că va fi prima decizie pe care mintea dumneavoastră o va lua? Evident că ar trebui să mâncați prăjitura pentru că vă va oferi o plăcere imediată, chiar dacă pe termen lung vă va crea o suferință enormă afectându-vă starea de sănătate. Pe termen lung decizia de a nu mânca prăjitura constituie cea mai înțeleaptă alegere oferindu-vă posibilitatea să pierdeți din greutate și să aveți o sănătate bună putând să vă bucurați mai bine și mai mult de multe alte lucruri din viață, dar cu toate acestea este foarte greu să luați această decizie. Multă lume va spune că acest lucru depinde de controlul pe care îl are fiecare dintre noi și de voință. Nimic mai fals. Voința este o alternativă de scurtă durată. Nu poți evita la nesfărșit să te bucuri de o plăcere pe care mintea ta o consideră irezistibilă. Soluția este să înlocuiești o plăcere care vă poate afecta pe termen lung cu o plăcere care nu numai că nu vă poate afecta pe termen lung dar vă poate oferi beneficii nebănuite. Mulți dintre noi spunem că nu putem să renunțăm la un viciu dar în realitate de fapt nu știm cum să renunțăm.
Deși în momentul în care am renunțat la fumat nu cunoșteam aceste principii totuși le-am aplicat întrucât m-am străduit foarte tare să îmi determin mintea să găsească o soluție permanentă la problema cu care mă confruntam. Cum s-a întâmplat? Am început să caut informații despre metode de a te lăsa de fumat. Din multitudinea de metode mi-am dat seama că majoritatea sunt oferite pentru profitul altora (vezi plasturi cu nicotina și alte produse similare), iar șansa de reușită utilizând aceste metode este 0. Drept urmare am căutat mai departe. Între timp am avut două tentative de a mă lăsa de fumat care au durat 2 sau 3 luni, după care am revenit la vechiul viciu. De ce credeți că s-a întâmplat acest lucru? Pentru că nu am făcut trei lucruri esențiale și m-am bazat doar pe voință. Care sunt aceste trei lucruri pe care ar fi trebuit să le fac de la bun început?
1. Am început să consider țigara cel mai nociv lucru din lume. Dacă înainte mă trezeam dimineața și primul lucru la care mă gândeam era acela de a-mi aprinde o țigară am început să îmi schimb acest mod de gândire și am schimbat acest gând cu acela că dacă aș fuma o țigară mi-aș introduce atâtea toxine în organism încât sănătatea îmi va fi afectată iremediabil și peste 10-15 ani îmi voi vedea copii cum mă îngrijesc la pat în loc să iasă afară la joacă, să se bucure de vârsta pe care o au, să socializeze cu ceilalți copii și să fie catalogați ca fiind copiii unui infirm. Dacă nu introduci în subconștient această imagine sumbră și dacă nu ești crud cu propria persoană nu vei reuși.
Și în fond dacă ne amintim de prima țigară pe care am fumat-o aceasta nu ne-a creat o plăcere prea mare pentru că organismul nostru și-a dat seama imediat că este un lucru nociv, o otravă. Ce am făcut însă? Am continuat să tragem în piept această otravă până când organismul s-a adaptat, iar creierul a început să o perceapă ca o plăcere pentru a putea trece peste șocul fiecărei țigări fumate.
2. Am înlocuit plăcerea de a fuma pe care o ofeream creierului cu mai multe plăceri pe care le-am vizualizat atât de puternic încât au eclipsat plăcerea inițială pe care mi-o oferea o țigară fumată. Am început să văd cum voi juca tenis sau fotbal cu copiii mei, cum mă voi plimba în fiecare seară cu soția mea prin parc până la vârsta de 80 de ani, cum voi avea posibilitatea să fiu un exemplu pentru copiii mei, cum voi avea posibilitatea să fac absolut orice dacă voi fi sănătos. Mintea noastră este stimulată mai bine vizual de aceea mi-am imaginat aceste lucruri cu foarte multe detalii. Spre exemplu m-am vazut la braț cu soția mea, îmbrăcați puțin prea modern pentru vârsta de 75 de ani pe care o aveam, fără ochelari întrucât nu aveam nevoie, mergând țanțoș și admirând copii care ne puteau fi nepoți ce se jucau pe lângă noi, mergând alături de prietenul nostru golden retreiver și vorbind despre locurile frumoase pe care le-am vizitat de-a lungul vieții. Aceste imagini mi-au dat o așa de mare plăcere încât plăcerea oferită de o țigară a scăzut considerabil, iar mintea a putut alege repede între plăcerea cea mai mare.
3. Nu în ultimul rând a trebuit să decid care va fi ultima țigară pe care o voi fuma. Nu m-am lăsat de fumat până nu am fumat ultima țigară. Oricărei persoane îi va fi imposibil să se lase de fumat dacă nu a fumat ultima țigară. Am considerat deci că va trebui să îmi aduc aminte de această ultimă țigară pentru tot restul vieții. Drept urmare am savurat-o intens, până la muc. Și nu o voi uita niciodată, am fumat-o la ghena blocului în care locuiam cu chirie la momentul respectiv gândindu-mă la starea de sănătate care se va îmbunătăți din secunda în care acea țigară se va termina. Dacă nu îți amintești ultima țigară îi vei lăsa un pretext creierului tău să mai fumeze încă una, chiar și dupa 10 ani de când nu ai mai fumat.
Multe persoane consideră că nu doresc să se gândească la consecințele pe care le poate avea fumatul asupra sănătății lor. Se gândesc că poate lor nu li se va întâmpla. Pentru ei din păcate nu se pot aplica aceste lucruri. Ei vor trebui mai întâi să se maturizeze și să înțeleagă că în momentul în care vor fi pe patul de spital la vârsta de 45 de ani cu mai multe aparate care să îi mențină în viață nu vor avea nici o scuză. Acestea sunt persoanele care se concentrează prea mult pe lucrurile pe care nu le pot schimba în loc să se concentreze pe lucrurile în care pot avea un cuvânt de spus. Din păcate mulți dintre noi au exact acest mod de gândire și de aceea multă lume nu se poate lăsa de fumat, nu pot slăbi, nu pot avansa în carieră, sunt singuri și așa mai departe. Se întâmplă pentru că se iau decizii între o plăcere de moment și o plăcere de lungă durată. Este înțelept? Evident că nu.
Realizând toate aceste lucruri mi-am stabilit un nou obiectiv și anume acela de a ajuta cel puțin 3 persoane în 5 ani de zile să se lase de fumat.
În lumea sportului spre exemplu există mulți adepți. Mulți dintre ei practică sportul de performanță. Toți sunt campioni? Evident că nu. Mulți dintre ei nu au reușit măcar o dată în viață să se califice într-o competiție finală. Cu toate acestea ei continuă să practice sportul de performanță. De ce o fac? Logic ar fi ca după 2, 3, 10 eșecuri să renunțe la ceea ce fac întrucât experiența prin care au trecut le spune că dacă nu au reușit până în momentul respectiv șansele să reușească în viitor sunt infime. Asta este ceea ce mintea noastră ar analiza din punct de vedere logic. Și totuși există mulți sportivi care nu analizează lucrurile din punct de vedere logic. Principiul se aplică de altfel în toate domeniile. Și oare nu exista sportivi care au reușit abia după ani buni de încercări? Oare nu există persoane care au reușit pe plan profesional decât după ani buni de încercări? Oare nu există cântăreți care au stat foarte multă vreme în umbră pentru ca într-o singură zi să dea lovitura cu o singură piesă? Ce îi face pe oameni să nu renunțe? Faptul că iau deciziile nu logic ci în funcție de sentimentele și trăirile pe care le au.
