1. Obsesia cu "casa pe pământ". Toată lumea şi-ar da 20 de ani din viaţă ca să aibă casa pe pământ. Nu contează că vei sta ORE ÎN ŞIR în trafic!!! Nu contează nimic! Casa pe pământ să fie!
2. Obsesia televizorului. Românul e devorator de televiziune. S-au făcut nişte cercetări şi cică noi am fi cam cei mai avizi din Europa. Adică ne uităm cel mai mult la televizor. Şi, asta e genială, avem cele mai multe televiziuni!!! Mi se pare fascinant că românul este "europeanul" cel mai telespectator având în vedere că în România sunt, cu câteva excepţii, cele mai imbecile şi mai de prost-gust producţii!
3. Obsesia Coelho. Dacă n-ai citit Coelho...n-ai viitor frate! "Păi am citit Dostoievski, Tolstoi, Salinger, Marin Preda, Nichita Stănescu..." Te pişi pe ei! Citeşte Coelho!
4. Obsesia ţâţelor. Aproape toţi producătorii TV au următoarea obsesie: "Ţâţele aduc rating!" Şi ştiţi ce e mişto! Că de câţiva ani încoace s-a dovedit a fi complet fals. Oamenii au la dispoziţie internetul pentru l... . Dai un click şi gata! Cine dracu' mai aşteaptă emisiunea cu "Mama Natură" ca să-i "dea în cap lu' mutu"? (scuze Adriane dar aşa e expresia! Dacă vrei schimbăm: "să-i dea în cap lu' Chivu")
5. Obsesia messenger. Asta e, totuşi, un fenomen global. Păi dacă a ajuns mama să-mi dea buzz şi să-mi reproşeze că stau pe invisible...
6. Obsesia haiducească. După o sticlă-două de vin şi cel mai prăpădit român devine haiduc la orice nuntă. Fură mireasa, cere răscumpărări... Şi după aia, haiducia maximă. "Puşca şi cureaua latăăăăăăă...". Apoi recunoaşte că e impotent: "Ce bărbat AM FOST odatăăăăăă..."
7. Obsesia auto. În România există cea mai dinamică piaţă auto. Punct. Pe străzile noastre există maşini cum n-au văzut nici parizienii, nici londonezii... Punct.
8.Obsesia cărnii din congelator. Cu toate că au trecut 20 de ani de când găseşti sute de feluri de carne şi la 4 dimineaţa, românul încă îşi mai încarcă până la refuz congelatorul. Să fie acolo...Cine ştie...
9.Obsesia celulară. Pentru român, telefonul mobil reprezintă un "statement". Am văzut vânzătoare în magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu deşi eu poate câştig de 30 de ori mai mult. Ăsta e un mare mister. Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane să aibă un mobil de 20 de milioane? Şi să dea beep cu el!!!!!!!
10.Obsesia "dacă ăla nu face, de ce să fac eu?". Asta de obicei e completată şi cu o doza de mândrie:" Ce? Sunt mai prost?!" DA!
3/05/2010
3/03/2010
Facelia
Dacă dorim formarea unei baze melifere proprii, situată în imediata apropiere a stupinei, trebuie să fim preocupaţi în permanenţă de cultura plantelor tipic melifere.
Specia: Phacelia tanacetifolia L.
Familia: Hydrophylaceae
Denumire populară: facelia
Perioada de înflorire: eşalonată, din mai până toamna târziu, în funcţie de epoca de semănat.
Valoarea meliferă: 300-1.000 kg/ha
Alte utilizări: poate fi folosită sub formă de îngrăşământ verde, plantă furajeră, are acţiune antipoluantă, antinematodă.
O plantă care se pretează foarte bine la această utilizare este facelia (Phacelia tanacetifolia L. – fam. Hydrophylaceae), a cărei valoare meliferă este întrecută numai de salcâm şi evodia.
Trebuie totuşi menţionat în legătură cu valoarea sa meliferă că, deşi pe bază de analize repetate a rezultat că are o mare capacitate meliferă, totuşi, datorită complexului de factori microclimatici, care influenţează într-un fel sau altul secreţia şi concentraţia nectarului, nu în toţi anii şi în toate localităţile se realizează un cules eficient cu sporuri însemnate de miere.
Originară din America de Nord, unde este considerată o buruiană problemă, facelia a fost cercetată şi selecţionată de numeroase institute de cercetare din lumea întreagă până s-a obţinut specia de facelia cunoscută şi apreciată astăzi de apicultorii din lumea întreagă.
Mierea obţinută de la facelia este una dintre cele mai fine, de o calitate excelentă şi cu o aromă deosebită, foarte apreciată de cunoscători. În stare cristalizată se aseamănă cu un şerbet alb, foarte fin.
Singurul defect al acestei plante este acela că, deocamdată, în ţara noastră prezintă interes numai pentru apicultură, ca plantă nectariferă.
Apicultorii din Germania, Franţa şi Anglia apreciind-o ca excelentă plantă meliferă, au făcut eforturi uriaşe pentru introducerea ei în cultură, alături de culturile cerealiere, prăşitoare şi furajere.
Argumentele care au pledat în favoarea ei au fost următoarele:
- prin dezvoltarea sa rapidă, înăbuşă buruienile, iar frunzişul său foarte dens menţine terenul curat de buruieni până la cultura următoare;
- datorită cantităţii de biomasă produsă la unitatea de suprafaţă, a conţinutului bogat în proteine şi a pretenţiilor scăzute faţă de factori pedoclimatici, s-a dovedit a fi cea mai indicată plantă pentru îngrăşământ verde, care lasă multe elemente nutritive prin încorporarea ei în sol. Îngropată în pământ la sfârşitul perioadei de înflorire, facelia aduce în sol echivalentul a 30 t de gunoi de grajd la hectar;
- are acţiune antipoluantă - o cultură de facelia „captează“ din sol nitraţii şi resturile de îngrăşăminte rămase de la culturile precedente, limitând, în caz de ploi puternice, spălarea solului şi infiltrarea de substanţe puternic nocive şi poluante spre pânzele de apă freatică;
- are acţiune antinematodă - o cultură de facelia permite reducerea, în bune condiţii, a populaţiei de nematode cu 20%;
- a intrat şi în atenţia crescătorilor de animale ca furaj după obţinerea unor soiuri de facelia lipsite de perişori pe frunze.
Fiind o plantă cu perioadă de vegetaţie scurtă, se pretează foarte bine să fie semănată în etape, înflorind astfel eşalonat din luna mai până în octombrie şi chiar până la căderea brumei.
Data semănatului este condiţionată numai de perioada când avem nevoie de cules. Cunoscând că răsărirea are loc în 8-10 zile, înfloreşte după 40-60 zile de la semănat, iar durata totală de înflorire durează cca 50-60 zile, epocile de însămânţare vor fi în aşa fel alese încât înfloritul să coincidă cu perioadele obişnuit lipsite de cules.
În practica apicolă putem folosi mai multe epoci de semănat, astfel:
- epoca de toamnă. Însămânţarea seminţelor de facelia se va face cât se poate de târziu, în cursul lunii noiembrie sau chiar la începutul lunii decembrie, dacă vremea permite, în mod eşalonat şi pe suprafeţe diferite, pentru a obţine prelungirea perioadei de înflorire pe o durată cât mai lungă de timp. Important este ca sămânţa de facelia să nu germineze până la venirea gerurilor, căci plantulele de facelia nu rezistă la îngheţ.
Literatura de specialitate consemnează că facelia semănată la sfârşitul lunii noiembrie înfloreşte primăvara cu două săptămâni mai devreme decât facelia semănată primăvara. Un înflorit timpuriu (în jur de 18 mai) se poate obţine şi de la plantele provenite din seminţele scuturate în anul precedent (fenomen cunoscut sub denumirea de autoînsămânţare).
În cazul semănatului în pragul iernii sau primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie) înfloritul faceliei începe concomitent cu cel al salcâmului sau îi urmează imediat.
Dr. ing. Nicoleta Ion
Resurse Melifere – I.C.D. Apicultură Bucureşti
(Va urma)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 2, 16-31 IANUARIE 2008
Facelia poate valorifica cu succes terenurile pe care, de obicei, primăvara bălteşte apa şi care, din această cauză, nu se pot lucra decât târziu, după uscarea lor. Pe aceste terenuri, facelia se poate semăna fie toamna târziu, când solul este mai uscat, fie către sfârşitul iernii, în februarie, pe zăpadă, înainte de începerea dezgheţului.
În acest din urmă caz, semănatul se va face prin împrăştiere cu mâna. La începerea dezgheţului seminţele ajung pe pământ odată cu topirea zăpezii, iar după uscarea terenului începe dezvoltarea culturii.
• epoca de primăvară.
Seminţele de facelia semănate în partea a doua a lunii aprilie (20-29 aprilie) contribuie la obţinerea unui cules la începutul lunii iunie (10-20 iunie). Atenţie însă, durata înfloririi lanurilor de facelia este influenţată în mare măsură de densitatea plantelor!
La semănatul des plantele se ramifică puţin, numărul inflorescenţelor este mai mic şi durata înfloritului se reduce considerabil. De exemplu, într-o parcelă semănată des (15-20 cm între rânduri), înfloritul durează 10-20 zile, iar la o parcelă semănată la 40 -50 cm între rânduri durata înfloritului este de 20-25 zile.
Pentru înfiinţarea loturilor semincere (producere de seminţe), epoca optimă de semănat este la sfârşitul lunii martie sau prima jumătate a lunii aprilie.
Dubla însămânţare
În cazul stupinelor mici, cu suprafeţe mici de teren, se poate recurge la o dublă însămânţare. Prima însămânţare se efectuează în perioada normală, iar a doua însămânţare, mai târziu cu 7-10 zile, la jumătatea intervalului dintre rândurile semănate anterior.
