7/16/2009

Între bine şi rău

Ce este bine şi ce este rău? De mici suntem educaţi şi învăţaţi despre ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Părinţii predau ştafeta mai departe referitor la aceste lucruri. Dar oare care este adevărul? Ce înseamnă bine şi ce înseamnă rău? Eu personal am ajuns la concluzia că ceea ce ai fost învăţat că este bine este bine, iar ceea ce ai fost învăţat să crezi că este rău este rău. Dovezi ulterioare asupra acestor aspecte pot doar clinti convingerile noastre însă foarte greu le pot schimba.

Schimbarea se produce de regulă atunci când modifici grupul social din care faci parte. Pentru că doreşti să te integrezi într-un anumit grup esti dispus să îţi schimbi credinţele. Cel mai bun exemplu îl constituie cei care se convertesc de la o religie la alta. Este adevărat că unii nu o fac pentru că doresc neapărat să se integreze într-un grup ci datorită unor alţi factori: dovezi prezentate în anumite forme referitoare la istoria religiei la care se convertesc sau lucruri care pot schimba destinul şi viaţa cuiva, promisiuni ale religiei referitoare la viitorul lumesc sau nelumesc. Cu toate acestea dorinţa noastră de a ne integra schimbă multe lucruri printre care şi această percepţie de bine şi rău. Dacă spre exemplu doreşti, din anumite motive, să te integrezi într-o sectă atunci va trebui clar să îţi schimbi convingerile şi credinţele tocmai pentru a fi acceptat de ceilalţi membrii ai sectei. Dacă nu vei face acest lucru sau dacă nu faci acest lucru decât la exterior şi nu adopţi cu adevărat convingerile acelei secte atunci nu vei rezista mult integrat.

Toate aceste aspecte nu mă duc decât cu gândul la faptul că ceea ce învăţăm că este bine sau rău este de fapt relativ. Binele se poate transforma foarte repede în rău şi invers. Ceea ce este important este faptul că fiecare dintre noi are puterea de a schimba binele în rău şi răul în bine. Vă puteţi imagina oare cum ar fi fost dacă ne-am fi născut într-o lume în care am fi fost învăţaţi să facem multe din lucrurile care nouă ni se par normale exact invers decât suntem învăţaţi să le facem acum?

Am întâlnit un exemplu dat de un sociolog, într-o anumită carte, care povestea ce a păţit la un moment dat. S-a retras câţiva ani pe o insulă exotică unde a fost nevoit să trăiască în mijlocul unui trib. Oamenii din acel trib aveau anumite tradiţii şi obiceiuri pe care el, deşi nu credea în ele, le respecta tocmai pentru a putea convieţui cu oamenii acelui trib. La un moment dat povesteşte că un prieten din trib a venit într-o zi la el şi i-a povestit în detaliu despre cât de mult îi place să facă dragoste cu nevasta lui. Individul era foarte fericit datorită acestui lucru. Fiind foarte buni prieteni, băştinaşul a vrut să îi arate cât de mult ţine la această prietenie şi l-a invitat să încerce şi el să facă dragoste cu soţia lui. Propunerea evident i s-a părut mai mult decât ciudată, însă pentru băştinaş era un lucru firesc. El fusese învăţat că a împărţi orice lucru bun, fără excepţie, cu cineva înseamnă a arăta cât de importantă este acea persoană şi prietenia pentru ea.

Încep să înţeleg de ce s-au creat de-a lungul timpului atâtea secte. Atunci când Iisus a spus : "Iubiţi-vă aproapele aşa cum vă iubiţi pe voi înşivă!" a lăsat loc la o grămadă de interpretări. Băştinaşul de pe insula exotică nu a făcut decât să respecte acest îndemn al lui Iisus. Şi cu toate acestea băştinaşul ar fi făcut un mare păcat creştinesc îndemnându-l pe prietenul lui la adulter.

Întrebarea rămâne...ce este bine şi ce este rău? Poate că acest răspuns nu îl putem găsi decât în sufletele noastre şi este păcat că în aceste vremuri e din ce în ce mai greu să ne gândim la suflet. Timpul pe care îl avem îl dedicăm în mare măsură asigurându-ne toate cele necesare trupului şi minţii. Prea puţin mai cugetăm la lucrurile cu adevărat importante. Preferăm să beneficiem de confort, să ne luptăm pentru a-l avea şi să ne consumăm o mare parte din timp cu dobândirea lui. Cu ruşine recunosc că mă număr printre aceste persoane, însă sunt într-un punct în care am realizat acest lucru şi mă îndrept spre momentul în care voi face ceva pentru a aduce o schimbare.

Sper ca la un anumit moment să ajung să răspund uşor la întrebarea: "Ce este bine şi ce este rău?", însă răspunsul va trebui să vină din interior şi nu din exterior din ceea ce am fost sau sunt învăţat să cred. Dacă fac acest efort cred ca voi realiza că nu există bine şi rău, ca nu există cald şi rece, ca nu există negru şi alb. Practic aceste lucruri opuse nu există decât în momentul în care ai o referinţă. În momentul în care realizezi cu adevărat cine eşti aceste referinţe nu mai contează. Pentru moment întrebarea rămâne...

7/15/2009

Locuinţă ingenioasă

Am primit recent de la un prieten pozele unei construcţii mai mult decât interesante. Arhitectul acestei case este Javier Senosiain. Casa este situată în Mexic - Naucalpan şi are o suprafaţă de 330 de metrii pătraţi.