Plăcerile vieţii

Aseară după ce am realizat că nu prea pot dormi mi-au trecut prin cap o grămadă de lucruri. La un moment dat am realizat, printre frânturile de idei ce îmi străbăteau mintea, că în viaţă ar trebui să profităm de plăcerile pe care le putem trăi, însă în aşa fel încât să apucăm să trecem prin cât mai multe. Cred că asta este cea mai mare bucurie a vieţii. Să poţi simţi gustul unui pepene roşu rece într-o zi toridă de vară, să poţi să vezi vietăţile dintr-un recif de corali la o aventură de scufundări, să poţi prinde un peşte cât mâna după ce ai stat 6 ore pe baltă fără a prinde nimic, să priveşti apusul soarelui pe malul unui lac în pustietatea munţilor şi să sari în sus de bucurie atunci când afli că ceva extraordinar s-a întâmplat unei persoane foarte apropiate. Toate aceste lucruri fac parte dintr-o listă ce acum mi se pare a fi infinită. De aceea cred ca mulţi dintre cei care află cu exactitate cât timp le-a mai rămas din viaţă se gândesc să facă o lista cu lucrurile cele mai deosebite pe care nu au reuşit să le facă în timpul vieţii. Şi cu toate acestea mulţi dintre ei ajung în această situaţie tocmai pentru că au beneficiat de o plăcere prea mult timp, plăcere care s-a transformat în viciu şi care le-a acaparat mintea şi trupul. Am ajuns astfel la concluzia că o plăcere transformată în viciu îţi poate îngrădi accesul la multe alte plăceri neîncercate. Ar trebui să ne trăim viaţa aşa cum ai mănca din specialităţile japoneze în farfurioare mici, câte puţin din fiecare. În acest fel nu poţi să fii acaparat de o singură plăcere pe care să o încerci la nesfârşit. Drept urmare în viaţă ar trebui să încercăm cât mai multe lucruri: să sărim cu paraşuta, să încercăm să mâncăm specialităţi tradiţionale din diverse colţuri ale lumii, să vedem cât mai multe locuri frumoase, să ne facem cât mai mulţi prieteni adevăraţi cu care să putem împărtăşi bucuriile şi să facem tot ceea ce credem că ne va face plăcere fără să îngrădim libertatea altora care poate îşi doresc şi ei aceste lucruri. Poate că de fapt acesta este scopul vieţii, rolul existenţei noastre, iar noi ne ducem cu gândul prea departe atunci când căutăm răspunsuri pentru rolul nostru în viaţă.

Suspine

Pădurea geme în braţele vântului ce o acoperă cu sărutări fierbinţi. O adiere plăpândă străbate o faţă umezită şi obosită sub care se ascunde o fiinţă chinuită de visuri şi neîmpliniri. În mersul liniştit pe cărarea pustie doar crengi uscate trosnesc strivite parcă înadins. Din umbra ironică a fagilor tineri veşnic loviţi de razele insistente ale soarelui răsare o pasăre ciudată. Aruncă câteva priviri în jur şi dispare în strigătul ei absurd, nedefinit ca o chemare în ajutor. Paşii se răresc pe când mintea dezvoltă gânduri neînţelese, iar fantasmele se avântă în misiunea lor eternă, bizară. Doar ochii mai au în ei strălucirea vagă a unei vieţi umbrite. Doar ei pot zămisli lacrimile ce curg pe pământul însetat una câte una ca nişte mărgăritare urâte. Şi curg, picurând, picurând, picurând, monoton.




P.S. Mulţumesc surorii mele care a fost atât de drăguţă să îşi răpească din timp pentru a căuta prin lucrurile vechi şi aceste mici scrieri! Sărut mânuşiţele!

Amintiri

Păşeam indiferent prin bălţile de apă formate pe uliţele satului. În minte îmi apăreau toate poznele pe care le-am făcut cu ceilalţi copii de vârsta mea aici în locurile acestea. Erau calde amintiri ce îmi străbăteau capul obosit şi greu. Da, doar amintiri. Păcat că au trecut vremurile inocenţei. Au rămas doar simple amintiri.

Treceam pe lângă casa iepurarului, o cocioabă dărâmată aproape complet de ploi, cu zidurile murdare, pătate cu pământ, cu geamuri sparte. O cocioabă părăsită. Păcat şi de ea. Lângă, casa nuielarului, arsă, făcută scrum. Cenuşa era acoperită de smocuri de nuiele împletite, uitate de lume. Doar scrum. Păcat.

Mai departe se zărea un cartier vechi de case. Totul părea cufundat în tăcere. Noroiul învelea temelii. Pereţii erau găuriţi şi se vedeau carămizile mari. Umezeala îmi pătrundea prin piele. Mergeam înainte.