Ne place să credem că atunci când luăm o decizie trebuie să o luăm rațional, dar cu toate acestea nu ne dăm seama că ceea ce de fapt noi credem că este rațional este de fapt sentimental. De ce spun asta? Pentru ca mintea umană ia decizii întotdeauna alegând între o plăcere și o suferință. Dacă suferința va fi mai mare decât plăcerea creată de un lucru atunci vom decide clar să nu facem acel lucru. Și întotdeauna mintea noastră are dreptate? Categoric nu. De ce? Pentru că mintea este predispusă ca între o plăcere de moment și una pe termen lung să o aleagă pe cea de moment.
Dacă vă plac dulciurile și aveți în frigider o prăjitură pe care ați cumpărat-o azi de la magazin în această zi vă veți gândi de nenumărate ori la cum veți mânca prajitura. În același timp însă țineți un regim alimentar întrucât doctorul vă recomandă să slabiți câteva kilograme bune altfel inima dumneavoastră va avea de suferit. Care credeți că va fi prima decizie pe care mintea dumneavoastră o va lua? Evident că ar trebui să mâncați prăjitura pentru că vă va oferi o plăcere imediată, chiar dacă pe termen lung vă va crea o suferință enormă afectându-vă starea de sănătate. Pe termen lung decizia de a nu mânca prăjitura constituie cea mai înțeleaptă alegere oferindu-vă posibilitatea să pierdeți din greutate și să aveți o sănătate bună putând să vă bucurați mai bine și mai mult de multe alte lucruri din viață, dar cu toate acestea este foarte greu să luați această decizie. Multă lume va spune că acest lucru depinde de controlul pe care îl are fiecare dintre noi și de voință. Nimic mai fals. Voința este o alternativă de scurtă durată. Nu poți evita la nesfărșit să te bucuri de o plăcere pe care mintea ta o consideră irezistibilă. Soluția este să înlocuiești o plăcere care vă poate afecta pe termen lung cu o plăcere care nu numai că nu vă poate afecta pe termen lung dar vă poate oferi beneficii nebănuite. Mulți dintre noi spunem că nu putem să renunțăm la un viciu dar în realitate de fapt nu știm cum să renunțăm.
Deși în momentul în care am renunțat la fumat nu cunoșteam aceste principii totuși le-am aplicat întrucât m-am străduit foarte tare să îmi determin mintea să găsească o soluție permanentă la problema cu care mă confruntam. Cum s-a întâmplat? Am început să caut informații despre metode de a te lăsa de fumat. Din multitudinea de metode mi-am dat seama că majoritatea sunt oferite pentru profitul altora (vezi plasturi cu nicotina și alte produse similare), iar șansa de reușită utilizând aceste metode este 0. Drept urmare am căutat mai departe. Între timp am avut două tentative de a mă lăsa de fumat care au durat 2 sau 3 luni, după care am revenit la vechiul viciu. De ce credeți că s-a întâmplat acest lucru? Pentru că nu am făcut trei lucruri esențiale și m-am bazat doar pe voință. Care sunt aceste trei lucruri pe care ar fi trebuit să le fac de la bun început?
1. Am început să consider țigara cel mai nociv lucru din lume. Dacă înainte mă trezeam dimineața și primul lucru la care mă gândeam era acela de a-mi aprinde o țigară am început să îmi schimb acest mod de gândire și am schimbat acest gând cu acela că dacă aș fuma o țigară mi-aș introduce atâtea toxine în organism încât sănătatea îmi va fi afectată iremediabil și peste 10-15 ani îmi voi vedea copii cum mă îngrijesc la pat în loc să iasă afară la joacă, să se bucure de vârsta pe care o au, să socializeze cu ceilalți copii și să fie catalogați ca fiind copiii unui infirm. Dacă nu introduci în subconștient această imagine sumbră și dacă nu ești crud cu propria persoană nu vei reuși.
Și în fond dacă ne amintim de prima țigară pe care am fumat-o aceasta nu ne-a creat o plăcere prea mare pentru că organismul nostru și-a dat seama imediat că este un lucru nociv, o otravă. Ce am făcut însă? Am continuat să tragem în piept această otravă până când organismul s-a adaptat, iar creierul a început să o perceapă ca o plăcere pentru a putea trece peste șocul fiecărei țigări fumate.
2. Am înlocuit plăcerea de a fuma pe care o ofeream creierului cu mai multe plăceri pe care le-am vizualizat atât de puternic încât au eclipsat plăcerea inițială pe care mi-o oferea o țigară fumată. Am început să văd cum voi juca tenis sau fotbal cu copiii mei, cum mă voi plimba în fiecare seară cu soția mea prin parc până la vârsta de 80 de ani, cum voi avea posibilitatea să fiu un exemplu pentru copiii mei, cum voi avea posibilitatea să fac absolut orice dacă voi fi sănătos. Mintea noastră este stimulată mai bine vizual de aceea mi-am imaginat aceste lucruri cu foarte multe detalii. Spre exemplu m-am vazut la braț cu soția mea, îmbrăcați puțin prea modern pentru vârsta de 75 de ani pe care o aveam, fără ochelari întrucât nu aveam nevoie, mergând țanțoș și admirând copii care ne puteau fi nepoți ce se jucau pe lângă noi, mergând alături de prietenul nostru golden retreiver și vorbind despre locurile frumoase pe care le-am vizitat de-a lungul vieții. Aceste imagini mi-au dat o așa de mare plăcere încât plăcerea oferită de o țigară a scăzut considerabil, iar mintea a putut alege repede între plăcerea cea mai mare.
3. Nu în ultimul rând a trebuit să decid care va fi ultima țigară pe care o voi fuma. Nu m-am lăsat de fumat până nu am fumat ultima țigară. Oricărei persoane îi va fi imposibil să se lase de fumat dacă nu a fumat ultima țigară. Am considerat deci că va trebui să îmi aduc aminte de această ultimă țigară pentru tot restul vieții. Drept urmare am savurat-o intens, până la muc. Și nu o voi uita niciodată, am fumat-o la ghena blocului în care locuiam cu chirie la momentul respectiv gândindu-mă la starea de sănătate care se va îmbunătăți din secunda în care acea țigară se va termina. Dacă nu îți amintești ultima țigară îi vei lăsa un pretext creierului tău să mai fumeze încă una, chiar și dupa 10 ani de când nu ai mai fumat.
Multe persoane consideră că nu doresc să se gândească la consecințele pe care le poate avea fumatul asupra sănătății lor. Se gândesc că poate lor nu li se va întâmpla. Pentru ei din păcate nu se pot aplica aceste lucruri. Ei vor trebui mai întâi să se maturizeze și să înțeleagă că în momentul în care vor fi pe patul de spital la vârsta de 45 de ani cu mai multe aparate care să îi mențină în viață nu vor avea nici o scuză. Acestea sunt persoanele care se concentrează prea mult pe lucrurile pe care nu le pot schimba în loc să se concentreze pe lucrurile în care pot avea un cuvânt de spus. Din păcate mulți dintre noi au exact acest mod de gândire și de aceea multă lume nu se poate lăsa de fumat, nu pot slăbi, nu pot avansa în carieră, sunt singuri și așa mai departe. Se întâmplă pentru că se iau decizii între o plăcere de moment și o plăcere de lungă durată. Este înțelept? Evident că nu.
Realizând toate aceste lucruri mi-am stabilit un nou obiectiv și anume acela de a ajuta cel puțin 3 persoane în 5 ani de zile să se lase de fumat.
9/03/2010
Se fură ca-n codru...la kW
Iată practic ce se întâmplă în România de astăzi. Un sfert din producţia de energie electrică este consumată fraudulos pe teritoriul României. Dar suntem în România şi practic ar trebui să fie un lucru absolut normal. Şi până la urmă de ce să nu se fure. Oricum producem prea mult. Avem centrala nucleară de la Cernavodă (aprox. 4000 Mega Waţi), hidrocentralele (care pot ajunge la un total de 3500 Mega Waţi) şi încă un proiect nou eolian în Dobrogea cu o capacitate estimată la 600 Mega Waţi. Un total de 8100 Mega Waţi, un minim realizat fără prea mari eforturi. La Porţile de Fier I deşi sunt 6 turbine cu o capacitate de 200 Mega Waţi fiecare atunci când Dunărea are un debit mai mare decât cel normal se dă drumul la apă fiecare turbină generând numai 130 Mega Waţi. De ce? Păi mai este şi mineritul la mijloc şi mai e ceva de mâncat şi în acest domeniu.