În cazul în care primele semănături nu vor fi afectate de brume se va obţine un cules mai timpuriu, iar când mai târziu plantele vor fi înlăturate semănăturile din etapa a doua se vor dezvolta mai repede decât dacă se va recurge la o nouă reînsămânţare.
Alt procedeu indicat pentru prelungirea perioadei de înflorire este semănatul în 2-4 epoci, începând de la zvântarea terenului şi continuând apoi la 10-15 zile.
• epoca de vară.
Pentru a asigura un cules continuu peste vară, seminţele de facelia se seamănă succesiv în cursul lunilor iunie-iulie, în mai multe etape, la un interval de 6-12 zile, pe suprafeţe diferite.
Această metodă dă rezultate foarte bune dacă însămânţările coincid cu o vreme ploioasă, în schimb dacă timpul este secetos germinaţia seminţelor poate să întârzie şi până la 2 săptămâni sau sămânţa să nu răsară deloc.
Facelia se poate semăna fie în cultură pură în lotul apicol, în acest caz necesitând un teren special afectat ei, fie în combinaţie cu plante de interes apicol sau furajer, ceea ce este mai indicat pentru folosirea economică a terenului dintr-o gospodărie.
Se poate cultiva şi sub plantă protectoare, adică în amestec cu cerealele de toamnă sau primăvară. După recoltarea plantei protectoare (de exemplu, orzul de toamnă), facelia creşte şi se dezvoltă, oferind un cules important în a doua parte a verii şi începutul toamnei.
O măsură nouă şi de viitor este cultivarea leguminoaselor în amestec cu facelia; acestea se influenţează reciproc, îmbogăţind terenul cu azot şi contribuind la dezvoltarea faceliei.
Cultura faceliei în plantaţiile cu pomi şi viţă-de-vie, pe intervalul dintre rânduri, poate fi extinsă pe scară mai largă.
O plantă de o frumuseţe suprinzătoare, facelia vă colorează grădinile în albastru-violet, de primăvara până toamna târziu.
Din cele prezentate rezultă că vatra de bază a stupinei poate constitui o sursă de existenţă şi producţie pentru familiile de albine, mai cu seamă în perioadele lipsite de cules. Stă în puterea noastră să trecem de la folosirea pasivă a resurselor melifere existente la măsuri eficiente de lărgire şi îmbunătăţire a resurselor melifere din jurul stupinelor noastre.
Dr. ing. Nicoleta ION
Resurse Melifere – ICD Apicultură Bucureşti
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 3, 1-15 FEBRUARIE 2008
TEHNOLOGIA DE CULTURĂ LA FACELIE
A. ISTORIC, IMPORTANŢĂ
Facelia (Phacelia tanacetifolia), face parte din familia Hidrofilacee, această familie aparţine florei Americii, plantă care în zona ei de origine creşte şi spontan.
În lume facelia are trei mari întrebuinţări şi anume:
-plantă meliferă care secretă nectar în tot cursul zilei, cu o uşoară creştere spre orele de amiază.
Potenţialul nectarifer al florilor de facelia oscilează în limite largi, în funcţie de condiţiile climaterice, precum şi de epoca de semănat. Cantitatea de nectar este de 1,0-4,5 mg /floare, cu o concentraţie medie de 28% zahăr. Florile de facelia sunt cercetate intens de albine pe toată durata înfloritului. Frecvenţa de vizitare a florilor se intensifică mai ales în orele de dimineaţă, când albinele culeg nectar şi polen, iar după amiază culesul se axează mai mult pe nectar. Înfloritul durează timp de 30-50 zile în funcţie de condiţiile climatice, producţia de miere oscilează între 600-1000 kg la hectar, în condiţii mai puţin favorabile cantitatea de miere la hectar poate să fie de 300-600 kg, fiind considerată din acest punct de vedere o excelentă plantă meliferă.
-plantă furajeră, bogată în proteine, făcând parte din grupa plantelor furajere secundare, care produc repede masă verde şi care nu are pretenţii speciale din punct de vedere al condiţiilor pedoclimatice. Facelia a intrat în atenţia crescătorilor de animale ca furaj după obţinerea de soiuri de facelia lipsite de perişori pe frunze. Animalele ajung să o consume cu plăcere dacă sunt obişnuite cu pricepere de către crescători. Are pretenţii reduse faţă de condiţiile de climă şi sol, cultivându-se cu bune rezultate atât în zonele sudice, mai secetoase, cât şi în zonele nordice, răcoroase. Rezistă bine la brumă, atât primăvara cât şi toamna, până la -6 grade Celsius, însuşire pe care o au puţine plante, dar nu rezistă peste iarnă.
-plantă folosită ca îngrăşământ verde care este tot mai des utilizată în Europa atât pentru întreruperea în asolament interdicţiei cultivării unor plante ca sfecla de zahăr la atacul de Rizoctonia şi la cultura cartofului legat de nematozi. Datorită cantităţii de biomasă produsă la unitatea de suprafaţă a sistemului radicular, a conţinutului bogat în proteine şi a pretenţiilor scăzute faţă de factori pedoclimatici, rămâne o plantă principală în folosirea ei ca îngrăşământ verde care lasă multe elemente nutritive prin încorporarea ei în sol.
În condiţiile actuale de trecere la o agricultură biologică pe anumite suprafeţe, facelia este planta indicată în combaterea buruienilor prin acoperirea solului cât mai mult timp şi prin punerea la dispoziţia plantei ce urmează după ea a unor cantităţi însemnate de elemente nutritive uşor asimilabile.
B. PREZENTAREA PLANTEI
Facelia, specie anuală, a fost introdusă în ţara noastră ca plantă specific meliferă, fiind în acelaşi timp şi un bun nutreţ pentru animale şi pentru culturi de îngrăşăminte verzi.
Facelia este puţin pretenţioasă la condiţiile de climă şi sol, găsind în ţara noastră condiţii bune de cultură în toate regiunile. Rezistând bine la brumele târzii de primăvară şi timpurii de toamnă se poate cultiva de primăvara timpuriu până toamna târziu.
Planta creşte înaltă de 40-60 cm, cu o tulpină ramificată purtând mai multe inflorescenţe în forma de evantai a căror înflorire începe cu florile de la bază. Perioada de vegetaţie la facelia este scurtă, de la răsărire până la înflorire trecând 45-55 zile, iar durata înfloritului este de 30-50 zile depinzând de evoluţia factorilor climatici. În zona de câmpie, cu arşiţe mari, cultura de vară a faceliei are o durata de înflorire de 25-30 zile, în timp ce în zonele mai umede şi cu temperaturi moderate durata de înflorire este mult mai mare.
C. ELEMENTE DE TEHNOLOGIE
AMPLASAREA CULTURII : Cele mai bune condiţii de creştere şi dezvoltare le oferă solurile cu textură mijlocie care au o bună capacitate de aeraţie şi de reţinere a apei.
Nu sunt recomandate solurile sărăturoase şi cele cu exces de umiditate. Sunt plante sensibile la aciditatea solului.
Pentru producerea de sămânţă trebuie evitate solurile infestate cu Cuscuta şi Avena, seminţe greu separabile faţă de cele de facelia.
LOCUL ÎN ASOLAMENT : Cele mai bune rezultate se obţin după plantele care părăsesc devreme terenul şi care nu lasă multe resturi vegetale. Premergătoarele cele mai indicate, sunt cerealele paioase de toamnă, atât pentru semănatul în primăvară cât şi în vară, precum şi plantele furajere care părăsesc devreme terenul. La alegerea plantei premergătoare la facelia trebuie ţinut cont de pregătirea patului germinativ, având în vedere mărimea seminţei acestei plante.
PREGĂTIREA PATULUI GERMINATIV : Având în vedere că facelia face parte din categoria plantelor cu seminţe mici se impune executarea unui pat germinativ care să ofere toate condiţiile unei răsăriri uniforme şi rapide (răsărire explozivă). Facelia necesită un pat germinativ bine tasat la suprafaţă şi afânat în profunzime.
Toate lucrările vor urmări marunţirea şi nivelarea terenului pe adâncimea de semănat în vederea realizării unui contact cât mai intim între seminţe şi sol. Ultima lucrare se recomandă să fie executată cu cultivatorul de plante tehnice urmat de croskileţi perpendicular pe direcţia de semănat, pentru a realiza o încorporare uniformă a seminţelor.
SEMĂNATUL : Însămânţarea se face cu semănătorile SUP la distanţă de 25 cm între rânduri cu normă de sămânţă de 8-10 kg /ha. Semănatul se poate face primăvara timpuriu când în sol se realizează câteva zile la rând temperaturi de 3-5 grade C, la adâncimea de 2-3 cm.
După semănat este obligatorie tăvălugirea culturii, când terenul este uscat, cu tăvălugul inelar, pentru obţinerea unei răsăriri uniforme.
LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE ŞI ÎNGRIJIRE : Pe tot parcursul perioadei de vegetaţie cultura se va ţine curată de buruieni şi în mod special când culturile sunt destinate producerii de sămânţă să fie libere de Avena Facuta şi Cuscuta ssp, prin prăşile, erbicidare sau plivire repetată. Erbicidarea se poate face odată cu pregătirea patului germinativ cu unul din produsele:
1. Treflan 48 EC în doză de 2 l/ha
2. Dual Gold 1-1,5 l/ha.
3. Pe vegetaţie se pot folosi Afalonul 2 kg/ha în faza de 3-4 frunze
4. În cazul în care cultura este infestată cu pălămidă se poate folosi Lontrelul în doză de 0,200-0,500 l/ha.
RECOLTAREA : La facelia se recomandă recoltarea în două faze:
1. În prima fază plantele se recoltează cu vindrovarul prin lăsarea plantelor în brazde în vederea uscării.