La doi paşi mai încolo primăria. Ploaia a ros acoperişul descoperit de ţigle, iar zidurile erau mânjite de apă. O privelişte posomorâtă. Biserica era chiar alături de primărie. Cea mai înaltă contrucţie din sat. Ieşea în evidenţă prin turnurile argintii lustruite de apa ploii. În rest acelaşi tablou. Nu era nimeni afară. Ploaia acoperea atmosfera cu stropi grei. La capătul satului cişmeaua curgea ca întotdeauna. Doar ea a rămas neschimbată. Apa ei era stropită de apa ploii care se înteţise. M-am oprit să gust puţin din ea. Mai jos se deschidea o uliţă plină de noroaie şi bălţi. Am făcut cale-ntoarsă şi am ajuns iar la casa bunicilor, veche, bătrână. Din horn ieşea un fum negru ce se împrăştia în aer. Mă-ntrebam ce mai fac…

Pădurea îngheţată

Ninsese toată ziua. Pământul era acoperit cu un strat gros de zăpadă ce reflecta sclipiri răzleţe din soarele palid, ivit de după norii mari. Era foarte frig, atât de frig încât nu mai puteam să-mi simt mâinile. Abia mă mişcam. Paşii lăsau urme adânci în zăpadă. La fiecare pas auzeam sunetul omătului care dispărea sub picioarele mele. Nici ţipenie de om. O linişte infernală. Numai ramurile grele şi degerate ale pomilor trosneau sub bătaia vântului. M-am oprit o clipă pentru a asculta liniştea iernii. Părea că şi vântul încetase să mai bată şi căuta s-adoarmă. Pădurea era de mormânt. Luminile repezi de gheaţă ale soarelui se opreau pe chiciura strânsă pe copaci. Peste tot o mare de zăpadă din care ieşeau arbori îngheţaţi. Era o privelişte rară,cum nu mai văzusem vreodată. Eram fermecat de magia iernii, a naturii îngheţate.

Nu mai simţeam nici frigul. Rămăsesem încremenit, ţinutuit pe loc. Aş fi vrut să mă mişc dar nu puteam. Ceva îmi spunea să stau nemişcat, să aştept. Dar ce aşteptam? În jur totul era pustiu, iar eu eram un intrus în locul acela. Trunchiurile erau parcă vrăjite şi vorbeau prin şoapte unele cu altele. Trupurile lor acoperite de gheaţă fină se uitau la mine. Mă priveau ca pe un străin şi se întrebau ce vreau, ce caut. Nici eu nu ştiam ce fac acolo. Mă dezmeticisem din încremenire când am realizat că se înserase. Se apropia noaptea. Un alt spectacol avea să arate natura: iarnă, pădure, noapte, lună. Omătul îmi trosnea sub picioare...

Noapte

Stau pe bancă. Privesc lumina lunii care dispare în nori. În jur pustiu. Nici o vibraţie nu străbate atmosfera. Tăcerea de gheaţă mă obsedează, îmi stârneşte în minte diferite gânduri unele chiar ciudate şi absurde.

E noapte. Mă-ntreb de ce mă afund în noapte. Mă prinde în vraja ei, în misterul ei. De ce-i întuneric? Ciudat lucru. Natura cu toată fiinţa ei pare să mă atragă. Fac parte din natură. Îi urmez mersul pas cu pas. Şi totuşi simt că vreau să fug, să scap din strânsoare. Dar sunt prins în vrajă. Gândurile-mi zboară în alte locuri, dar tot în natură. Mă gândesc la zi, dar e noapte. Da, fac parte din natură. Sunt natură până la ultima părticică a fiinţei mele. Chiar şi mintea mi-e natură. Ciudat. Dar e noapte…

Liliecii îşi flutură aripile în aer, iar luna reapare de după perdeaua de nori. Vântul pare să se odihnească, iar mintea îmi fuge la alte lucruri. Mă gândesc la ordinea Universului. Totul este perfect, într-o continuă mişcare, dar de ce? Care e rostul Universului? Oare de a fi? Care e sensul vieţii? De a lăsa ceva în urmă? De a atinge frumosul? De a purifica? Peste tot voinţă de viaţă. De ce? Cu ce scop? Cu toate acestea existăm. Suntem vii şi vrem viaţă. Da, viaţă…

Dispare luna. Vântul parcă s-a trezit. Dar adie uşor ca o mângâiere răcoroasă.

Mă imaginez stând pe bancă într-un parc. Sunt doar un punct din imensitatea lumii. Ea mă cuprinde, mă înghite aşa cum marea înghite o pietricică. Şi totuşi eu o pot cuprinde prin gândire, numai astfel o pot străbate în doar câteva clipe. Iată zăresc marginile Universului. Sunt aproape…Dar ce se-ntâmplă? Unde sunt? Eram atât de aproape de a vedea ce se află dincolo.

Se iveşte luna şi luminează întunericul.