Putem exporta energie fără probleme limita maximă de consum în România fiind atinsă în această vară - aprox. 7500 Mega Waţi.
Nu trebuie să îi plângem însă pe cei care furnizează energie electrică...până la urmă acest un sfert de consum de energie consumată fraudulos se recuperează de la ceilalţi care plătesc în mod corect energia electrică consumată.
Putem exporta energie fără probleme limita maximă de consum în România fiind atinsă în această vară - aprox. 7500 Mega Waţi.
Nu trebuie să îi plângem însă pe cei care furnizează energie electrică...până la urmă acest un sfert de consum de energie consumată fraudulos se recuperează de la ceilalţi care plătesc în mod corect energia electrică consumată.
INVENTAR STUPINĂ BREAZA 21 AUGUST 2010
Datele sunt pentru data de 21 August 2010 când am făcut ultima verificare.
1. Familie În stup orizontal pe 20 de rame. Matca de anul acesta din roire. 3 rame cu puiet căpăcit şi 2 rame cu puiet larvar. Nu a mai depus puiet de trântor deloc, iar trântorii sunt extrem de puţini. Matca a depus bine din Iulie şi până acum. Am mai luat rame cu puiet căpăcit să întăresc familia 4.
2. Familie în stup orizontal pe 16 rame. Matca bătrână (nu îi ştiu vârsta întrucât aşa am cumpărat familia în Aprilie). Din păcate această familie a avut o perioadă în care a rămas cu puţină albină acoperitoare. Prin Iulie erau 6 rame cu puiet căpăcit şi albină acoperitoare cât pentru 3-4. Acum este ok pe 8 rame destul de bine acoperite. Puiet capacit 2 rame, puiet larvar o ramă.
3. Familie în stup orizontal pe 16 rame. Matca de anul acesta selecţionată (cumparată de la ACA - Moara Vlăsiei). Teoretic matca asta trebuia să ajungă într-un alt stup bezmeticit între timp însă a zburat când am eliberat-o şi uite că a nimerit lângă. Probabil a omorât matca bătrână şi i-a luat locul. Ştiu sigur pentru că e marcată, iar mătcile vechi nu erau marcate. Pot spune că această familie a avut cea mai bună evoluţie. Nu a roit (deşi a avut tentative însă am tăiat botcile), şi a avut constant rame cu puiet, deşi vremea a fost păcătoasă anul acesta (multe ploi). Acum este pe 9 rame destul de bine acoperite, din acestea 3 sunt cu puiet căpăcit iar 2-3 cu puiet larvar - am reuşit să văd o ramă plină pe jumătate cu ouă. Au băgat foarte multă păstură. Există în stup 3 rame pline cu păstură. O să văd dacă va fi necesar să o împart la celelalte familii care mai au nevoie de păstură. Nu prea e miere însă o să echilibrez într-un fel balanţa cu celelalte familii care au mai multă.
4. Familie în stup vertical pe 10 rame cu fund fix. Această familie a fost salvată de la bezmeticire. A fost iniţial un roi pe care l-am făcut pe 5 rame. Probabil matca a avut un accident şi am introdus o matcă selecţionată achiziţionată de la ACA pe care au acceptat-o. Am ajutat-o constant cu rame cu puiet căpăcit gata de eclozionare. Acum este pe 7 rame însă albina este pentru 5 bine acoperite. Două rame sunt cu puiet căpăcit şi încă una este cu puiet larvar. Am tot căutat să dau rame pentru ouat dar nu mai am disponibile nicăieri în stupină. Mai sunt o grămadă de rame pe care vreau să le desfiinţez (multe celule de trântori sau construite când familiile vroiau să roiască şi au construit multe botci pe ele).
5. Familie în stup vertical pe 10 rame fund fix. Este primul experiment reuşit. Primul roi pe care l-am lăsat să îşi facă matca singur şi am avut norocul că s-a şi împerecheat şi a avut o pontă explozivă de la mijlocul lui Iunie şi până acum. Acum sunt 9 rame foarte bine acoperite cu albină. O ramă cu puiet căpăcit şi o ramă cu puiet larvar. Ciudat este că am găsit 4 rame aproape pline cu miere. Au străns mierea asta în 2 săptămâni faţă de celelalte familii unde nu am văzut acest gest. Nu am găsit matca însă am văzut ouă de o zi şi nu am văzut botci. Am mai luat două rame cu miere şi le-am înlocuit cu două rame bune de ouat. Ar fi păcat să ţin cuibul blocat tocmai în această perioadă când e nevoie de pontă serioasă.
Am făcut pe 21 August primul tratament cu Varachet Forte, iar pe 28 August pe cel de-al doilea. Probabil pe la mijlocul lunii Septembrie o să adaug şi benzile de Mavrirol, iar pentru ultimul tratament cu Varachet Forte o să aştept până când va ecloziona tot puietul înainte de intrarea în iarnă.
Miercuri, 26 August am început hrănirile de completare cu câte 2,5 litri sirop/2 zile pentru stupii orizontali şi 1.5 litri de sirop/2 zile pentru cei verticali. Am redus urdinişurile la 2 cm întrucât am observat că sunt probleme cu furtişagul. Tocmai a adus un vecin cei 30 de stupi din pastoral. Distanţa între stupina mea şi a lui este de 700 de metri. Am văzut albine hoaţe negre care căutau să fure şi chiar o mică dispută între ele şi albinele dintr-un stup. În fine am zis că e mai bine să reduc cât mai mult urdinişurile să fiu sigur că nu o să fie nici o problemă. Hrănirile le fac numai după ce a apus soarele şi albinele au intrat în stup (şi-au încetat activitatea afară).
1. Familie În stup orizontal pe 20 de rame. Matca de anul acesta din roire. 3 rame cu puiet căpăcit şi 2 rame cu puiet larvar. Nu a mai depus puiet de trântor deloc, iar trântorii sunt extrem de puţini. Matca a depus bine din Iulie şi până acum. Am mai luat rame cu puiet căpăcit să întăresc familia 4.
2. Familie în stup orizontal pe 16 rame. Matca bătrână (nu îi ştiu vârsta întrucât aşa am cumpărat familia în Aprilie). Din păcate această familie a avut o perioadă în care a rămas cu puţină albină acoperitoare. Prin Iulie erau 6 rame cu puiet căpăcit şi albină acoperitoare cât pentru 3-4. Acum este ok pe 8 rame destul de bine acoperite. Puiet capacit 2 rame, puiet larvar o ramă.
3. Familie în stup orizontal pe 16 rame. Matca de anul acesta selecţionată (cumparată de la ACA - Moara Vlăsiei). Teoretic matca asta trebuia să ajungă într-un alt stup bezmeticit între timp însă a zburat când am eliberat-o şi uite că a nimerit lângă. Probabil a omorât matca bătrână şi i-a luat locul. Ştiu sigur pentru că e marcată, iar mătcile vechi nu erau marcate. Pot spune că această familie a avut cea mai bună evoluţie. Nu a roit (deşi a avut tentative însă am tăiat botcile), şi a avut constant rame cu puiet, deşi vremea a fost păcătoasă anul acesta (multe ploi). Acum este pe 9 rame destul de bine acoperite, din acestea 3 sunt cu puiet căpăcit iar 2-3 cu puiet larvar - am reuşit să văd o ramă plină pe jumătate cu ouă. Au băgat foarte multă păstură. Există în stup 3 rame pline cu păstură. O să văd dacă va fi necesar să o împart la celelalte familii care mai au nevoie de păstură. Nu prea e miere însă o să echilibrez într-un fel balanţa cu celelalte familii care au mai multă.