2. În a doua fază se face recoltatul cu combina echipată cu picapuri pentru ridicarea plantelor din brazdă, atunci când seminţele au o umiditate de 10%. Combinele trebuie să fie bine etanşate în vederea eliminării pierderilor şi reglate corespunzător pentru seminţe mici, turaţie mică la tobă şi vânt slab.
Momentul recoltatului în două faze se stabileşte când seminţele de la baza inflorescenţei au seminţele brunificate.
Recoltarea se poate face şi într-o singură fază prin folosirea unui desicant, atunci când seminţele de la bază au început să se brunifice, folosind produsul Reglone în cantităţi de 4 l/ha. După desicare, în momentul în care cultura este complet uscată, se face recoltarea direct din lan la umiditatea de păstrare a seminţei.
CONDIŢIONAREA : În general la seminţele mai mici trebuie să crească atenţia în vederea preveniri şi îndepărtării oricăror riscuri de amestec mecanic atât în timpul recoltării cât şi al condiţionării.
După recoltare se face o precurăţire a seminţelor în vederea eliminării resturilor vegetale, care ar putea duce la deprecierea calităţii seminţelor.
Selectarea se face cu selectoarele din dotare, echipate cu site corespunzătoare pentru seminţele mici, până la obţinerea purităţii prevăzute, după care se face însăcuirea seminţei.
Specia: Phacelia tanacetifolia L.
Familia: Hydrophylaceae
Denumire populară: facelia
Perioada de înflorire: eşalonată, din mai până toamna târziu, în funcţie de epoca de semănat.
Valoarea meliferă: 300-1.000 kg/ha
Alte utilizări: poate fi folosită sub formă de îngrăşământ verde, plantă furajeră, are acţiune antipoluantă, antinematodă.
O plantă care se pretează foarte bine la această utilizare este facelia (Phacelia tanacetifolia L. – fam. Hydrophylaceae), a cărei valoare meliferă este întrecută numai de salcâm şi evodia.
Trebuie totuşi menţionat în legătură cu valoarea sa meliferă că, deşi pe bază de analize repetate a rezultat că are o mare capacitate meliferă, totuşi, datorită complexului de factori microclimatici, care influenţează într-un fel sau altul secreţia şi concentraţia nectarului, nu în toţi anii şi în toate localităţile se realizează un cules eficient cu sporuri însemnate de miere.
Originară din America de Nord, unde este considerată o buruiană problemă, facelia a fost cercetată şi selecţionată de numeroase institute de cercetare din lumea întreagă până s-a obţinut specia de facelia cunoscută şi apreciată astăzi de apicultorii din lumea întreagă.
Mierea obţinută de la facelia este una dintre cele mai fine, de o calitate excelentă şi cu o aromă deosebită, foarte apreciată de cunoscători. În stare cristalizată se aseamănă cu un şerbet alb, foarte fin.
Singurul defect al acestei plante este acela că, deocamdată, în ţara noastră prezintă interes numai pentru apicultură, ca plantă nectariferă.
Apicultorii din Germania, Franţa şi Anglia apreciind-o ca excelentă plantă meliferă, au făcut eforturi uriaşe pentru introducerea ei în cultură, alături de culturile cerealiere, prăşitoare şi furajere.
Argumentele care au pledat în favoarea ei au fost următoarele:
- prin dezvoltarea sa rapidă, înăbuşă buruienile, iar frunzişul său foarte dens menţine terenul curat de buruieni până la cultura următoare;
- datorită cantităţii de biomasă produsă la unitatea de suprafaţă, a conţinutului bogat în proteine şi a pretenţiilor scăzute faţă de factori pedoclimatici, s-a dovedit a fi cea mai indicată plantă pentru îngrăşământ verde, care lasă multe elemente nutritive prin încorporarea ei în sol. Îngropată în pământ la sfârşitul perioadei de înflorire, facelia aduce în sol echivalentul a 30 t de gunoi de grajd la hectar;
- are acţiune antipoluantă - o cultură de facelia „captează“ din sol nitraţii şi resturile de îngrăşăminte rămase de la culturile precedente, limitând, în caz de ploi puternice, spălarea solului şi infiltrarea de substanţe puternic nocive şi poluante spre pânzele de apă freatică;
- are acţiune antinematodă - o cultură de facelia permite reducerea, în bune condiţii, a populaţiei de nematode cu 20%;
- a intrat şi în atenţia crescătorilor de animale ca furaj după obţinerea unor soiuri de facelia lipsite de perişori pe frunze.
Fiind o plantă cu perioadă de vegetaţie scurtă, se pretează foarte bine să fie semănată în etape, înflorind astfel eşalonat din luna mai până în octombrie şi chiar până la căderea brumei.
Data semănatului este condiţionată numai de perioada când avem nevoie de cules. Cunoscând că răsărirea are loc în 8-10 zile, înfloreşte după 40-60 zile de la semănat, iar durata totală de înflorire durează cca 50-60 zile, epocile de însămânţare vor fi în aşa fel alese încât înfloritul să coincidă cu perioadele obişnuit lipsite de cules.
În practica apicolă putem folosi mai multe epoci de semănat, astfel:
- epoca de toamnă. Însămânţarea seminţelor de facelia se va face cât se poate de târziu, în cursul lunii noiembrie sau chiar la începutul lunii decembrie, dacă vremea permite, în mod eşalonat şi pe suprafeţe diferite, pentru a obţine prelungirea perioadei de înflorire pe o durată cât mai lungă de timp. Important este ca sămânţa de facelia să nu germineze până la venirea gerurilor, căci plantulele de facelia nu rezistă la îngheţ.
Literatura de specialitate consemnează că facelia semănată la sfârşitul lunii noiembrie înfloreşte primăvara cu două săptămâni mai devreme decât facelia semănată primăvara. Un înflorit timpuriu (în jur de 18 mai) se poate obţine şi de la plantele provenite din seminţele scuturate în anul precedent (fenomen cunoscut sub denumirea de autoînsămânţare).
În cazul semănatului în pragul iernii sau primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie) înfloritul faceliei începe concomitent cu cel al salcâmului sau îi urmează imediat.
Dr. ing. Nicoleta Ion
Resurse Melifere – I.C.D. Apicultură Bucureşti
(Va urma)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 2, 16-31 IANUARIE 2008
Facelia poate valorifica cu succes terenurile pe care, de obicei, primăvara bălteşte apa şi care, din această cauză, nu se pot lucra decât târziu, după uscarea lor. Pe aceste terenuri, facelia se poate semăna fie toamna târziu, când solul este mai uscat, fie către sfârşitul iernii, în februarie, pe zăpadă, înainte de începerea dezgheţului.
În acest din urmă caz, semănatul se va face prin împrăştiere cu mâna. La începerea dezgheţului seminţele ajung pe pământ odată cu topirea zăpezii, iar după uscarea terenului începe dezvoltarea culturii.
• epoca de primăvară.
Seminţele de facelia semănate în partea a doua a lunii aprilie (20-29 aprilie) contribuie la obţinerea unui cules la începutul lunii iunie (10-20 iunie). Atenţie însă, durata înfloririi lanurilor de facelia este influenţată în mare măsură de densitatea plantelor!
La semănatul des plantele se ramifică puţin, numărul inflorescenţelor este mai mic şi durata înfloritului se reduce considerabil. De exemplu, într-o parcelă semănată des (15-20 cm între rânduri), înfloritul durează 10-20 zile, iar la o parcelă semănată la 40 -50 cm între rânduri durata înfloritului este de 20-25 zile.
Pentru înfiinţarea loturilor semincere (producere de seminţe), epoca optimă de semănat este la sfârşitul lunii martie sau prima jumătate a lunii aprilie.
Dubla însămânţare
În cazul stupinelor mici, cu suprafeţe mici de teren, se poate recurge la o dublă însămânţare. Prima însămânţare se efectuează în perioada normală, iar a doua însămânţare, mai târziu cu 7-10 zile, la jumătatea intervalului dintre rândurile semănate anterior.
În cazul în care primele semănături nu vor fi afectate de brume se va obţine un cules mai timpuriu, iar când mai târziu plantele vor fi înlăturate semănăturile din etapa a doua se vor dezvolta mai repede decât dacă se va recurge la o nouă reînsămânţare.
Alt procedeu indicat pentru prelungirea perioadei de înflorire este semănatul în 2-4 epoci, începând de la zvântarea terenului şi continuând apoi la 10-15 zile.
• epoca de vară.
Pentru a asigura un cules continuu peste vară, seminţele de facelia se seamănă succesiv în cursul lunilor iunie-iulie, în mai multe etape, la un interval de 6-12 zile, pe suprafeţe diferite.
Această metodă dă rezultate foarte bune dacă însămânţările coincid cu o vreme ploioasă, în schimb dacă timpul este secetos germinaţia seminţelor poate să întârzie şi până la 2 săptămâni sau sămânţa să nu răsară deloc.
Facelia se poate semăna fie în cultură pură în lotul apicol, în acest caz necesitând un teren special afectat ei, fie în combinaţie cu plante de interes apicol sau furajer, ceea ce este mai indicat pentru folosirea economică a terenului dintr-o gospodărie.
Se poate cultiva şi sub plantă protectoare, adică în amestec cu cerealele de toamnă sau primăvară. După recoltarea plantei protectoare (de exemplu, orzul de toamnă), facelia creşte şi se dezvoltă, oferind un cules important în a doua parte a verii şi începutul toamnei.
O măsură nouă şi de viitor este cultivarea leguminoaselor în amestec cu facelia; acestea se influenţează reciproc, îmbogăţind terenul cu azot şi contribuind la dezvoltarea faceliei.
Cultura faceliei în plantaţiile cu pomi şi viţă-de-vie, pe intervalul dintre rânduri, poate fi extinsă pe scară mai largă.