Mă ridic şi simt răceala nopţii care îmi străpunge toţi porii. Merg. Mă opresc puţin, stau pe gânduri şi revin să mă întreb ce caut. E noapte…

Broaşte ţestoase

Nu cu mult timp în urmă am descoperit că am o pasiune pentru broaştele ţestoase. Mi se par nişte animale fascinante şi foarte "de treabă". Drept urmare am început să colecţionez broaşte din diverse materiale: figurine, puşculiţe din porţelan, păpuşele din pluş şi aşa mai departe. M-am gândit deci să vă fac cunoştiinţă cu broaştele mele:




































































Şi o să vă mai arăt şi o figurină pe care am primit-o cadou care seamănă foarte mult cu mine :)

Wow Wee Roboquad

Am descoperit întâmplător un site de unde se pot cumpăra o serie de roboţei domestici, unii dintre ei putând fi programabili de către utilizatori. Este foarte interesant mai ales că aceşti roboţei mai evoluaţi funcţionează cu sistem de operare Linux şi au anumite programe de personalitate, pe care le pot crea chiar şi utilizatorii. Este incredibil câte lucruri pot face aceşti roboţei odată programaţi :).




Eu am ales un model pe care cred că o să îl şi achiziţionez. Se numeşte Wow Wee Roboquad.

Roboquad este primul robot artropod, cu o mobilitate şi receptivitate a senzorilor fără precedent. Poate reacţiona foarte rapid la stimulii din mediul înconjurător şi poate urmări un obiect în mişcare în orice direcţie (înainte, înapoi şi lateral dreapta-stânga). Întrucât îşi poate roti capul cu 360 grade, nu e nevoie să-şi mişte mai întâi corpul pentru a monitoriza zona în care se află. Poate scana încăperea cu un fascicul infraroşu focalizat şi poate lua hotărâri rapide cu privire la modul de interacţiune cu mediul. Detectorul infraroşu de mare precizie poate sesiza obiecte aflate până la o distanţă de 4 metri, le poate identifica mărimea şi poate recunoaşte chiar detalii spaţiale cum ar fi tocul unei uşi. Odată ce identifică un obiect, el îl poate urmări atunci când se pune în mişcare. Roboquad se poate deplasa în orice direcţie cu 3 viteze diferite. Poate trece în camera vecină dacă uşa e deschisă şi detectează marginile mesei. Este dotat cu senzori de sunet, lumină şi proximitate. Astfel, reacţionează la sunete şi face diferenţa între lumină şi întuneric. Reacţia e diferită în funcţie de starea robotului: precaut, agresiv şi activ. Roboquad poate fi folosit şi ca un sistem de securitate. Îi sperie pe intruşi cu sistemul de iluminare multicoloră şi efectele de sunet tehno.

Are 72 de funcţii predefinite - controlează mişcările şi comportamentul lui Roboquad. Are 4 moduri de programare. Are control direct. Are mod de explorare autonomă. Are modul de pază: scanează vizual şi sonor mediul. Somn (stand-by) după 5 minute de neutilizare, închidere totală (shut-down) după 24 ore ; 2 programe demonstrative: dans şi mişcare. Este programabil: până la 40 mişcări. Deţine agilitate, uşurinţă în mişcare datorită picioarelor rotative, gâtului articulat. Are un control avansat al mişcărilor, are direcţie controlată, un stil de mers controlat (mers de rac, mers apăsat, mers rotativ), are mişcări de cap controlate, senzor de lumină: în funcţie de luminozitatea mediului, Roboquad îşi va aprinde sau stinge ledurile. Reacţiile şi comportamentul i se schimbă când se lasă întunericul. Are senzori de sunet: reacţionează la sunete şi caută obiectul cel mai apropiat (când stă pe loc). Interacţionează cu mediul în timp ce se deplasează, scanând şi evitând obstacolele. Comportament: 3 tipuri de personalitate – precaut, agresiv, activ; Starea de precauţie – Nivelul de precauţie determină cantitatea de informaţii pe care o procesează senzorii robotului: la nivele mai mari, el va observa orice obiect şi va petrece mai mult timp cu rutinele de scanare activate; Starea de agresivitate – Nivelul de agresivitate determină reacţia la senzori: la un nivel mai înalt va fi mai nervos şi agresiv iar la un nivel mai scăzut va fi neliniştit şi timid; Starea de activitate – La nivele înalte, Roboquad va fi mai activ şi va străbate distanţe mai lungi cu viteze mai mari. Are un sistem vizual IR de precizie folosit pentru a evalua distanţe şi obiecte şi pentru a-i determina comportamentul. Are nivele multiple de scanare, 5 secvenţe de scanare, scanare inteligentă: examinează împrejurimile, apoi reacţionează dacă intervine vreo modificare. Reacţiile sunt conforme cu nivelele de agresivitate şi activitate . Are scanare dreapta-stânga: se va întoarce şi va privi orice obiect aflat până la 1 metru spre dreapta sau stânga. Apropiere de cel mai apropiat obiect: priveşte stânga-dreapta îşi fixează privirea pe cel mai apropiat obiect şi se deplasează către el . Fuga: va alege cel mai larg spaţiu deschis şi se va deplasa către el. Răspuns reflex: dacă un obiect se apropie foarte rapid de scanerul lui Roboquad, acesta va reacţiona potrivit cu nivelul de agresivitate selectat.