4. Familie în stup vertical pe 10 rame cu fund fix. Această familie a fost salvată de la bezmeticire. A fost iniţial un roi pe care l-am făcut pe 5 rame. Probabil matca a avut un accident şi am introdus o matcă selecţionată achiziţionată de la ACA pe care au acceptat-o. Am ajutat-o constant cu rame cu puiet căpăcit gata de eclozionare. Acum este pe 7 rame însă albina este pentru 5 bine acoperite. Două rame sunt cu puiet căpăcit şi încă una este cu puiet larvar. Am tot căutat să dau rame pentru ouat dar nu mai am disponibile nicăieri în stupină. Mai sunt o grămadă de rame pe care vreau să le desfiinţez (multe celule de trântori sau construite când familiile vroiau să roiască şi au construit multe botci pe ele).
5. Familie în stup vertical pe 10 rame fund fix. Este primul experiment reuşit. Primul roi pe care l-am lăsat să îşi facă matca singur şi am avut norocul că s-a şi împerecheat şi a avut o pontă explozivă de la mijlocul lui Iunie şi până acum. Acum sunt 9 rame foarte bine acoperite cu albină. O ramă cu puiet căpăcit şi o ramă cu puiet larvar. Ciudat este că am găsit 4 rame aproape pline cu miere. Au străns mierea asta în 2 săptămâni faţă de celelalte familii unde nu am văzut acest gest. Nu am găsit matca însă am văzut ouă de o zi şi nu am văzut botci. Am mai luat două rame cu miere şi le-am înlocuit cu două rame bune de ouat. Ar fi păcat să ţin cuibul blocat tocmai în această perioadă când e nevoie de pontă serioasă.
Am făcut pe 21 August primul tratament cu Varachet Forte, iar pe 28 August pe cel de-al doilea. Probabil pe la mijlocul lunii Septembrie o să adaug şi benzile de Mavrirol, iar pentru ultimul tratament cu Varachet Forte o să aştept până când va ecloziona tot puietul înainte de intrarea în iarnă.
Miercuri, 26 August am început hrănirile de completare cu câte 2,5 litri sirop/2 zile pentru stupii orizontali şi 1.5 litri de sirop/2 zile pentru cei verticali. Am redus urdinişurile la 2 cm întrucât am observat că sunt probleme cu furtişagul. Tocmai a adus un vecin cei 30 de stupi din pastoral. Distanţa între stupina mea şi a lui este de 700 de metri. Am văzut albine hoaţe negre care căutau să fure şi chiar o mică dispută între ele şi albinele dintr-un stup. În fine am zis că e mai bine să reduc cât mai mult urdinişurile să fiu sigur că nu o să fie nici o problemă. Hrănirile le fac numai după ce a apus soarele şi albinele au intrat în stup (şi-au încetat activitatea afară).
7/15/2010
Difensina 1 - activitatea antibiotică a mierii de albine
Un grup de cercetători de la Academic Medical Center din Amsterdam a reuşit să identifice în premieră principiul activ care conferă mierii proprietăţi antibacteriene.
Mai exact, cercetătorii olandezi au descoperit că albinele produc o anumită proteină, denumită "difensina 1", pe care-o adaugă mierii. Iar proteina în chestiune, au explicat oamenii de ştiinţă, ar putea fi utilizată pentru protejarea de infecţii şi arsuri, în tratamentul infecţiilor dermatologice şi, în viitor, la dezvoltarea de noi medicamente capabile să combată infecţiile rezistente la antibiotice. "Am clarificat în totalitate bazele moleculare ale activităţii antibiotice a mierii", a comentat unul dintre cercetători, Sebastian A.J. Zaat.
În cadrul studiului lor, oamenii de ştiinţă au dezvoltat o metodă de determinare şi măsurare selectivă a activităţii antibacteriene a tuturor compuşilor existenţi în miere, şi au stabilit că bună parte din efectele "miraculoase" ale acesteia se datorează acestei proteine, difensina 1, esenţială pentru sistemul imunitar al albinelor, adăugată în miere la final.
Sursă Le Scienze: http://lescienze.espresso.repubblica.it/articolo/Il_segreto_dell_attivit%C3%A0_battericida_del_miele/1344033
Mai exact, cercetătorii olandezi au descoperit că albinele produc o anumită proteină, denumită "difensina 1", pe care-o adaugă mierii. Iar proteina în chestiune, au explicat oamenii de ştiinţă, ar putea fi utilizată pentru protejarea de infecţii şi arsuri, în tratamentul infecţiilor dermatologice şi, în viitor, la dezvoltarea de noi medicamente capabile să combată infecţiile rezistente la antibiotice. "Am clarificat în totalitate bazele moleculare ale activităţii antibiotice a mierii", a comentat unul dintre cercetători, Sebastian A.J. Zaat.
În cadrul studiului lor, oamenii de ştiinţă au dezvoltat o metodă de determinare şi măsurare selectivă a activităţii antibacteriene a tuturor compuşilor existenţi în miere, şi au stabilit că bună parte din efectele "miraculoase" ale acesteia se datorează acestei proteine, difensina 1, esenţială pentru sistemul imunitar al albinelor, adăugată în miere la final.
Sursă Le Scienze: http://lescienze.espresso.repubblica.it/articolo/Il_segreto_dell_attivit%C3%A0_battericida_del_miele/1344033
7/10/2010
7/09/2010
Intervenţie stupină - Iunie 2010
Iată şi un filmuleţ cu o intervenţie în stupina din Breaza, Prahova.