O plantă de o frumuseţe suprinzătoare, facelia vă colorează grădinile în albastru-violet, de primăvara până toamna târziu.
Din cele prezentate rezultă că vatra de bază a stupinei poate constitui o sursă de existenţă şi producţie pentru familiile de albine, mai cu seamă în perioadele lipsite de cules. Stă în puterea noastră să trecem de la folosirea pasivă a resurselor melifere existente la măsuri eficiente de lărgire şi îmbunătăţire a resurselor melifere din jurul stupinelor noastre.
Dr. ing. Nicoleta ION
Resurse Melifere – ICD Apicultură Bucureşti
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 3, 1-15 FEBRUARIE 2008
TEHNOLOGIA DE CULTURĂ LA FACELIE
A. ISTORIC, IMPORTANŢĂ
Facelia (Phacelia tanacetifolia), face parte din familia Hidrofilacee, această familie aparţine florei Americii, plantă care în zona ei de origine creşte şi spontan.
În lume facelia are trei mari întrebuinţări şi anume:
-plantă meliferă care secretă nectar în tot cursul zilei, cu o uşoară creştere spre orele de amiază.
Potenţialul nectarifer al florilor de facelia oscilează în limite largi, în funcţie de condiţiile climaterice, precum şi de epoca de semănat. Cantitatea de nectar este de 1,0-4,5 mg /floare, cu o concentraţie medie de 28% zahăr. Florile de facelia sunt cercetate intens de albine pe toată durata înfloritului. Frecvenţa de vizitare a florilor se intensifică mai ales în orele de dimineaţă, când albinele culeg nectar şi polen, iar după amiază culesul se axează mai mult pe nectar. Înfloritul durează timp de 30-50 zile în funcţie de condiţiile climatice, producţia de miere oscilează între 600-1000 kg la hectar, în condiţii mai puţin favorabile cantitatea de miere la hectar poate să fie de 300-600 kg, fiind considerată din acest punct de vedere o excelentă plantă meliferă.
-plantă furajeră, bogată în proteine, făcând parte din grupa plantelor furajere secundare, care produc repede masă verde şi care nu are pretenţii speciale din punct de vedere al condiţiilor pedoclimatice. Facelia a intrat în atenţia crescătorilor de animale ca furaj după obţinerea de soiuri de facelia lipsite de perişori pe frunze. Animalele ajung să o consume cu plăcere dacă sunt obişnuite cu pricepere de către crescători. Are pretenţii reduse faţă de condiţiile de climă şi sol, cultivându-se cu bune rezultate atât în zonele sudice, mai secetoase, cât şi în zonele nordice, răcoroase. Rezistă bine la brumă, atât primăvara cât şi toamna, până la -6 grade Celsius, însuşire pe care o au puţine plante, dar nu rezistă peste iarnă.
-plantă folosită ca îngrăşământ verde care este tot mai des utilizată în Europa atât pentru întreruperea în asolament interdicţiei cultivării unor plante ca sfecla de zahăr la atacul de Rizoctonia şi la cultura cartofului legat de nematozi. Datorită cantităţii de biomasă produsă la unitatea de suprafaţă a sistemului radicular, a conţinutului bogat în proteine şi a pretenţiilor scăzute faţă de factori pedoclimatici, rămâne o plantă principală în folosirea ei ca îngrăşământ verde care lasă multe elemente nutritive prin încorporarea ei în sol.
În condiţiile actuale de trecere la o agricultură biologică pe anumite suprafeţe, facelia este planta indicată în combaterea buruienilor prin acoperirea solului cât mai mult timp şi prin punerea la dispoziţia plantei ce urmează după ea a unor cantităţi însemnate de elemente nutritive uşor asimilabile.
B. PREZENTAREA PLANTEI
Facelia, specie anuală, a fost introdusă în ţara noastră ca plantă specific meliferă, fiind în acelaşi timp şi un bun nutreţ pentru animale şi pentru culturi de îngrăşăminte verzi.
Facelia este puţin pretenţioasă la condiţiile de climă şi sol, găsind în ţara noastră condiţii bune de cultură în toate regiunile. Rezistând bine la brumele târzii de primăvară şi timpurii de toamnă se poate cultiva de primăvara timpuriu până toamna târziu.
Planta creşte înaltă de 40-60 cm, cu o tulpină ramificată purtând mai multe inflorescenţe în forma de evantai a căror înflorire începe cu florile de la bază. Perioada de vegetaţie la facelia este scurtă, de la răsărire până la înflorire trecând 45-55 zile, iar durata înfloritului este de 30-50 zile depinzând de evoluţia factorilor climatici. În zona de câmpie, cu arşiţe mari, cultura de vară a faceliei are o durata de înflorire de 25-30 zile, în timp ce în zonele mai umede şi cu temperaturi moderate durata de înflorire este mult mai mare.
C. ELEMENTE DE TEHNOLOGIE
AMPLASAREA CULTURII : Cele mai bune condiţii de creştere şi dezvoltare le oferă solurile cu textură mijlocie care au o bună capacitate de aeraţie şi de reţinere a apei.
Nu sunt recomandate solurile sărăturoase şi cele cu exces de umiditate. Sunt plante sensibile la aciditatea solului.
Pentru producerea de sămânţă trebuie evitate solurile infestate cu Cuscuta şi Avena, seminţe greu separabile faţă de cele de facelia.
LOCUL ÎN ASOLAMENT : Cele mai bune rezultate se obţin după plantele care părăsesc devreme terenul şi care nu lasă multe resturi vegetale. Premergătoarele cele mai indicate, sunt cerealele paioase de toamnă, atât pentru semănatul în primăvară cât şi în vară, precum şi plantele furajere care părăsesc devreme terenul. La alegerea plantei premergătoare la facelia trebuie ţinut cont de pregătirea patului germinativ, având în vedere mărimea seminţei acestei plante.
PREGĂTIREA PATULUI GERMINATIV : Având în vedere că facelia face parte din categoria plantelor cu seminţe mici se impune executarea unui pat germinativ care să ofere toate condiţiile unei răsăriri uniforme şi rapide (răsărire explozivă). Facelia necesită un pat germinativ bine tasat la suprafaţă şi afânat în profunzime.
Toate lucrările vor urmări marunţirea şi nivelarea terenului pe adâncimea de semănat în vederea realizării unui contact cât mai intim între seminţe şi sol. Ultima lucrare se recomandă să fie executată cu cultivatorul de plante tehnice urmat de croskileţi perpendicular pe direcţia de semănat, pentru a realiza o încorporare uniformă a seminţelor.
SEMĂNATUL : Însămânţarea se face cu semănătorile SUP la distanţă de 25 cm între rânduri cu normă de sămânţă de 8-10 kg /ha. Semănatul se poate face primăvara timpuriu când în sol se realizează câteva zile la rând temperaturi de 3-5 grade C, la adâncimea de 2-3 cm.
După semănat este obligatorie tăvălugirea culturii, când terenul este uscat, cu tăvălugul inelar, pentru obţinerea unei răsăriri uniforme.
LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE ŞI ÎNGRIJIRE : Pe tot parcursul perioadei de vegetaţie cultura se va ţine curată de buruieni şi în mod special când culturile sunt destinate producerii de sămânţă să fie libere de Avena Facuta şi Cuscuta ssp, prin prăşile, erbicidare sau plivire repetată. Erbicidarea se poate face odată cu pregătirea patului germinativ cu unul din produsele:
1. Treflan 48 EC în doză de 2 l/ha
2. Dual Gold 1-1,5 l/ha.
3. Pe vegetaţie se pot folosi Afalonul 2 kg/ha în faza de 3-4 frunze
4. În cazul în care cultura este infestată cu pălămidă se poate folosi Lontrelul în doză de 0,200-0,500 l/ha.
RECOLTAREA : La facelia se recomandă recoltarea în două faze:
1. În prima fază plantele se recoltează cu vindrovarul prin lăsarea plantelor în brazde în vederea uscării.
2. În a doua fază se face recoltatul cu combina echipată cu picapuri pentru ridicarea plantelor din brazdă, atunci când seminţele au o umiditate de 10%. Combinele trebuie să fie bine etanşate în vederea eliminării pierderilor şi reglate corespunzător pentru seminţe mici, turaţie mică la tobă şi vânt slab.
Momentul recoltatului în două faze se stabileşte când seminţele de la baza inflorescenţei au seminţele brunificate.
Recoltarea se poate face şi într-o singură fază prin folosirea unui desicant, atunci când seminţele de la bază au început să se brunifice, folosind produsul Reglone în cantităţi de 4 l/ha. După desicare, în momentul în care cultura este complet uscată, se face recoltarea direct din lan la umiditatea de păstrare a seminţei.
CONDIŢIONAREA : În general la seminţele mai mici trebuie să crească atenţia în vederea preveniri şi îndepărtării oricăror riscuri de amestec mecanic atât în timpul recoltării cât şi al condiţionării.
După recoltare se face o precurăţire a seminţelor în vederea eliminării resturilor vegetale, care ar putea duce la deprecierea calităţii seminţelor.
Selectarea se face cu selectoarele din dotare, echipate cu site corespunzătoare pentru seminţele mici, până la obţinerea purităţii prevăzute, după care se face însăcuirea seminţei.
Oţetul
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>
Cele spuse mai jos sunt preluate dintr-o sursă momentan necunoscută mie.
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>
Dacă intri într-un magazin, vei vedea culoare întregi pline cu cele mai recente produse ce promit să îţi economisească timpul şi energia, în timp ce îţi fac casa strălucitor de curată.
Din păcate, multe dintre aceste produse conţin chimicale toxice care îţi pot afecta sănătatea şi mediul.