7/04/2010
Introducere mătci - prima experiență
Pe 21 Mai am încercat împărțirea a două dintre cele 4 familii de albine în vederea înmulțirii efectivului și prevenirii pierderii de roiuri. Astfel am luat 4 rame cu puiet căpăcit și albinele de pe ele din familiile de bază, o ramă cu păstură și două rame cu miere și le-am instalat în cutii noi. Ideea inițială era să mut odată cu aceste rame și matca bătrână care oricum se pregătea să plece. Problema însă a fost că nu am găsit nici una dintre cele două mătci, datorită probabil lipsei de experiență în identificarea mătcii într-o familie de albine. Sper ca pe viitor să îmi pot îmbunătăți această abilitate. Am aflat după două saptămâni că ambele mătci au rămas în stupii vechi, găsind puiet căpăcit nou. Am avut norocul să nu roiască, însă am ajutat și eu cred la acest fenomen rupând la 6-7 zile toate botcile din stup. Una peste alta noile familii au fost fără matcă, însă cu două botci de familie pe care le-am lăsat pentru mai multă siguranță, și le-am mai ajutat cu câte o ramă plina cu puiet căpăcit la două săptămâni. Dupa 4 săptămâni m-am bucurat foarte tare când am observat că una dintre familii avea matcă care începuse ponta. Din păcate însă pentru cealaltă familie veștile erau din ce în ce mai rele. După cinci săptămâni nu am văzut nici urmă de puiet drept urmare am decis să achiziționez două mătci împerecheate. Am găsit la ACA în București la Institut. Între timp mai descoperisem o familie care nu mai avea matcă și își trăsese botci de salvare. Drept urmare am decis să pun o matcă împerecheată la familie nouă în care nu am observat puiet și de asemenea în familia rămasă recent fără matcă din motive necunoscute. Am achiziționat cele două mătci cu un preț destul de mare mi se pare însă am zis să merg la sigur. Am introdus cele două mătci în stupi. Din păcate în familia nouă în care nu am observat puiet nu am găsit o matcă, deși am căutat-o îndelung. Am stropit ramele cu țuică deși dacă matcă nu era nu cred că ar fi fost necesar, am așteptat trei ore după care am lăsat cușca pe care am necleit-o în prealabil cu miere pe mijlocul unei rame în mijlocul stupului. Pentru familia care rămăse-se recent fără matcă am rupt toate botcile de salvare, am dat cu țuică, am așteptat 3 ore și am introdus la fel cutia cu matcă. După 48 de ore am deschis primul stup, cel care rămăsese recent fără matcă și am încercat să eliberez matca pentru a observa comportamentul albinelor față de ea, iar în cazul în care comportamentul nu ar fi fost unul prietenos să încerc să o salvez. Toate bune și frumoase, deschid cușca și matca mi se suie pe mână, încerc să o ghidez spre o ramă, reușesc, se plimbă puțin pe ramă și surpriză, surpriză își ia zborul. Am încremenit, m-am blocat. Nu m-am mai putut mișca. Nu îmi venea să cred. În mod normal știam că o matcă împerecheată, mai ales că era în cușcă cu albine însoțitoare, e hrănită cu lăptișor și nu are posibilitatea să zboare. Din păcate matca asta zbura mai bine ca orice albină. Nu puteam decât să mă uit la punctul albastru pe care îl vedeam în aer cum se învărtea în jurul stupilor. După cam 3-4 minute de urmărit prin aer am pierdut-o din vedere. Nu mai îmi rămânea decât speranța ca cealaltă matcă să nu repete această experiență. Oare care va fi soarta ei? Din fericire nu s-a comportat similar și imediat după ce am eliberat-o a coborât pe una dintre rame. Am luat rama pentru a urmări comportamentul albinelor. Spre bucuria mea albinele erau foarte prietenoase, toate pe lângă care trecea o pupau în bot. Am tot urmărit-o preț de 10-15 minute și am reușit să văd cum a pontat de două ori. Nu știu dacă e normal să înceapă să depună ouă așa de repede însă m-am uitat mirat după ce a depus un ou să văd dacă în celulă se găsește oul și era la locul lui fix pe centrul celulei. Chestia mai curioasă era faptul că înainte să eliberez matca am găsit larve de o zi și botci de salvare cu larve de o zi în ele. Presupunerea mea este că familia s-a bezmeticit și unele din albine au început să depună ouă. Dacă ar mai fi existat o matcă și să presupunem că ar fi început printr-o întâmplare miraculoasă să ponteze imediat după sau chiar atunci când am introdus cușca cu matca împerecheată achiziționată nu ar fi fost normal să existe botci de salvare. Dacă însă familia tocmai se bezmeticise și au reușit să găsească ouă proaspete atunci chiar dacă nu erau fecundate ele ar fi încercat să creeze botci. Întrebările mele sunt:
1. Este oare posibil ca această matcă să supraviețuiască în această familie care eu presupun că tocmai s-a bezmeticit ? Există alte explicații ale fenomenului întâlnit ?
2. După cât timp după ce o familie de albine a rămas fără matcă și nu este capabilă să tragă botci de salvare se bezmeticește ? Nu am găsit încă un răspuns clar la această întrebare.
Pentru cealaltă familie care rămăsese recent fără matcă am introdus o ramă de control și voi urmări evoluția.
Oare chiar așa de neprofesioniști sunt cei de la ACA încât să comercializeze mătci neîmperecheate și la un preț care mie cel puțin mi se pare exagerat (55 RON)? Pe cutii scria foarte clar: “Matcă selecționată împerecheată. Moara Vlăsiei”.
Pentru restul familiilor din stupină nu pot avea decât cuvinte de laudă având în vedere și vremea total nefavorabilă din ultimul timp. Ca un inventar general în acest moment există:
Stup 1 (sistem orizontal 20 rame) - 4-5 rame cu puiet căpăcit. Matcă nouă din roirea familiei la începutul lunii mai. Din notițe matca a început ponta la începutul lunii iunie. Mă aștept la explozie de albină în maxim o săptămână. Familia a cules până acum 4 rame 1/1 de miere. Nu am extras întrucât am avut nevoie la formarea noilor familii. În total exista 13 rame în stup, și am mai introdus o ramă la construit anticipând explozia de albină tânără.
Stup 2 (sistem orizontal 16 rame) – 4 rame cu puiet căpăcit. Matcă veche de la achiziționarea familiei. Din această familie a fost creată familia care acum bănuiesc că este bezmeticită. În stup sunt acum 8 rame, albină relativ puțină. Am mai introdus și un FA anticipând explozia de albină tânără.
Stup 3 (sistem orizontal 16 rame) – 0 rame cu puiet căpăcit, albină multă, o ramă de control adăugată pe 3 iulie. În stup sunt 14 rame. Fără matcă, introducerea unei mătci nereușită, matca de la ACA neîmperecheată. Din această familie a fost creată familia aflată acum în stupul 6. În cazul în care nu voi reuși să găsesc o soluție cu matca din familie voi unifica cu stupul 2 pentru a putea avea o familie puternică care să intre în iarna corespunzător
Stup 4 (sistem orizontal 16 rame)– 5 rame cu puiet căpăcit, albină multă. În stup sunt 15 rame. Familia a strâns până acum (începând din aprilie) 4-5 rame cu miere pe care nu le-am extras ci le-am împărțit în stupină în funcție de necesități. Am mai introdus pe 3 iulie 2 rame cu FA extrăgând 2 rame cu miere.
Stup 5 (sistem vertical 10 rame) – familie creată pe 21 mai 2010. Posibil bezmeticită. Cu matcă de la ACA introdusă pe 1 iulie și eliberată pe 3 iulie. Oare va supraviețui? În stup sunt 9 rame, există o ramă cu larve tinere (posibil de la albine ouătoare – este doar o presupunere), 2 rame cu miere și o ramă cu păstură.
Stup 6 (sistem vertical 10 rame) – familie creată pe 21 mai 2010. Matcă tânără ce a început ponta în jur de 25 iunie. În stup sunt 9 rame, 2 rame cu puiet căpăcit, 2 rame cu miere, o ramă cu păstură și 4 pregătite pentru ouat.
Problema cu care mă confrunt (începând activitatea anul acesta la mijlocul lunii aprilie) este cea a ramelor crescute. Am început cu 40 de rame achiziționate odată cu cele 4 familii. În prezent am atins un număr total de 60 de rame crescute. Bănuiesc că dacă nu aș fi supus familiile la un efort atât de mare de construcție m-aș fi ales cu mai multă miere.
1. Este oare posibil ca această matcă să supraviețuiască în această familie care eu presupun că tocmai s-a bezmeticit ? Există alte explicații ale fenomenului întâlnit ?
2. După cât timp după ce o familie de albine a rămas fără matcă și nu este capabilă să tragă botci de salvare se bezmeticește ? Nu am găsit încă un răspuns clar la această întrebare.
Pentru cealaltă familie care rămăsese recent fără matcă am introdus o ramă de control și voi urmări evoluția.
Oare chiar așa de neprofesioniști sunt cei de la ACA încât să comercializeze mătci neîmperecheate și la un preț care mie cel puțin mi se pare exagerat (55 RON)? Pe cutii scria foarte clar: “Matcă selecționată împerecheată. Moara Vlăsiei”.
Pentru restul familiilor din stupină nu pot avea decât cuvinte de laudă având în vedere și vremea total nefavorabilă din ultimul timp. Ca un inventar general în acest moment există:
Stup 1 (sistem orizontal 20 rame) - 4-5 rame cu puiet căpăcit. Matcă nouă din roirea familiei la începutul lunii mai. Din notițe matca a început ponta la începutul lunii iunie. Mă aștept la explozie de albină în maxim o săptămână. Familia a cules până acum 4 rame 1/1 de miere. Nu am extras întrucât am avut nevoie la formarea noilor familii. În total exista 13 rame în stup, și am mai introdus o ramă la construit anticipând explozia de albină tânără.
Stup 2 (sistem orizontal 16 rame) – 4 rame cu puiet căpăcit. Matcă veche de la achiziționarea familiei. Din această familie a fost creată familia care acum bănuiesc că este bezmeticită. În stup sunt acum 8 rame, albină relativ puțină. Am mai introdus și un FA anticipând explozia de albină tânără.
Stup 3 (sistem orizontal 16 rame) – 0 rame cu puiet căpăcit, albină multă, o ramă de control adăugată pe 3 iulie. În stup sunt 14 rame. Fără matcă, introducerea unei mătci nereușită, matca de la ACA neîmperecheată. Din această familie a fost creată familia aflată acum în stupul 6. În cazul în care nu voi reuși să găsesc o soluție cu matca din familie voi unifica cu stupul 2 pentru a putea avea o familie puternică care să intre în iarna corespunzător
Stup 4 (sistem orizontal 16 rame)– 5 rame cu puiet căpăcit, albină multă. În stup sunt 15 rame. Familia a strâns până acum (începând din aprilie) 4-5 rame cu miere pe care nu le-am extras ci le-am împărțit în stupină în funcție de necesități. Am mai introdus pe 3 iulie 2 rame cu FA extrăgând 2 rame cu miere.
Stup 5 (sistem vertical 10 rame) – familie creată pe 21 mai 2010. Posibil bezmeticită. Cu matcă de la ACA introdusă pe 1 iulie și eliberată pe 3 iulie. Oare va supraviețui? În stup sunt 9 rame, există o ramă cu larve tinere (posibil de la albine ouătoare – este doar o presupunere), 2 rame cu miere și o ramă cu păstură.
Stup 6 (sistem vertical 10 rame) – familie creată pe 21 mai 2010. Matcă tânără ce a început ponta în jur de 25 iunie. În stup sunt 9 rame, 2 rame cu puiet căpăcit, 2 rame cu miere, o ramă cu păstură și 4 pregătite pentru ouat.
Problema cu care mă confrunt (începând activitatea anul acesta la mijlocul lunii aprilie) este cea a ramelor crescute. Am început cu 40 de rame achiziționate odată cu cele 4 familii. În prezent am atins un număr total de 60 de rame crescute. Bănuiesc că dacă nu aș fi supus familiile la un efort atât de mare de construcție m-aș fi ales cu mai multă miere.
6/27/2010
Lecție de fiscalitate - potrivită vremurilor noastre
Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni
mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni
mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”
6/15/2010
Cutia de dormit
În Dubai sunt instalate 50-70 de astfel de cutii. Conceptul este cel puţin interesant.
Dimensiuni: 2 m x 1,40m x 2,30m pentru a dormi în confort şi siguranţă.
Un somn ieftin în caz de urgenţă pentru oricine, bogat sau sărac!!
Spaţiul include pat, lenjerie, sistem de ventilaţie, alarmă, TV LCD, WiFI, spaţiu pentru laptop şi telefon reîncărcabil. Sub pat există loc pentru bagaje.
Plata se face la terminale, de unde clienţii vor primi o cheie electronică ce poate fi achiziţionată pentru 15 minute sau oricât de multe ore e nevoie.
Dimensiuni: 2 m x 1,40m x 2,30m pentru a dormi în confort şi siguranţă.
Un somn ieftin în caz de urgenţă pentru oricine, bogat sau sărac!!
Spaţiul include pat, lenjerie, sistem de ventilaţie, alarmă, TV LCD, WiFI, spaţiu pentru laptop şi telefon reîncărcabil. Sub pat există loc pentru bagaje.
Plata se face la terminale, de unde clienţii vor primi o cheie electronică ce poate fi achiziţionată pentru 15 minute sau oricât de multe ore e nevoie.
Calcularea pensiei - Constantin Tănase
Şi o altă chestie:
Scoaterea la pensie.
Astăzi eşti funcţionar
Însă mâine pensionar.
Poate te interesează
Pensia cum se calculează.
Din 35 de ani servici
Care vor fi socotiţi
Îţi scazi primii ani de şcoală
Şi absenţele de boală,
Zilele de sărbătoare,
Orele suplimentare,
Plus un an şi patru luni.
Tragi o linie şi aduni.
Împarţi tot la cinci, apoi
Ce-ţi dă înmulţeşti cu doi,
Scazi anul când te-ai născut,
Adaugi tot ce-ai scăzut
Şi la cifra ce-a ieşit
Pui un zero la sfârşit.
Anii pentru însuraţi
Se vor socoti dublaţi
Adică ani de război
Socotind că-n vremea asta
Te-ai războit cu nevasta.
La totalul obţinut
Pui trei zero la-nceput.
Scazi anii de celibat,
Ridici restul la pătrat
Şi-astfel într-o primă fază
Afli sumele de bază.
Apoi le extragi la toate
Rădăcinile pătrate
Şi la suma dobândită
Aplici cota cuvenită,
Care nu trebuie să fie
Mai mare de 5 la mie.
Din suma rămasă, brută,
Scazi 4 şi 8 la sută
Trei la mie la pompieri,
Impozitul pe averi.
Supracota respectivă,
Taxele pentru colivă,
Cinci la sută pentru dric,
Apoi nu mai scazi nimic.
Din totalul rezultat
Verşi două treimi la stat
Şi restul ţi se cuvine
Nu ştiu de mă exprim bine!
Scoaterea la pensie.
Astăzi eşti funcţionar
Însă mâine pensionar.
Poate te interesează
Pensia cum se calculează.
Din 35 de ani servici
Care vor fi socotiţi
Îţi scazi primii ani de şcoală
Şi absenţele de boală,
Zilele de sărbătoare,
Orele suplimentare,
Plus un an şi patru luni.
Tragi o linie şi aduni.
Împarţi tot la cinci, apoi
Ce-ţi dă înmulţeşti cu doi,
Scazi anul când te-ai născut,
Adaugi tot ce-ai scăzut
Şi la cifra ce-a ieşit
Pui un zero la sfârşit.
Anii pentru însuraţi
Se vor socoti dublaţi
Adică ani de război
Socotind că-n vremea asta
Te-ai războit cu nevasta.
La totalul obţinut
Pui trei zero la-nceput.
Scazi anii de celibat,
Ridici restul la pătrat
Şi-astfel într-o primă fază
Afli sumele de bază.
Apoi le extragi la toate
Rădăcinile pătrate
Şi la suma dobândită
Aplici cota cuvenită,
Care nu trebuie să fie
Mai mare de 5 la mie.
Din suma rămasă, brută,
Scazi 4 şi 8 la sută
Trei la mie la pompieri,
Impozitul pe averi.
Supracota respectivă,
Taxele pentru colivă,
Cinci la sută pentru dric,
Apoi nu mai scazi nimic.
Din totalul rezultat
Verşi două treimi la stat
Şi restul ţi se cuvine
Nu ştiu de mă exprim bine!
6/14/2010
Informaţii neconfirmate despre Traian Băsescu, SRI şi Banca Naţională
Pe Internet circulă texte neconfirmate cu date care, dacă ar fi adevărate, ar fi foarte grave.
Pe siteul exploziv-news al jurnalistei Simona Fica apar următoarele informaţii:
Conturile secrete ale lui Traian Băsescu din SUA şi Germania
Bani negri ai preşedintelui din afacerile morţii şi raportul Interpol şi Europol
În urmă cu 20 de ani, după lovitura de stat din decembrie, au fost căutate, dezbătute, analizate în lipsă, contestate ori recunoscute, dar niciodată văzute, conturile lui Ceauşescu din Elveţia.
După 20 de ani, Exploziv-News aduce în faţa cititorilor CONTURILE LUI TRAIAN BĂSESCU.
Preşedintele României şi-a transferat în conturi bancare din Statele Unite, Israel şi Germania, sume imense de bani proveniţi din traficul cu armament.
Vă prezentăm mai jos un fragment de tabel cu numerele de cont ale acestuia şi data transferurilor, precum şi fragmente din rapoartele Interpol şi Europol despre modul în care au fost transferaţi banii şi prin ce companii de transport aerian militar.
Băsescu a cerut, Isărescu a dat. Rezerva Naţională a României a fost furată la propriu. România este în faliment.