Până la Al Doilea Război Mondial, ne descurcam perfect la curăţat cu ingrediente normale de bucătărie, cum ar fi lămâile, sarea, oţetul şi bicarbonatul de sodiu.
Publicitatea ne-a făcut să credem că avem nevoie de o multitudine de produse – căte unul pentru fiecare cameră. Unul pentru chiuvetă, unul pentru cadă, unul pentru podele, unul pentru depunerile de calcar…şi lista nu se mai termină.
Astăzi vreau să vorbesc despre oţetul alb, care este un produs uimitor.
Geamurile şi oglinzile tale vor străluci cu un minim efort, lăsând totul fără urmă de mizerie.
Ceainice, robinete, capete de duş şi vase de toaletă nu vor mai avea nici un fel de depunere de calcar.
Mirosurile vor dispărea în mod natural.
Mucegaiul va fi păstrat la distanţă dacă îţi faci obiceiul de a stropi faianţa şi perdeaua de la duş cu oţet, după baie.
Podelele tari vor rămâne fără grăsime sau alte urme, şi lucioase în acelaşi timp.
Şi, dacă asta nu e destul, poţi să cureţi şi fundurile de bucătărie cu oţet, să îndepărtezi furnicile şi îl poţi adăuga şi la ciclul de stoarcere al maşinii de spălat pentru a-ţi înmuia hainele.
Tot ce trebuie să faci este să umpli pe jumătate o sticlă cu pulverizator cu oţet alb, să o umpli până sus cu apă şi gata! Foloseşte o bucată de material cu fibre mici şi casa ta vă străluci cât ai clipi din ochi.
Mulţi oameni sunt îngrijoraţi de miros, dar acesta se disipează pe măsură ce se usucă şi nu rămâne în aer pentru prea mult timp.
Nu duşul este de vină!
Ci depunerile de calcar, care nu mai lasă apa să iasă prin orificii. Introdu capătul duşului metalic într-o pungă din plastic (mai rezistent!) în care ai turnat oţet cât să-l acopere. Leagă bine capătul pungii şi lasă la înmuiat peste noapte. Dacă "para" duşului nu s-a curăţat complet, repetă operaţia.
Brânza ţine mai mult...
...dacă o înveleşti într-o bucată de pânză înmuiată în oţet.
Nu mai rămâne nimic!
Petele care apar de la deodorantul spray pe bluze, rochii etc. în zona subraţului sunt inestetice, neplăcute. Ca să le faci să dispară, pulverizează oţet pe zona respectiva cu câteva ore înainte să le speli.
Un covor aproape nou
Ţi se pare că persanul tău s-a decolorat? Amestecă o parte oţet cu două părţi apă fiartă şi freacă temeinic suprafaţa acestuia. Dacă timpul îţi permite, ar fi bine să procedezi la fel după fiecare aspirare.
Dacă ţi-ai pătat mâinile cu cerneală, curăţă-le bine cu o periuţă înmuiată într-o soluţie de oţet şi sare. Spală-te apoi ca de obicei, cu apă şi săpun.
Vei vedea mai bine de la volan
Vrei ca în dimineţile de iarnă să nu-ţi mai pierzi timpul cu îndepărtarea stratului de gheaţă format noaptea pe parbriz? Atunci, seară de seară, şterge-l bine cu o soluţie din oţet (trei părţi) şi apă (o parte).
Împrospătaţi-vă draperiile.
Amestecaţi o lingură de oţet alb cu două căni de apă caldă şi vărsaţi amestecul într-un flacon cu pulverizator. Aspiraţi-vă bine perdelele, apoi stropiţi-le cu soluţia oţetată, fără a le desprinde de pe suport. Când se usucă, cutele formate cu vremea dispar, la fel ca şi mirosul statut de mucegai sau fum de ţigară.
Cenuşa din sobă sau şemineu
O pulverizare uşoara cu oţet împiedică răspândirea cenuşei în casă, când e scoasă din sobă sau şemineu. Îmbibaţi şi ziarul pe care scoateţi cenuşa cu soluţie de oţet (o lingură la două ceşti de apă) şi operaţia de curăţire va decurge uşor şi igienic.
Lumină mai strălucitoare
Optimizaţi lumina din casă, curâţind becurile cu apă cu oţet (o lingură de oţet la un litru de apă). Ştergeţi becurile reci cu o cârpă înmuiată în soluţie, apoi uscaţi-le cu un ştergar care nu lasă scame.
Parchet lucios
Ceara de parchet va dura mai mult timp şi va luci mai puternic dacă înainte de a o aplica, spălaţi parchetul cu apă amestecată cu oţet. O cană de oţet pusă într-o jumătate de căldare de apă caldă reprezintă formula optimă.
Îngrijirea pereţilor
Pereţii daţi cu vinarom se curăţă cu apă săpunită (clăbuc de săpun), apoi se clătesc cu amestec de apă calda şi oţet alb, în proporţie de 1/2 cană de oţet la o jumătate de căldare de apă.
Sfeşnice din sticlă sau ceramică
Înmuiaţi sfeşnicele în apă foarte fierbinte amestecată cu detergent. Frecaţi rămăşiţele de ceară cu un burete, apoi clătiţi-le în apă caldă, în care puneţi puţin oţet alb. Ungeţi cu ulei partea unde se inserează lumânarea în sfeşnic. După ce arde, va fi mai uşor de scos.
Amestec ideal pentru geamuri
O lingură de oţet alb, o lingură de amoniac, 3 picături de detergent lichid, o cană de apă. Amestecaţi componentele şi puneţi-le într-un flacon cu pompă. Agitaţi bine înainte de a vaporiza sticla ferestrelor, apoi ştergeţi cu un şomoiog de hârtie de ziar sau cu o cârpă moale.
Cum se înlătură mucegaiul.
Prezent mai ales în locurile umede din bucătărie, mucegaiul este o ciupercă moale, spongioasă, respingătoare ca înfăţişare, de culoare albă, neagră sau verzui-violacee. Ea creşte mai ales în locurile neaerisite şi întunecoase, unde persistă o atmosferă caldă şi umedă. Se dezvoltă mai ales în zonele de evacuare a apei din duşuri şi băi, hrănindu-se din grăsimile pe care le eliminăm prin spălare şi din particule de murdărie. Cel mai bun antidot: oţetul! Frecaţi zonele metalice în care s-a format mucegai mai întâi cu o hârtie de şmirghel, înmuiată în oţet. Utilizaţi apoi o periuţă de dinţi înmuiată în oţet, pentru zonele la care se ajunge mai greu. Clătiţi cu apă curată, apoi cu oţet, ştergeţi locul cu o cârpă uscată.
Cum se înlătură pelicula de săpun
Diferitele părţi ale duşului şi robinetele de la chiuvetă şi băi sunt ameninţate permanent de formarea unei depuneri de săpun, care devine rezistentă în timp. Oţetul şi bicarbonatul de sodiu le elimină. E suficient să umpleţi o cană de bicarbonat în care să adăugaţi atâta oţet cât să se formeze o pastă şi aveţi soluţia la îndemână. Aplicaţi-o pe zonele acoperite cu pelicula de săpun şi lăsaţi să acţioneze 5 minute. Frecaţi cu un burete, clătiţi cu apă cu oţet, ştergeţi cu o cârpă uscată.
Cum scăpaţi de mirosul urât din baie
În loc să utilizaţi spray-uri toxice pentru împrospătarea aerului din baie, folosiţi apă amestecată cu oţet de mere, pusă într-un recipient cu sifon. Va înlătura cele mai neplăcute mirosuri. Vaporizările cu oţet, în loc de parfum floral, sunt recomandate mai ales în casele locuite de persoane care suferă de astm.
Pentru întreţinerea protezei dentare
Un periaj rapid cu oţet alb de mere va face să strălucească protezele dentare, suprimându-le şi mirosul neplăcut. Dacă lăsaţi toată noaptea proteza în apă, adăugaţi şi o jumătate de lingură de oţet.
Un amestec simplu de substanţe non-toxice care elimină murdăria şi chiar dezinfectează. Puteţi găsi ingredientele necesare chiar în dulapul de acasă sau la magazinul din cartier:
- bicarbonat de sodiu;
- oţet de alcool (nu de vin);
- apă caldă;
- ulei esenţial de lămâie sau de eucalipt.
Pentu a obţine detergentul universal, veţi avea nevoie de un bidon de 2 litri.
1. Puneţi 2 linguri mari de bicarbonat de sodiu în bidon.
2. Adăugaţi 2 litri de apă caldă şi apoi amestecaţi
3. Separat, într-un pahar, amestecaţi 3 linguri de ulei esenţial şi 3 linguri de oţet.
4. Adăugaţi amestecul în bidon.
5. Agitaţi bidonul – gata!
6. Închideţi ermetic bidonul pentru o conservare bună.
Înainte de fiecare utilizare agitaţi bine bidonul. Puteţi să curăţaţi toate suprafeţele şi puteţi chiar să dezinfectaţi toaletele.
Câteva reţete uşor de reţinut şi preparat:
Soluţie de spălat parchetul
1/4 ceaşcă oţet alb
3l apă caldă
2-4 picături ulei esenţial de eucalipt (sau după preferinţe)
Soluţie de lustruit mobila
1/2 ceaşcă oţet alb
1 linguriţă ulei măsline (sau mai puţin)
Se amestecă şi se lustruieşte mobila cu o cârpă curată.
Soluţie de curăţat geamurile
1 ceaşcă oţet alb
1 lingură suc de lămâie
3 ceşti apă
2-3 picături ulei esenţial
Soluţie de curăţat în baie
Puneţi pe o lavetă umedă puţin bicarbonat de sodiu şi puţin oţet. Curăţaţi. Pentru tusa finală, aplicaţi pe laveta cu care ştergeţi 2 picături de ulei esenţial. Personal, folosesc uleiul de eucalipt, care se găseşte în farmacii naturiste. Lasă un miros de proaspăt, plus că este un bun adjuvant pentru răceală şi nas înfundat, uleiul esenţial de eucalipt fiind un ingredient optim şi pentru infuzii. Mai nou, am început să experimentez cu uleiul esenţial de lavandă, care lasă o aromă relaxantă.