Cea mai simpla şi la îndemână modalitate de a nu tăia draconic salariile şi pensiile era aceea ca BNR, din Rezerva Naţională, să infuzeze circa 10% şi să le canalizeze spre acest scop.
Se acoperea astfel, în doi timp şi trei mişcări, întregul fond de pensii, de aproximativ 2 miliarde de euro, şi de salarii. Dar nu s-a făcut acest lucru. Răspunsul l-am aflat abia acum.
Şi este mult prea grav ca să nu îl facem public. Pornind de la declaraţiile de săptămâna trecută ale şefului BNR, Mugur Isarescu, referitoare la datele financiare false declarate de către guvernanţi şi preşedinţie, am ajuns într-un cerc de oameni apropiaţi acestuia, cu funcţii importante, la rândul lor, în Banca Naţională a României, care ne-au mărturisit, dezolaţi, că „situaţia ţării e una singură: ROMÂNIA ESTE CU ADEVĂRAT ÎN FALIMENT!".
Ei au mai recunoscut că BNR nu mai are cum salva falimentul, Mugur Isarescu nici atât, dintr-un singur şi extrem de grav motiv, cu care, spun ei, „România nu s-a mai confruntat niciodată în istoria ei, nici măcar după cele două războaie mondiale": Banca Naţionala are vistieria GOALĂ! În perioada octombrie 2009 – martie 2010, din ordinul preşedintelui României, s-a retras de la BNR toată rezerva în lei. TOATĂ! Rezerva de Stat nu mai există! Tezaurul a fost şi el ameninţat la FMI. BNR mai avea, în ianuarie 2010, şi rezerve internaţionale (valută şi aur) de 32,4 miliarde de euro.
Sursele noastre spun că nici acestea nu mai sunt. S-au scurs, din acelaşi ordin, din vistieria ţării, în conturile Băsescu-Videanu-Berceanu-Cocoş. „Căutaţi conturile celor patru, acolo e cheia crizei", au mai afirmat, pentru Exploziv-News, bancherii.
Mugur Isarescu nu ne-a declarat decât: „Ne aşteaptă o perioadă grea, cea mai neagră din istoria României".
Venim cu o adăugire, special pentru Guvernator: „Şi pentru dumneavoastră începe o perioadă neagră, domnule Isărescu, pentru că sunteţi COMPLICE cu hoţii. În baza cărei legi aţi semnat retragerea banilor de către Băsescu, chiar preşedinte al României fiind, din Rezerva de STAT?".
Pe de altă parte, din rezerva naţională făceau parte şi capitaluri ale tuturor băncilor comerciale din ţară. Banii acestora au ajuns şi ei în conturi private, FĂRĂ CA REPREZENTANŢII ACESTOR BĂNCI SĂ ŞTIE!. Scandalul bate la uşa lui Isărescu în egală măsură cu cel de la uşa preşedintelui şi în curând va ajunge subiect în presa internaţională. BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI A FOST JEFUITĂ!
Tot pe siteul exploziv-news al jurnalistei Simona Fica este publicat următorul text:
LUNI, 24 MAI, LA ORA 8.00, SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII A FOST DISTRUS DIN TEMELII. URMEAZĂ S.I.E! ŞI SERVICIUL DE TELECOMUNICAŢII SPECIALE! SRI, STS, SIE SE "RESTRUCTUREAZĂ", LA SPP SE ANGAJEAZĂ INTERLOPI!
Azi dimineață, la ora 8.00, toți ofițerii SRI, atât din structura centrală, cât și din teritoriu, au fost convocați de urgență la sedii– chiar și cei care se aflau în concediu – printr-un Ordin semnat NU de către George Cristian Maior, directorul SRI, ci de către adjunctul acestuia, generalul de carton Florian COLDEA. Toți șefii unităților SRI din țară au primit încă de sâmbătă, ora 10.00, o Circulară de la centru, prin care, sub pretextul stării de urgență, li se cerea să își convoace subalternii. Ajunși azi-dimineață la serviciu, aceștia aveau să constate cu stupoare că sunt, începând din acel moment, PENSIONARI. Astfel, nu mai puțin de 500 de ofițeri superiori ai Serviciului Român de Informații, sub presiune și amenințări că, dacă nu semnează, vor fi dați afară PE LOC și li se vor întocmi dosare penale pentru te miri ce, au semnat cererile de pensionare. Iar acest lucru nu s-a făcut sub imperativitatea crizei. Deja 27 de cadre ale Serviciului, cu grade de maior și colonel, s-au adresat redacției noastre pe parcursul acestei zile, solicitând să fie înscriși în Grupul de Investigații Speciale privind Securitatea și Siguranța României, inițiat de Exploziv-News și ofițerul SIE – sub pseudonim -Tim Ronin. Ei ne-au relatat că „epurarea" inițiată de Coldea se face fără acceptul lui George Maior și că doar trei segmente – însă cele mai importante (cunoscătorii își vor da seama de gravitatea fără precedent a situației!) – au fost distruse azi: 1. Direcția de apărare a Constituției, 2. Direcția anticorupție, 3. Direcția informații clasificate. N-a trecut nici măcar o lună de la publicarea, în Exploziv-News, a articolului intitulat „COLDEA, LICHEAUA CARE A DISTRUS SERVICIILE SECRETE ALE ROMÂNIEI" (și asta după ce, într-o altă anchetă, „CINE SALVEAZA SRI SI SIE DE GHEARA SERVICIULUI SECRET BRITANIC?", atrăgeam atenția asupra faptului că Băsescu a numit, însărcinat cu restructurarea SRI și SIE, un... agent al serviciului de spionaj englez) – nota redacției: ambele le puteți citi pe ecranul flash de sus - și ceea ce am anticipat s-a și întâmplat! La douăzeci de ani de la dizolvarea, de către trădătorul Iliescu, a Securității Statului, trădătorul Băsescu calcă în picioare România, Siguranța și Integritatea ei, în folosul propriu!
Pe portalul Ziare.com comentatorul cu pseudonimul Gelu a postat următorul text:
TRAIAN BĂSESCU CU GAŞCA AU PRĂDUIT PÂNĂ LA FUNDUL BUGETULUI DE STAT ROMÂNIA!!!
"Pornind de la declaraţiile de săptămâna trecută ale şefului BNR, Mugur Isărescu, referitoare la datele financiare false declarate de către guvernanţi şi preşedinţie, am ajuns într-un cerc de oameni apropiaţi acestuia, cu funcţii importante, la rândul lor, în Banca Naţională a României, care ne-au mărturisit, dezolaţi, că "situaţia ţării e una singură: ROMÂNIA ESTE CU ADEVARAT ÎN FALIMENT!". Ei au mai recunoscut că BNR nu mai are cum salva falimentul, Mugur Isărescu nici atât, dintr-un singur şi extrem de grav motiv, cu care, spun ei, "România nu s-a mai confruntat niciodată în istoria ei, nici măcar după cele două războaie mondiale": Banca Naţională are vistieria GOALĂ! În perioada octombrie 2009 – martie 2010, din ordinul preşedintelui României, s-a retras de la BNR toată rezerva în lei. TOATĂ! Rezerva de Stat nu mai există! Tezaurul a fost şi el amanetat la FMI. BNR mai avea, în ianuarie 2010, şi rezerve internaţionale (valută şi aur) de 32,4 miliarde de euro."
Pe siteul exploziv-news al jurnalistei Simona Fica apar următoarele informaţii:
Conturile secrete ale lui Traian Băsescu din SUA şi Germania
Bani negri ai preşedintelui din afacerile morţii şi raportul Interpol şi Europol
În urmă cu 20 de ani, după lovitura de stat din decembrie, au fost căutate, dezbătute, analizate în lipsă, contestate ori recunoscute, dar niciodată văzute, conturile lui Ceauşescu din Elveţia.
După 20 de ani, Exploziv-News aduce în faţa cititorilor CONTURILE LUI TRAIAN BĂSESCU.