Soluţie universală de curăţare
1 lingură bicarbonat de sodiu
1 lingură suc de lămâie
1/2 ceaşcă apă fierbinte
Puneţi toate ingredientele într-o sticlă cu spray şi agitaţi bine înainte de folosire.
Soluţie de lustruit metalul
Cupru şi alamă:
2 linguri sare
puţin oţet alb
Faceţi o pastă, la care puteţi adăuga făina ca să nu fie prea abrazivă.
Inox:
bicarbonat de sodiu
oţet alb
Bicarbonatul se aplică cu o cârpă umedă, iar oţetul se foloseşte pentru eliminarea petelor.
Soluţie pentru bucătărie
Dacă stoarceţi lămâi pentru limonadă, nu aruncaţi cojile. Cu interiorul lor puteţi rapid da luciu chiuvetei. Mai mult, adăugând în interiorul lămâii stoarse puţină sare marină sau bicarbonat de sodiu, veţi obţine şi un efect dezinfectant.
Soluţie pentru eliminarea mirosurilor neplăcute din frigider
Puneţi în frigider un mic recipient deschis conţinând bicarbonat de sodiu. Probabil e un remediu de când lumea şi chiar funcţionează.
Bateriile de inox se curăţă cu oţet fierbinte în care se dizolvă sare grunjoasă. Luciul este perfect, se curăţă foarte bine, incomparabil cu orice chimicală. La fel se curăţă şi chiuveta de inox din bucătărie.
Spray antibacterian pentru suprafeţe
Combină aceste 2 ingrediente într-un tub gen spray:
- 1 linguriţă ulei esenţial de mentă sau rozmarin,
- 1 cană oţet alb.
Se foloseşte pe suprafeţele tari, neporoase, din locuinţă, pentru a elimina germenii. Nu se foloseşte în exces, căci unii germeni sunt benefici pentru sistemul imunitar, oricât de urât ar suna asta...
Eu personal voi încerca toate aceste metode deşi nu ştiu încă dacă ele sunt eficiente.
Cele spuse mai jos sunt preluate dintr-o sursă momentan necunoscută mie.
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>
Dacă intri într-un magazin, vei vedea culoare întregi pline cu cele mai recente produse ce promit să îţi economisească timpul şi energia, în timp ce îţi fac casa strălucitor de curată.
Din păcate, multe dintre aceste produse conţin chimicale toxice care îţi pot afecta sănătatea şi mediul.
Până la Al Doilea Război Mondial, ne descurcam perfect la curăţat cu ingrediente normale de bucătărie, cum ar fi lămâile, sarea, oţetul şi bicarbonatul de sodiu.
Publicitatea ne-a făcut să credem că avem nevoie de o multitudine de produse – căte unul pentru fiecare cameră. Unul pentru chiuvetă, unul pentru cadă, unul pentru podele, unul pentru depunerile de calcar…şi lista nu se mai termină.
Astăzi vreau să vorbesc despre oţetul alb, care este un produs uimitor.
Geamurile şi oglinzile tale vor străluci cu un minim efort, lăsând totul fără urmă de mizerie.
Ceainice, robinete, capete de duş şi vase de toaletă nu vor mai avea nici un fel de depunere de calcar.
Mirosurile vor dispărea în mod natural.
Mucegaiul va fi păstrat la distanţă dacă îţi faci obiceiul de a stropi faianţa şi perdeaua de la duş cu oţet, după baie.
Podelele tari vor rămâne fără grăsime sau alte urme, şi lucioase în acelaşi timp.
Şi, dacă asta nu e destul, poţi să cureţi şi fundurile de bucătărie cu oţet, să îndepărtezi furnicile şi îl poţi adăuga şi la ciclul de stoarcere al maşinii de spălat pentru a-ţi înmuia hainele.
Tot ce trebuie să faci este să umpli pe jumătate o sticlă cu pulverizator cu oţet alb, să o umpli până sus cu apă şi gata! Foloseşte o bucată de material cu fibre mici şi casa ta vă străluci cât ai clipi din ochi.
Mulţi oameni sunt îngrijoraţi de miros, dar acesta se disipează pe măsură ce se usucă şi nu rămâne în aer pentru prea mult timp.
Nu duşul este de vină!
Ci depunerile de calcar, care nu mai lasă apa să iasă prin orificii. Introdu capătul duşului metalic într-o pungă din plastic (mai rezistent!) în care ai turnat oţet cât să-l acopere. Leagă bine capătul pungii şi lasă la înmuiat peste noapte. Dacă "para" duşului nu s-a curăţat complet, repetă operaţia.
Brânza ţine mai mult...
...dacă o înveleşti într-o bucată de pânză înmuiată în oţet.
Nu mai rămâne nimic!
Petele care apar de la deodorantul spray pe bluze, rochii etc. în zona subraţului sunt inestetice, neplăcute. Ca să le faci să dispară, pulverizează oţet pe zona respectiva cu câteva ore înainte să le speli.
Un covor aproape nou
Ţi se pare că persanul tău s-a decolorat? Amestecă o parte oţet cu două părţi apă fiartă şi freacă temeinic suprafaţa acestuia. Dacă timpul îţi permite, ar fi bine să procedezi la fel după fiecare aspirare.
Dacă ţi-ai pătat mâinile cu cerneală, curăţă-le bine cu o periuţă înmuiată într-o soluţie de oţet şi sare. Spală-te apoi ca de obicei, cu apă şi săpun.
Vei vedea mai bine de la volan
Vrei ca în dimineţile de iarnă să nu-ţi mai pierzi timpul cu îndepărtarea stratului de gheaţă format noaptea pe parbriz? Atunci, seară de seară, şterge-l bine cu o soluţie din oţet (trei părţi) şi apă (o parte).
Împrospătaţi-vă draperiile.
Amestecaţi o lingură de oţet alb cu două căni de apă caldă şi vărsaţi amestecul într-un flacon cu pulverizator. Aspiraţi-vă bine perdelele, apoi stropiţi-le cu soluţia oţetată, fără a le desprinde de pe suport. Când se usucă, cutele formate cu vremea dispar, la fel ca şi mirosul statut de mucegai sau fum de ţigară.
Cenuşa din sobă sau şemineu
O pulverizare uşoara cu oţet împiedică răspândirea cenuşei în casă, când e scoasă din sobă sau şemineu. Îmbibaţi şi ziarul pe care scoateţi cenuşa cu soluţie de oţet (o lingură la două ceşti de apă) şi operaţia de curăţire va decurge uşor şi igienic.
Lumină mai strălucitoare
Optimizaţi lumina din casă, curâţind becurile cu apă cu oţet (o lingură de oţet la un litru de apă). Ştergeţi becurile reci cu o cârpă înmuiată în soluţie, apoi uscaţi-le cu un ştergar care nu lasă scame.
Parchet lucios
Ceara de parchet va dura mai mult timp şi va luci mai puternic dacă înainte de a o aplica, spălaţi parchetul cu apă amestecată cu oţet. O cană de oţet pusă într-o jumătate de căldare de apă caldă reprezintă formula optimă.
Îngrijirea pereţilor
Pereţii daţi cu vinarom se curăţă cu apă săpunită (clăbuc de săpun), apoi se clătesc cu amestec de apă calda şi oţet alb, în proporţie de 1/2 cană de oţet la o jumătate de căldare de apă.
Sfeşnice din sticlă sau ceramică
Înmuiaţi sfeşnicele în apă foarte fierbinte amestecată cu detergent. Frecaţi rămăşiţele de ceară cu un burete, apoi clătiţi-le în apă caldă, în care puneţi puţin oţet alb. Ungeţi cu ulei partea unde se inserează lumânarea în sfeşnic. După ce arde, va fi mai uşor de scos.
Amestec ideal pentru geamuri
O lingură de oţet alb, o lingură de amoniac, 3 picături de detergent lichid, o cană de apă. Amestecaţi componentele şi puneţi-le într-un flacon cu pompă. Agitaţi bine înainte de a vaporiza sticla ferestrelor, apoi ştergeţi cu un şomoiog de hârtie de ziar sau cu o cârpă moale.
Cum se înlătură mucegaiul.
Prezent mai ales în locurile umede din bucătărie, mucegaiul este o ciupercă moale, spongioasă, respingătoare ca înfăţişare, de culoare albă, neagră sau verzui-violacee. Ea creşte mai ales în locurile neaerisite şi întunecoase, unde persistă o atmosferă caldă şi umedă. Se dezvoltă mai ales în zonele de evacuare a apei din duşuri şi băi, hrănindu-se din grăsimile pe care le eliminăm prin spălare şi din particule de murdărie. Cel mai bun antidot: oţetul! Frecaţi zonele metalice în care s-a format mucegai mai întâi cu o hârtie de şmirghel, înmuiată în oţet. Utilizaţi apoi o periuţă de dinţi înmuiată în oţet, pentru zonele la care se ajunge mai greu. Clătiţi cu apă curată, apoi cu oţet, ştergeţi locul cu o cârpă uscată.
Cum se înlătură pelicula de săpun
Diferitele părţi ale duşului şi robinetele de la chiuvetă şi băi sunt ameninţate permanent de formarea unei depuneri de săpun, care devine rezistentă în timp. Oţetul şi bicarbonatul de sodiu le elimină. E suficient să umpleţi o cană de bicarbonat în care să adăugaţi atâta oţet cât să se formeze o pastă şi aveţi soluţia la îndemână. Aplicaţi-o pe zonele acoperite cu pelicula de săpun şi lăsaţi să acţioneze 5 minute. Frecaţi cu un burete, clătiţi cu apă cu oţet, ştergeţi cu o cârpă uscată.