Preşedintele României şi-a transferat în conturi bancare din Statele Unite, Israel şi Germania, sume imense de bani proveniţi din traficul cu armament.
Vă prezentăm mai jos un fragment de tabel cu numerele de cont ale acestuia şi data transferurilor, precum şi fragmente din rapoartele Interpol şi Europol despre modul în care au fost transferaţi banii şi prin ce companii de transport aerian militar.
Băsescu a cerut, Isărescu a dat. Rezerva Naţională a României a fost furată la propriu. România este în faliment.
Cea mai simpla şi la îndemână modalitate de a nu tăia draconic salariile şi pensiile era aceea ca BNR, din Rezerva Naţională, să infuzeze circa 10% şi să le canalizeze spre acest scop.
Se acoperea astfel, în doi timp şi trei mişcări, întregul fond de pensii, de aproximativ 2 miliarde de euro, şi de salarii. Dar nu s-a făcut acest lucru. Răspunsul l-am aflat abia acum.
Şi este mult prea grav ca să nu îl facem public. Pornind de la declaraţiile de săptămâna trecută ale şefului BNR, Mugur Isarescu, referitoare la datele financiare false declarate de către guvernanţi şi preşedinţie, am ajuns într-un cerc de oameni apropiaţi acestuia, cu funcţii importante, la rândul lor, în Banca Naţională a României, care ne-au mărturisit, dezolaţi, că „situaţia ţării e una singură: ROMÂNIA ESTE CU ADEVĂRAT ÎN FALIMENT!".
Ei au mai recunoscut că BNR nu mai are cum salva falimentul, Mugur Isarescu nici atât, dintr-un singur şi extrem de grav motiv, cu care, spun ei, „România nu s-a mai confruntat niciodată în istoria ei, nici măcar după cele două războaie mondiale": Banca Naţionala are vistieria GOALĂ! În perioada octombrie 2009 – martie 2010, din ordinul preşedintelui României, s-a retras de la BNR toată rezerva în lei. TOATĂ! Rezerva de Stat nu mai există! Tezaurul a fost şi el ameninţat la FMI. BNR mai avea, în ianuarie 2010, şi rezerve internaţionale (valută şi aur) de 32,4 miliarde de euro.
Sursele noastre spun că nici acestea nu mai sunt. S-au scurs, din acelaşi ordin, din vistieria ţării, în conturile Băsescu-Videanu-Berceanu-Cocoş. „Căutaţi conturile celor patru, acolo e cheia crizei", au mai afirmat, pentru Exploziv-News, bancherii.
Mugur Isarescu nu ne-a declarat decât: „Ne aşteaptă o perioadă grea, cea mai neagră din istoria României".
Venim cu o adăugire, special pentru Guvernator: „Şi pentru dumneavoastră începe o perioadă neagră, domnule Isărescu, pentru că sunteţi COMPLICE cu hoţii. În baza cărei legi aţi semnat retragerea banilor de către Băsescu, chiar preşedinte al României fiind, din Rezerva de STAT?".
Pe de altă parte, din rezerva naţională făceau parte şi capitaluri ale tuturor băncilor comerciale din ţară. Banii acestora au ajuns şi ei în conturi private, FĂRĂ CA REPREZENTANŢII ACESTOR BĂNCI SĂ ŞTIE!. Scandalul bate la uşa lui Isărescu în egală măsură cu cel de la uşa preşedintelui şi în curând va ajunge subiect în presa internaţională. BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI A FOST JEFUITĂ!
Tot pe siteul exploziv-news al jurnalistei Simona Fica este publicat următorul text:
LUNI, 24 MAI, LA ORA 8.00, SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII A FOST DISTRUS DIN TEMELII. URMEAZĂ S.I.E! ŞI SERVICIUL DE TELECOMUNICAŢII SPECIALE! SRI, STS, SIE SE "RESTRUCTUREAZĂ", LA SPP SE ANGAJEAZĂ INTERLOPI!
Azi dimineață, la ora 8.00, toți ofițerii SRI, atât din structura centrală, cât și din teritoriu, au fost convocați de urgență la sedii– chiar și cei care se aflau în concediu – printr-un Ordin semnat NU de către George Cristian Maior, directorul SRI, ci de către adjunctul acestuia, generalul de carton Florian COLDEA. Toți șefii unităților SRI din țară au primit încă de sâmbătă, ora 10.00, o Circulară de la centru, prin care, sub pretextul stării de urgență, li se cerea să își convoace subalternii. Ajunși azi-dimineață la serviciu, aceștia aveau să constate cu stupoare că sunt, începând din acel moment, PENSIONARI. Astfel, nu mai puțin de 500 de ofițeri superiori ai Serviciului Român de Informații, sub presiune și amenințări că, dacă nu semnează, vor fi dați afară PE LOC și li se vor întocmi dosare penale pentru te miri ce, au semnat cererile de pensionare. Iar acest lucru nu s-a făcut sub imperativitatea crizei. Deja 27 de cadre ale Serviciului, cu grade de maior și colonel, s-au adresat redacției noastre pe parcursul acestei zile, solicitând să fie înscriși în Grupul de Investigații Speciale privind Securitatea și Siguranța României, inițiat de Exploziv-News și ofițerul SIE – sub pseudonim -Tim Ronin. Ei ne-au relatat că „epurarea" inițiată de Coldea se face fără acceptul lui George Maior și că doar trei segmente – însă cele mai importante (cunoscătorii își vor da seama de gravitatea fără precedent a situației!) – au fost distruse azi: 1. Direcția de apărare a Constituției, 2. Direcția anticorupție, 3. Direcția informații clasificate. N-a trecut nici măcar o lună de la publicarea, în Exploziv-News, a articolului intitulat „COLDEA, LICHEAUA CARE A DISTRUS SERVICIILE SECRETE ALE ROMÂNIEI" (și asta după ce, într-o altă anchetă, „CINE SALVEAZA SRI SI SIE DE GHEARA SERVICIULUI SECRET BRITANIC?", atrăgeam atenția asupra faptului că Băsescu a numit, însărcinat cu restructurarea SRI și SIE, un... agent al serviciului de spionaj englez) – nota redacției: ambele le puteți citi pe ecranul flash de sus - și ceea ce am anticipat s-a și întâmplat! La douăzeci de ani de la dizolvarea, de către trădătorul Iliescu, a Securității Statului, trădătorul Băsescu calcă în picioare România, Siguranța și Integritatea ei, în folosul propriu!
Pe portalul Ziare.com comentatorul cu pseudonimul Gelu a postat următorul text:
TRAIAN BĂSESCU CU GAŞCA AU PRĂDUIT PÂNĂ LA FUNDUL BUGETULUI DE STAT ROMÂNIA!!!
"Pornind de la declaraţiile de săptămâna trecută ale şefului BNR, Mugur Isărescu, referitoare la datele financiare false declarate de către guvernanţi şi preşedinţie, am ajuns într-un cerc de oameni apropiaţi acestuia, cu funcţii importante, la rândul lor, în Banca Naţională a României, care ne-au mărturisit, dezolaţi, că "situaţia ţării e una singură: ROMÂNIA ESTE CU ADEVARAT ÎN FALIMENT!". Ei au mai recunoscut că BNR nu mai are cum salva falimentul, Mugur Isărescu nici atât, dintr-un singur şi extrem de grav motiv, cu care, spun ei, "România nu s-a mai confruntat niciodată în istoria ei, nici măcar după cele două războaie mondiale": Banca Naţională are vistieria GOALĂ! În perioada octombrie 2009 – martie 2010, din ordinul preşedintelui României, s-a retras de la BNR toată rezerva în lei. TOATĂ! Rezerva de Stat nu mai există! Tezaurul a fost şi el amanetat la FMI. BNR mai avea, în ianuarie 2010, şi rezerve internaţionale (valută şi aur) de 32,4 miliarde de euro."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