Cum scăpaţi de mirosul urât din baie
În loc să utilizaţi spray-uri toxice pentru împrospătarea aerului din baie, folosiţi apă amestecată cu oţet de mere, pusă într-un recipient cu sifon. Va înlătura cele mai neplăcute mirosuri. Vaporizările cu oţet, în loc de parfum floral, sunt recomandate mai ales în casele locuite de persoane care suferă de astm.
Pentru întreţinerea protezei dentare
Un periaj rapid cu oţet alb de mere va face să strălucească protezele dentare, suprimându-le şi mirosul neplăcut. Dacă lăsaţi toată noaptea proteza în apă, adăugaţi şi o jumătate de lingură de oţet.
Un amestec simplu de substanţe non-toxice care elimină murdăria şi chiar dezinfectează. Puteţi găsi ingredientele necesare chiar în dulapul de acasă sau la magazinul din cartier:
- bicarbonat de sodiu;
- oţet de alcool (nu de vin);
- apă caldă;
- ulei esenţial de lămâie sau de eucalipt.
Pentu a obţine detergentul universal, veţi avea nevoie de un bidon de 2 litri.
1. Puneţi 2 linguri mari de bicarbonat de sodiu în bidon.
2. Adăugaţi 2 litri de apă caldă şi apoi amestecaţi
3. Separat, într-un pahar, amestecaţi 3 linguri de ulei esenţial şi 3 linguri de oţet.
4. Adăugaţi amestecul în bidon.
5. Agitaţi bidonul – gata!
6. Închideţi ermetic bidonul pentru o conservare bună.
Înainte de fiecare utilizare agitaţi bine bidonul. Puteţi să curăţaţi toate suprafeţele şi puteţi chiar să dezinfectaţi toaletele.
Câteva reţete uşor de reţinut şi preparat:
Soluţie de spălat parchetul
1/4 ceaşcă oţet alb
3l apă caldă
2-4 picături ulei esenţial de eucalipt (sau după preferinţe)
Soluţie de lustruit mobila
1/2 ceaşcă oţet alb
1 linguriţă ulei măsline (sau mai puţin)
Se amestecă şi se lustruieşte mobila cu o cârpă curată.
Soluţie de curăţat geamurile
1 ceaşcă oţet alb
1 lingură suc de lămâie
3 ceşti apă
2-3 picături ulei esenţial
Soluţie de curăţat în baie
Puneţi pe o lavetă umedă puţin bicarbonat de sodiu şi puţin oţet. Curăţaţi. Pentru tusa finală, aplicaţi pe laveta cu care ştergeţi 2 picături de ulei esenţial. Personal, folosesc uleiul de eucalipt, care se găseşte în farmacii naturiste. Lasă un miros de proaspăt, plus că este un bun adjuvant pentru răceală şi nas înfundat, uleiul esenţial de eucalipt fiind un ingredient optim şi pentru infuzii. Mai nou, am început să experimentez cu uleiul esenţial de lavandă, care lasă o aromă relaxantă.
Soluţie universală de curăţare
1 lingură bicarbonat de sodiu
1 lingură suc de lămâie
1/2 ceaşcă apă fierbinte
Puneţi toate ingredientele într-o sticlă cu spray şi agitaţi bine înainte de folosire.
Soluţie de lustruit metalul
Cupru şi alamă:
2 linguri sare
puţin oţet alb
Faceţi o pastă, la care puteţi adăuga făina ca să nu fie prea abrazivă.
Inox:
bicarbonat de sodiu
oţet alb
Bicarbonatul se aplică cu o cârpă umedă, iar oţetul se foloseşte pentru eliminarea petelor.
Soluţie pentru bucătărie
Dacă stoarceţi lămâi pentru limonadă, nu aruncaţi cojile. Cu interiorul lor puteţi rapid da luciu chiuvetei. Mai mult, adăugând în interiorul lămâii stoarse puţină sare marină sau bicarbonat de sodiu, veţi obţine şi un efect dezinfectant.
Soluţie pentru eliminarea mirosurilor neplăcute din frigider
Puneţi în frigider un mic recipient deschis conţinând bicarbonat de sodiu. Probabil e un remediu de când lumea şi chiar funcţionează.
Bateriile de inox se curăţă cu oţet fierbinte în care se dizolvă sare grunjoasă. Luciul este perfect, se curăţă foarte bine, incomparabil cu orice chimicală. La fel se curăţă şi chiuveta de inox din bucătărie.
Spray antibacterian pentru suprafeţe
Combină aceste 2 ingrediente într-un tub gen spray:
- 1 linguriţă ulei esenţial de mentă sau rozmarin,
- 1 cană oţet alb.
Se foloseşte pe suprafeţele tari, neporoase, din locuinţă, pentru a elimina germenii. Nu se foloseşte în exces, căci unii germeni sunt benefici pentru sistemul imunitar, oricât de urât ar suna asta...
Eu personal voi încerca toate aceste metode deşi nu ştiu încă dacă ele sunt eficiente.
Ce poţi face cu 25.000 Euro de la UE dacă eşti tânăr
Cumperi stupi, un tractor sau 10 ha de teren.
500 de tineri fermieri au primit anul trecut până la 25.000 de euro, bani puşi la bătaie de Uniunea Europeană pentru crearea de noi business-uri agricole, dar doar trei din zece au pornit o afacere de la zero în agricultură, restul preferând să îşi extindă business-ul sau să îl modernizeze.
Astfel, dacă iniţial programul "celor 25.000 de euro pentru tineri" era gândit pentru a-i determina pe aceştia să se întoarcă la sat, potrivit unui sondaj realizat de Ziarul Financiar în rândul celor care au luat finanţare, majoritatea sunt mici antreprenori care au deja afaceri în agricultură în zonele rurale şi nicidecum tineri care renunţă la jobul din oraş pentru a lucra pământul la ţară.
Metoda de obţinere a banilor este simplă - chiar dacă finanţarea de la UE nu acoperă integral o investiţie într-o fermă, marele avantaj este că suma de până la 25.000 de euro nu trebuie dată înapoi. În plus, fermierul trebuie doar să demonstreze în trei ani că a investit cel puţin 30% din această sumă în agricultură.
Aşa se face că mulţi agricultori sub 40 de ani, care aveau deja afaceri în acest sector, au preferat să solicite acest ajutor decât să facă rost de bani de la bănci pentru investiţii în modernizarea fermelor, ca mai apoi să primească deconturile de la UE.
Acest traseu trebuie parcurs pentru oricare altă măsură de finanţare europeană pentru dezvoltare rurală.
"Principalul obiectiv al acestei măsuri este creşterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca şefi de exploataţii şi încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiţii", spun reprezentanţii Ministerului Agriculturii.
De cealaltă parte, datele arată că proiectul ajută mai ales companiile cărora le-au fost respinse alte dosare fiind considerate nefinanţabile pe alte măsuri decât persoanele fizice care doresc să îşi înceapa o afacere în agricultură, principalul scop al autorităţilor.
Bani pentru lubeniţă, cartofi şi ceapă
"Am vrut să îmi cumpăr un tractor, un plug şi un disc. Mi-am creat o firmă pentru a aplica pe Măsura 121, care permite modernizarea exploataţiilor agricole (măsura care are alocată una dintre cele mai importante sume - aproape 885 mil. euro - n. red.), dar mi-am dat seama că nu voi avea bani şi nici nu voi obţine o cofinanţare din partea unei bănci pentru a face mai întâi investiţia, ca apoi să îmi fie decontată jumătate din suma de la UE. Aşa mi-a venit ideea să aplic pe această măsură. Banii, chiar dacă sunt mai puţini, sunt nerambursabili, nu trebuie decât să îi iei şi să investeşti cel puţin 30% în modernizarea fermei", explică Nicolae Silvasi.
Silvasi este unul dintre cei 500 de fermieri cruia i s-a acceptat proiectul pentru achiziţia de utilaje pentru restructurarea şi modernizarea exploataţiei agricole din judeţul Timiş pe Măsura 112, de instalare a tinerilor fermieri. Silvasi lucrează 98 de hectare de teren agricol, dintre care 45 ha sunt în proprietate, cultivând grâu, lubeniţă, cartofi şi ceapă. "În afară de faptul că am primit prima tranşă, adică 60% din bani, din cei 25.000 de euro, plafonul maxim pentru această măsura, nu s-a schimbat nimic. Mare lucru nu pot face cu banii aceştia, eventual doar să-mi cumpăr un tractor. Este ca şi când îţi pune cineva bani pe masă, iar tu nu te poţi atinge de ei", crede Silvasi, care a putut aplica pentru instalarea tinerilor fermieri pentru că încă nu împlinise 40 de ani.
O alta condiţie pentru a se putea număra printre beneficiarii fondurilor europene a fost să se înscrie în cadrul unei asociaţii agricole din judeţ, pentru a obţine un punctaj mai mare.
Măsura pentru instalarea tinerilor fermieri, cuprinsă în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, are alocat un fond total de peste 337 milioane de euro. Majoritatea fermierilor sunt în situaţia lui Nicolae Silvasi, doar 30% din proiectele selectate în perioada decembrie 2008 - martie 2009 fiind exclusiv pentru instalarea de tineri fermieri sau pentru înfiinţarea unor companii agricole. Restul au aplicat pentru modernizarea fermelor sau pentru extinderea acestora. O mare parte din cei care au aplicat şi au primit prima tranţă de bani au fost apicultorii, ale căror investiţii nu se ridică la un nivel atât de mare ca în cazul agricultorilor care se ocupă de culturi mari (grâu, porumb, floarea-soarelui).
Miere în curtea casei
Cristina Sipoş locuieşte în Teiuş, în judeţul Alba, şi a învăţat apicultura de la soţul său care are stupi de 35 de ani. Anul trecut, când s-a lansat măsura de instalare a tinerilor fermieri, şi-a făcut un calcul şi a decis să îşi înceapă propria afacere cu miere în curtea casei, banii de la UE putând fi investiţi în lăzi şi albine.
"Cu banii de la UE trebuie să îmi dezvolt o afacere în trei ani. Acum am 30 de stupi, iar potrivit planului de afaceri pe care l-am prezentat, trebuie să am 90. Am luat 19.000 de euro cu care voi cumpara albine, o centrifugă cu motor şi lăzi de albine. În trei ani autorităţile vor face primul control pentru a vedea dacă am investit în apicultură. Eu deja am făcut însă o parte din achiziţii", spune Sipoş.
Familia sa vinde mierea pe care o produce, după care produsul ajunge la export. "Dacă o vindem de acasă luăm 12 lei/kg, dar eu prefer să o vând cu 8,8 lei angro unei companii din Blaj pentru că primesc toţi banii odată. Cu cele 200 de familii de albine pe care le avem producem peste două tone de miere, dar la ce costuri avem, nu trăim deocamdată din meseria asta, mai ales că nu avem mereu producţie bună", este de părere Cristina Sipoş.
Cine este eligibil
Potrivit Ghidului Solicitantului pe această măsură, planul de afaceri al beneficiarului trebuie să includă detalii privind investiţiile care se realizează demonstrând că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei. Această modalitate simplă de a atrage bani din fondurile europene, fără a cheltui toţi banii în fermă, a atras 3.363 de persoane care au depus dosare în valoare de 72 mil. euro. Cu toate acestea, până în prezent au fost selectate doar 512 proiecte.
"Din acestea au fost contractate 507 proiecte cu o valoare publică de 10 milioane de euro şi s-au efectuat plăţi de şase milioane de euro", spun reprezentanţii Ministerului Agriculturii. Unul dintre micii antreprenori este şi Florin Draşovean din Alba, de 26 de ani, care şi-a creat propria ferma în comuna Berghin, având 100 de hectare de teren agricol.
"Am aplicat şi pe alte măsuri, dar nu ne-am încadrat, fie că nu lucram ecologic, fie că nu îndeplineam alte condiţii. Am primit punctaj bun pentru că eram tânăr şi aveam o suprafaţă de 26 UDE. M-au punctat şi pentru că firmă a fost nou înfiinţată", spune Draşovean.
Articol preluat din Ziarul Financiar - Cristina Stoian 03.03.2010
500 de tineri fermieri au primit anul trecut până la 25.000 de euro, bani puşi la bătaie de Uniunea Europeană pentru crearea de noi business-uri agricole, dar doar trei din zece au pornit o afacere de la zero în agricultură, restul preferând să îşi extindă business-ul sau să îl modernizeze.
Astfel, dacă iniţial programul "celor 25.000 de euro pentru tineri" era gândit pentru a-i determina pe aceştia să se întoarcă la sat, potrivit unui sondaj realizat de Ziarul Financiar în rândul celor care au luat finanţare, majoritatea sunt mici antreprenori care au deja afaceri în agricultură în zonele rurale şi nicidecum tineri care renunţă la jobul din oraş pentru a lucra pământul la ţară.
Metoda de obţinere a banilor este simplă - chiar dacă finanţarea de la UE nu acoperă integral o investiţie într-o fermă, marele avantaj este că suma de până la 25.000 de euro nu trebuie dată înapoi. În plus, fermierul trebuie doar să demonstreze în trei ani că a investit cel puţin 30% din această sumă în agricultură.
Aşa se face că mulţi agricultori sub 40 de ani, care aveau deja afaceri în acest sector, au preferat să solicite acest ajutor decât să facă rost de bani de la bănci pentru investiţii în modernizarea fermelor, ca mai apoi să primească deconturile de la UE.
Acest traseu trebuie parcurs pentru oricare altă măsură de finanţare europeană pentru dezvoltare rurală.
"Principalul obiectiv al acestei măsuri este creşterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca şefi de exploataţii şi încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiţii", spun reprezentanţii Ministerului Agriculturii.
De cealaltă parte, datele arată că proiectul ajută mai ales companiile cărora le-au fost respinse alte dosare fiind considerate nefinanţabile pe alte măsuri decât persoanele fizice care doresc să îşi înceapa o afacere în agricultură, principalul scop al autorităţilor.
Bani pentru lubeniţă, cartofi şi ceapă
"Am vrut să îmi cumpăr un tractor, un plug şi un disc. Mi-am creat o firmă pentru a aplica pe Măsura 121, care permite modernizarea exploataţiilor agricole (măsura care are alocată una dintre cele mai importante sume - aproape 885 mil. euro - n. red.), dar mi-am dat seama că nu voi avea bani şi nici nu voi obţine o cofinanţare din partea unei bănci pentru a face mai întâi investiţia, ca apoi să îmi fie decontată jumătate din suma de la UE. Aşa mi-a venit ideea să aplic pe această măsură. Banii, chiar dacă sunt mai puţini, sunt nerambursabili, nu trebuie decât să îi iei şi să investeşti cel puţin 30% în modernizarea fermei", explică Nicolae Silvasi.
Silvasi este unul dintre cei 500 de fermieri cruia i s-a acceptat proiectul pentru achiziţia de utilaje pentru restructurarea şi modernizarea exploataţiei agricole din judeţul Timiş pe Măsura 112, de instalare a tinerilor fermieri. Silvasi lucrează 98 de hectare de teren agricol, dintre care 45 ha sunt în proprietate, cultivând grâu, lubeniţă, cartofi şi ceapă. "În afară de faptul că am primit prima tranşă, adică 60% din bani, din cei 25.000 de euro, plafonul maxim pentru această măsura, nu s-a schimbat nimic. Mare lucru nu pot face cu banii aceştia, eventual doar să-mi cumpăr un tractor. Este ca şi când îţi pune cineva bani pe masă, iar tu nu te poţi atinge de ei", crede Silvasi, care a putut aplica pentru instalarea tinerilor fermieri pentru că încă nu împlinise 40 de ani.
O alta condiţie pentru a se putea număra printre beneficiarii fondurilor europene a fost să se înscrie în cadrul unei asociaţii agricole din judeţ, pentru a obţine un punctaj mai mare.
Măsura pentru instalarea tinerilor fermieri, cuprinsă în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, are alocat un fond total de peste 337 milioane de euro. Majoritatea fermierilor sunt în situaţia lui Nicolae Silvasi, doar 30% din proiectele selectate în perioada decembrie 2008 - martie 2009 fiind exclusiv pentru instalarea de tineri fermieri sau pentru înfiinţarea unor companii agricole. Restul au aplicat pentru modernizarea fermelor sau pentru extinderea acestora. O mare parte din cei care au aplicat şi au primit prima tranţă de bani au fost apicultorii, ale căror investiţii nu se ridică la un nivel atât de mare ca în cazul agricultorilor care se ocupă de culturi mari (grâu, porumb, floarea-soarelui).
Miere în curtea casei
Cristina Sipoş locuieşte în Teiuş, în judeţul Alba, şi a învăţat apicultura de la soţul său care are stupi de 35 de ani. Anul trecut, când s-a lansat măsura de instalare a tinerilor fermieri, şi-a făcut un calcul şi a decis să îşi înceapă propria afacere cu miere în curtea casei, banii de la UE putând fi investiţi în lăzi şi albine.
"Cu banii de la UE trebuie să îmi dezvolt o afacere în trei ani. Acum am 30 de stupi, iar potrivit planului de afaceri pe care l-am prezentat, trebuie să am 90. Am luat 19.000 de euro cu care voi cumpara albine, o centrifugă cu motor şi lăzi de albine. În trei ani autorităţile vor face primul control pentru a vedea dacă am investit în apicultură. Eu deja am făcut însă o parte din achiziţii", spune Sipoş.
Familia sa vinde mierea pe care o produce, după care produsul ajunge la export. "Dacă o vindem de acasă luăm 12 lei/kg, dar eu prefer să o vând cu 8,8 lei angro unei companii din Blaj pentru că primesc toţi banii odată. Cu cele 200 de familii de albine pe care le avem producem peste două tone de miere, dar la ce costuri avem, nu trăim deocamdată din meseria asta, mai ales că nu avem mereu producţie bună", este de părere Cristina Sipoş.
Cine este eligibil
Potrivit Ghidului Solicitantului pe această măsură, planul de afaceri al beneficiarului trebuie să includă detalii privind investiţiile care se realizează demonstrând că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei. Această modalitate simplă de a atrage bani din fondurile europene, fără a cheltui toţi banii în fermă, a atras 3.363 de persoane care au depus dosare în valoare de 72 mil. euro. Cu toate acestea, până în prezent au fost selectate doar 512 proiecte.
"Din acestea au fost contractate 507 proiecte cu o valoare publică de 10 milioane de euro şi s-au efectuat plăţi de şase milioane de euro", spun reprezentanţii Ministerului Agriculturii. Unul dintre micii antreprenori este şi Florin Draşovean din Alba, de 26 de ani, care şi-a creat propria ferma în comuna Berghin, având 100 de hectare de teren agricol.
"Am aplicat şi pe alte măsuri, dar nu ne-am încadrat, fie că nu lucram ecologic, fie că nu îndeplineam alte condiţii. Am primit punctaj bun pentru că eram tânăr şi aveam o suprafaţă de 26 UDE. M-au punctat şi pentru că firmă a fost nou înfiinţată", spune Draşovean.
Articol preluat din Ziarul Financiar - Cristina Stoian 03.03.2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
